Divort. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în comuna nr. 249, jud. G, la familia și, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 1953/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal și intimatul asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanței precizări privind recursul formulat în sensul că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și nu recurs.
Recurenta având cuvântul, arată că înțelege să formuleze contestație în anularea deciziei civile nr. 1953/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
Avocat pentru intimatul având cuvântul, solicită a nu se primi cererea formulată de recurenta, a se menține în discuție cererea de recurs promovata de aceasta și în consecință a se respinge recursul formulat ca fiind inadmisibil.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.3733/24.03.2008 a Judecătoriei Iașis -a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași - excepție invocată de către pârâta-reclamantă.
S-a declinat soluționarea cauzei formulate de către reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat - în-, -. B,.1, județul I în contradictoriu cu pârâta domiciliată în satul, localitatea M, județul G în favoarea Judecătoriei Motru.
Declină soluționarea cererii reconvenționale formulate de către pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât în favoarea Judecătoriei Motru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea civilă înregistrată la udecătoria Iași sub nr- la data de 11.02.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, încredințarea minorului către mama sa și revenirea la numele avut anterior încheierii căsătoriei.
În motivare se arată faptul că părțile sunt separate în fapt din noiembrie 2007 când pârâta a plecat din domiciliul părților din I și a plecat la
În drept s-au invocat dispozițiile art. 38 al.1, 40 al.3 Codul familiei.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte și martori.
Cererea a fost legal timbrată.
S-au anexat la cerere copii xerox după certificatul de căsătorie, certificat de naștere al minorului.
La 13.03.2008 s-a depus la dosar ancheta socială efectuată precum și întâmpinare la acțiune și cerere reconvențională formulată de către pârâtă.
În cadrul acesteia s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, excepție ce a fost pusă în discuția părților la 24.03.2008.
S-au depus la acest termen copii xerox după o serie de acte de către pârâtă.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța va soluționa mai întâi excepțiile de fond ce fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art.159 al.3 Cod procedură civilă "Necompetenta este de ordine publica:
1. când pricina nu este de competenta instanțelor judecătorești;
2. când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad;
3. când pricina este de competenta unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".
Din interpretarea per a contrario a art.19 Cod procedură civilă se desprinde concluzia că în pricinile ce nu sunt referitoare la bunuri competența teritorială este exclusivă, putând fi astfel invocată și de instanță. Normele care determină competența teritorială în materie de divorț sunt imperative așa cum a statuat și Tribunalul Suprem prin decizia 2106/1972.
Conform Codului d e procedură civilă art.607 "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților. Dacă soții nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competenta este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competența judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul."
Conform certificatului de căsătorie al părților reiese faptul că părțile s-au căsătorit în localitatea, actul fiind înregistrat la Primăria acestei localități (anul 2006).
Reclamantul-pârât domiciliază în I iar pârâta-reclamantă în sat, comuna M, județul G conform anchetei sociale efectuate precum și a acțiunilor formulate de către părți.
Pârâta-reclamantă a depus în sprijinul acestei excepții o serie de acte; reclamantul-pârât nu a formulat probe pe excepție.
Având în vedere faptul că prezumția desprinsă din certificatul de căsătorie este că părțile au locuit în localitatea iar ulterior anului 2006 nu se poate stabili dacă au mai locuit împreună în acea localitate sau în altă localitate, față de faptul că prima cerere înregistrată este cea a reclamantului-pârât precum și faptul că dispozițiile art.607 Cod procedură civilă fac trimitere întâi la domiciliul pârâtului (de altfel pârâta-reclamantă mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultimul domiciliu comun cunoscut), instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, va declina soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Motru atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale ce necesită a se judeca împreună.
Instanța nu va lua în considerare înscrisurile depuse ulterior încheierii dezbaterilor și acordarea cuvântului pe fondul cauzei, ele neputând fi comunicate și părții adverse, astfel că s-ar nesocoti principiul contradictorialității potrivit căruia nici o probă nu-i poate fi opusă celeilalte părți dacă nu i s-a dat posibilitatea de aod iscuta.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, criticând-o pentru următoarele considerente: cu actele depuse la dosar, a făcut dovada că ultimul domiciliu comun al soților a fost în
Prin decizia civilă 1953/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 3733/24.03.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
A fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași invocată de pârâta-reclamantă.
S-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut următoarele:
Cu cartea de identitate depusă la dosar, contractul de credit pentru achiziționarea imobilului din I,- încheiat la 28.12.2006 de soți, certificatul de naștere al minorului, născut la 7.09.2007 în I, recurentul reclamant a făcut dovada că ultimul domiciliu comun al soților a fost în I înainte de separarea în fapt a soților.
Este adevărat că pârâta reclamantă a depus la dosar adeverința de muncă din T anterior datei la care s- născut minorul cât și ulterior după separația în fapt de reclamantul-recurent, însă copia contractului de credit pentru achiziționarea unui apartament în I, copia Cărții de identitate a pârâtului pe același domiciliu, locul de naștere al minorului dovedesc că ultimul domiciliu al soților a fost în
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă a admis recursul formulat de și a modificat în tot sentința Judecătoriei Iași, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 607 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta la data de 22.10.2008.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului.
La data de 23.12.2008 a depus la dosar precizări prin care arată că a înțeles să exercite calea de atac a contestației în anulare și nu a recursului.
Menționează că această greșită cale de atac a fost exercitată întrucât a luat cunoștință de decizia nr.1953/15.10.2008 cât și de conținutul acesteia, la data de 17.12.2008.
Solicită ca instanța să ia act de această împrejurare și să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma aspectelor invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Tribunalul Iașia soluționat cauza ce făcea obiectul dosarului nr- în complet de recursuri, pronunțând decizia nr.1953/15.10.2008.
Împotriva deciziei nr.1953/15.10.2008 a promovat recurs pârâta, la data de 24.10.2008.
Termenul de judecată stabilit în mod aleatoriu pentru soluționarea cauzei înregistrate ca și recurs la Curtea de APEL IAȘIa fost 08.01.2009.
Înainte de primul termen de judecată fixat, respectiv la 23.12.2008 a expediat precizări la calea de atac pe care a înțeles să o declare, învederând Curții că a înțeles să formuleze contestație în anulare și nu o cerere de recurs.
Potrivit dispozițiilor art.132 alin.1 Cod procedură civilă până la prima zi de înfățișare se poate modifica cererea de investire a primei instanțe de judecată.
Precizarea făcută de pârâta în sensul că a înțeles să promoveze o contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și nu o cerere de recurs echivalează cu modificarea cererii, la care face referire art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.132 Cod procedură civilă privesc judecata pricinii în primă instanță și se aplică atât în fața instanței de apel, conform dispozițiilor art.298 Cod procedură civilă cât și a celei de recurs, conform dispozițiilor art.316 Cod procedură civilă.
Cum modificarea a intervenit în termenul procedural, Curtea reține că ne aflăm în prezența unei contestații în anulare, competența de soluționare revenind instanței ce a pronunțat decizia atacată cu această cale extraordinară de atac de retractare, respectiv Tribunalului Iași.
În acest context excepția inadmisibilității recursului nu mai poate forma obiect al cenzurii Curții.
Față de cele expuse anterior, urmează ca, în baza dispozițiilor art.158 să decline în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1953/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Declină în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1953/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
Grefier,
Red.
Tehnored.
15.2009.-
2 ex.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 887/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
