Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 38
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta, domiciliată în P,-,.3A,.2,.54, județ P, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 370 pronunțată la 19 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-,.3A,.2,.54, județ P, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea cauzei, astăzi data de mai sus, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că apartamentul situat în P, B-dul. B,. 3A,. 54, județul P este bunul său propriu dobândit anterior căsătoriei cu pârâtul, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 21.03.1987 s-a căsătorit cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr.4360/2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar anterior căsătoriei, în anul 1978, primit prin repartiție apartamentul menționat, în anul 1992 procedând la cumpărarea acestuia, avansul fiind achitat de aceasta cu bani proveniți de la mama sa.
A mai susținut reclamanta că în timpul achitării ratelor, pârâtul s-a înscris la facultate, toții banii câștigați de acesta fiind folosiți în exclusivitate în interes propriu, iar valoarea apartamentului a fost sporită prin îmbunătățirile efectuate din banii proprii în vara anului 2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și audierea martorilor și.
La data de 05.04.2007, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea calității de bunuri comune și partajarea lor în cote de 75% pentru acesta și 25% pentru reclamantă, respectiv a imobilului situat în P, Bulevardul B, bloc 3A,. 54, județul P, a îmbunătățirilor enumerate, precum și a bunurilor mobile indicate, bunuri ce au fost realizate în timpul căsătoriei cu reclamanta.
La data de 12.10.2007, reclamanta, în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 4 cod procedură civilă, a arătat că înțelege să înlocuiască cererea în constatare cu o cerere în realizarea dreptului, respectiv să solicite partajarea imobilului, urmând a se reține contribuția sa exclusivă la achiziționarea acestuia.
După administrarea probatoriului încuviințat la solicitarea părților,instanța de fond,prin Încheierea din data de 08.02.2008a admis în parte, în principiu acțiunea principală, a admis în parte, în principiu cererea-reconvențională, a constatat calitatea de foști soți a părților, că în timpul căsătoriei părțile au dobândit, cu o cotă de contribuție 1/2 fiecare, un apartament compus din 2 camere și dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 39107/25.09.1992 situat în P, B-dul. B,. 3,. 54, jud.
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a constatat că la imobilul menționat, reclamanta-pârâtă a avut o contribuție proprie, constând în suma de 11.418 lei reprezentând avans, precum și că, la imobilul bun comun, reclamanta-pârâtă a efectuat următoarele îmbunătățiri, cu o contribuție proprie, după cum urmează: înlocuit tâmplăria cu geam termopan montat gresie pe hol, montat gresie și faianță în baie, înlocuit instalația sanitară, zugrăvit, reținându-se totodată, că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță în cuantum de 8.500 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere achitate pentru pârâtul-reclamant, conform chitanței seria - - nr.-/17.10.2006, sumă ce urma a fi actualizată.
Instanța a dispus numirea unui expert în specialitatea construcții civile pentru identificarea și evaluarea construcției reținută la masa de partaj, precum și pentru întocmirea propunerilor de lotizare, având în vedere cotele părților, voința acestora, posesia exercitată asupra bunurilor, precum și dispozițiile art.741 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 7705/12.09.2008 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și în parte cererea reconvențională, dispunând partajul conform încheierii din data de 08.02.2008 și a variantei I din raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din data de 05.09.2008 părțile, prin apărători, au învederat instanței că doresc partajul bunurilor comune conform variantei I din raportul de expertiză, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta a criticat sentința, arătând că a realizat în permanență venituri din salarii și alte activități, existând dovezi că pârâtul nu-și putea permite să achite de multe ori nici măcar cota sa de din întreținere.
De asemenea, a arătat că în mod greșit a fost evaluat apartamentul la suma de 218.950 lei și în situația în care ar rămâne această valoare, este evident că intimatul va cerere executarea silită a apartamentului pentru recuperarea sultei în valoare de 98.000 lei.
Apelanta a solicitat ca apartamentul să-i fie atribuit intimatului și să primească sultă.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de apel, a sentinței apelate și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.370 din 19 mai 2009 a respins apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.7705/12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât, ca nefondat, reținând următoarele considerente:
Tribunalul Prahovaa reținut că în mod corect instanța de fond a constatat, prin sentința pronunțată, că părțile au avut o contribuție de la dobândirea bunurilor comune pentru că, prin înscrisurile depuse la dosar de către intimatul pârât, rezultă că nu numai apelanta reclamantă obținea venituri, ci și acesta.
Astfel sunt o serie de înscrisuri din care rezultă că acesta obținea venituri în urma distribuirii sale în diverse filme și participării în calitate de colaborator la diverse spoturi publicitare pentru care era retribuit. De asemenea, a colaborat și cu postul de televiziune TV în calitate de realizator de emisiuni și consilier artistic, în urma cărora a obținut venituri.
A mai reținut tribunalul că, nu este reală, în sensul arătat, afirmația apelantei reclamante că intimatul reclamant nu obținea venituri și că nu-și permitea să achite cota sa de întreținere pentru că înscrisurile depuse de pârât, la dosar, atestă din contră că obținea venituri substanțiale.
Critica în sensul că apartamentul fost supraevaluat și că trebuia atribuit pârâtului, nu se justifică, întrucât la evaluarea apartamentului a fost avută în vedere valoarea de piață coroborată cu prețurile din Ziarul Raid, în raportul de expertiză fiind expuse considerentele pentru care a fost stabilită această valoare.
Cât privește varianta I, ce a fost omologată de instanța de fond, tribunalul a constatat că părțile, prin apărători, au solicitat ca partajul bunurilor comune să se facă conform variantei din expertiza întocmită de expert, iar instanța, prin sentința apelată nu a făcut decât să țină seama de voința părților la atribuirea loturilor.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit și printr-o analiză superficială a materialului probator, Tribunalul Prahovaa respins apelul formulat împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței instanței de fond.
Astfel, recurenta reclamantă arată că, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă faptul că ea a fost cea care a asigurat plata apartamentului și că, mai mult, tot ea a fost cea care a asigurat traiul familiei.
În acest sens, arată că la dosar există dovezi certe din care rezultă că intimatul pârât nu a contribuit cu nimic la achiziționarea apartamentului, iar motivarea succintă a instanței de fond se bazează decât pe setul de acte depus la dosar de pârât, din care rezultă că a fost distribuit în filme și că a realizat venituri, însă fără a observa faptul că aceste venituri au fost obținute de pârât după despărțirea în fapt a părților, respectiv după achitarea integrală a apartamentului.
Totodată, este de observat faptul că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că, după despărțirea în fapt, recurenta reclamantă a realizat îmbunătățirile la apartamentul în litigiu, reținute de altfel, de instanță în favoarea acesteia, iar cu privire la valoarea la care a fost evaluat apartamentul, arată că expertul constructor a exagerat când a stabilit această valoare, fără a fi cenzurat de instanță.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor cu efectuarea unei noi expertize constructor care să stabilească prețul real al apartamentului, în actuala conjunctură economică.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a formulat și nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește reținerea greșită a cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanța constată că aceste critici se adeveresc, în condițiile în care recurenta reclamantă a dovedit că o mare perioadă de timp în care au fost achitate ratele pentru apartamentul litigios a avut venituri salariale mai mari decât intimatul, a realizat venituri suplimentare, vânzând produse tricotate, pe când pârâtul a urmat cursurile unei facultăți, timp în care, chiar dacă a realizat venituri, o bună parte din acestea trebuiau alocate susținerii acestei activități.
Ceea ce este mai important este că și după terminarea studiilor universitare, intimatul nu a avut contract de muncă în mod permanent, de mai multe ori acesta fiindu-i desfăcut, chiar și din cauza lipsei de la locul de muncă (a se observa mențiunile din contractul de muncă - fila 139 dosar fond).
Este adevărat că la dosarul cauzei au fost depuse o serie de contracte de colaborare ale intimatului pârât, dar multe din acestea vizau o perioadă ulterioară achitării în integralitate a apartamentului, dar și despărțirii în fapt a părților, respectiv februarie - octombrie 2004, ianuarie 2005 - ianuarie 2007 ( TV), 2002 - 2003 ( ).
însă, în aprecierea cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, nu este însă cuantumul veniturilor acestora pe perioada căsătoriei, ci modul în care au înțeles să se sprijine unul pe altul, să contribuie la cheltuielile comune și să sporească masa bunurilor partajabile.
Ori, în speța de față s-a dovedit faptul că, mare parte din cheltuielile comune erau achitate doar de către reclamantă, așa cum au declarat martorii audiați în cauză, chiar martorul propus de pârât confirmând faptul că fusese împrumutat de către pârât cu sume de bani fără știrea reclamantei, ceea ce duce la concluzia că veniturile pe care le încasa, le gestiona singur, în interes propriu.
Dovada că intimatul pârât nu înțelegea să contribuie la cheltuielile zilnice, de întreținere sau cele necesare traiului în comun este și faptul că și ulterior despărțirii în fapt, îmbunătățirile nu au fost realizate decât în partea apartamentului ocupat de către reclamantă, pe când pârâtul nu a achitat cota sa de contribuție la întreținere sau plata altor utilități, spunând că nu are bani (fila 116 - declarație și fila 115 - răspuns la interogatoriu).
Ca atare, având în vedere doar cuantumul veniturilor părților în timpul căsătoriei, nu și contribuția efectivă a fiecăruia la cheltuielile și susținerea căsătoriei și stabilind o cotă de, deși exista dovada că cea mai mare parte din aceste cheltuieli erau suportate de către reclamantă, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale, cu încălcarea dispozițiilor art.30 codul familiei.
Pe cale de consecință, instanța de recurs, constatând incidența dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr. civilă, va admite recursul declarat în cauză de către reclamantă, reținând că aceasta are o contribuție majorată de 80% la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei cu pârâtul.
Nu au putut fi admise în întregime criticile acesteia în sensul acordării unui procent de 100%, câtă vreme o asemenea contribuție ar putea fi acordată numai în condițiile în care, spre exemplu, părțile nu ar fi avut un domiciliu comun sau relațiile dintre acestea ar fi fost de o asemenea natură încât ar fi exclus cu desăvârșire orice ajutor al soțului în gospodărie sau o lipsă totală a veniturilor acestuia.
Deoarece, conform celor arătate mai sus s-a constatat că încheierea de admitere în principiu din data de 08.02.2008 este nelegală, numai în ceea ce privește reținerea cotei de contribuție a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune, se impune efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții care să procedeze la o nouă evaluare a apartamentului și o lotizare raportat la cota de 80 % reținută în favoarea reclamantei și sub acest aspect.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, recursul reclamantei este întemeiat și cu privire la modalitatea de efectuare a evaluării de către expertul constructor, dat fiind faptul că expertul într-un interval scurt de timp a aplicat un coeficient de corecție aproape dublu, fără a răspunde obiecțiunilor recurentei reclamante referitoare la diferența de valoare dintre cele două expertize efectuate.
Observând însă că administrarea acestei probe în fața instanței de recurs nu este admisibilă în condițiile art.305 cod pr. civilă, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art.312 alin.3, teza a II a, va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova care va dispune efectuarea acestei expertize și va întocmi varianta de lotizare raportat la cota de contribuție de 80% ce trebuia reținută în favoarea reclamantei, ținând însă cont că celelalte aspecte ale cauzei rezolvate anterior au intrat în puterea lucrului judecat câtă vreme nu au format obiectul controlului judiciar, nefiind atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în P,-,.3A,.2,.54, județ P, cod poștal - împotriva deciziei civile nr. 370 pronunțată la 19 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-,.3A,.2,.54, județ P, cod poștal -.
Casează încheierea de admitere în principiu din 08.02.2008 și hotărârile anterioare și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored./CC
4 ex.26.01.2010
apel- Tr.
apel.;
fond- Jud.
fond.
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Divort. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Iasi | Divort. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
