Divort. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/
Ședința publică din 18 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Tg.M,-.18, împotriva deciziei civile nr.352 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtului recurent, av. și reprezentantul reclamantei intimate, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 19 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 17) și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulat la dosar, iar reclamanta intimată a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului recurent declară că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate depune, cu titlu de practică judiciară, copia deciziei civile nr.253/26.09.2007 a Tribunalului Mureș, înscris pe care-l comunică și reprezentantei pârâtului recurent, declarând că nu are cereri de formulat.
Neformulându-se cereri, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului reclamantei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Solicită, de asemenea, obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2105 din 20 aprilie 2007, Judecătoria Tg-M a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta -, împotriva pârâtului -; a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant-reconvențional - împotriva reclamantei pârâte-reconvenționale -; a desfăcut din vina ambilor soți, căsătoria acestora încheiată la data de 1 iunie 2003 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei municipiului Tg-M și înregistrată în registrul stării civile sub nr.334/1 iunie 2003; a dispus ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela ""; a încredințat mamei reclamante spre creștere și educare pe minorul -, născut la 15.09.2003 în Tg-M; a obligat pe tatăl pârât să plătească în favoarea fiului minor o pensie de întreținere lunară de 925 lei RON începând cu data promovării acțiunii - 02.06.2006 și până la majoratul minorului; a stabilit exercițiul dreptului tatălui pârât de a păstra legături personale cu fiul minor în cadrul uni program de vizitare, cu ridicare, după cum urmează - în fiecare săptămână din lună, sâmbăta de la orele 10,00 până duminica la orele 18,00, o zi de sărbătorile de Paști, 2 zile de sărbătorile de C și o lună vara; a respins restul cererilor pârâtului, reclamant reconvențional, -; a compensat cheltuielile de judecată:
Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 29 octombrie 2007, Judecătoria Tg-M a admis cererea formulată de petentul - și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului sentinței menționate, în sensul înscrierii corecte a cuantumului pensiei de întreținere datorate de pârât în favoarea fiului minor ca fiind 92,5 lei RON și nu 925 lei RON cum din eroare s-a dactilografiat.
Prin apelul declarat de către reclamantă s-a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul desfacerii căsătoriei încheiate între părți la data de 1 iunie 2003, din vina exclusivă a pârâtului, cu obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 300 lei lunar până la majoratul minorului. De asemenea, reclamanta apelantă a cerut stabilirea unui nou program de vizitare a minorului de către tatăl pârât, cu ridicarea de la domiciliu reclamantei, în prima și a treia săptămână, de vinerea de la orele 17,00 și până duminica la orele 19,00, o zi de sărbătorile de Paști, o zi de sărbătorile de C și în vacanța de vară, ultimele două săptămâni din luna iunie, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin apelul declarat de către pârât, s-a solicitat modificarea în parte a soluției instanței de fond în sensul stabilirii unei pensii de întreținere pentru minor în cuantum de parte din venitul minim pe economia națională, de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorț și până la majoratul minorului; cu menținerea celorlalte dispoziții din sentința civilă nr.2105 din 20 aprilie 2007 Judecătoriei Tg-M; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.352 din 19 noiembrie 2008 admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a încuviințat ca tatăl pârât să aibă legături personale cu minorul, cu ridicare după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vinerea de la orele 17,00 până duminica la orele 19,00, o zi de sărbătorile de Paști, o zi de sărbătorile de C și o lună vara; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate; a luat act și a constatat renunțarea pârâtului la judecarea apelului declarat împotriva sentinței menționate; a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 674,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, stabilirea cuantumului pensiei de întreținere și a cheltuielilor de judecată. Urmare a apelului declarat de reclamantă s-a schimbat modalitatea de vizitare a minorului de către tatăl pârât, în modalitatea sus indicată, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu atașamentul minorului față de tatăl său, însă cu toate acestea deși este în interesul minorului să aibă legături personale cu tatăl pârât, nu se justifică preluarea acestuia la fiecare sfârșit de săptămână. În cauză nu rezultă că s-ar prejudicia interesele minorului printr-o împărțire echitabilă a timpului liber de la sfârșitul săptămânii petrecut cu ambii părinți; aceasta cu atât mai mult, cu cât și reclamanta manifestă un atașament și o preocupare constantă pentru creșterea și educarea copilului. Instanța de apel prin programul stabilit de vizitare al minorului de către tatăl pârât, a păstrat un just echilibru între interesele minorului, pe de o parte, și exercitarea de către părinți a dreptului de a avea legături personale cu minorul, pe de altă parte. În fine, în ceea ce privește perioada vacanței de vară, care este de 3 luni, s-a apreciat de către instanța de apel faptul că este echitabil ca minorul să petreacă o lună cu tatăl său și două luni cu mama, intervalul solicitat de către aceasta din urmă de numai 2 săptămâni fiind prea redus.
Împotriva deciziei civile menționate, pârâtul a înaintat în termen legal recurs, conform art.301 pr.civ. solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de către reclamantă și menținerea integrală a dispozițiilor sentinței civile nr.2105/2007 pronunțată de Judecătoria Tg-M, precum și a încheierii de îndreptate a erorii materiale din 29 octombrie 2007, pronunțată de aceiași instanță; cu cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat motivele prev. de art.304 pct.7,8,9 pr.civ. relevându-se că hotărârea recurată este lipsită de temei legal, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
În concret, recurentul invocă faptul că Tribunalul Mureșa admis apelul declarat de către reclamantă, modificând în parte hotărârea primei instanțe numai în ceea ce privește programul de vizitare a minorului, fără a analiza și soluționa celelalte petite din cererea de apel, relevate mai sus. Deci, în opinia recurentului din 4 petite instanța a respins 3 și a modificat în parte numai petitul privind vizitarea minorului, statuând în final "admite apelul declarat de reclamanta.". Astfel, pârâtul recurent relevă că soluția pronunțată de către instanța de apel nu are logică sub nici un fel de interpretare nici juridică, nici gramaticală, și s-au acordat și integral cheltuieli de judecată motivat de faptul că pârâtul intimat a fost în culpă procesuală. De asemenea, pârâtul recurent consideră nelegală soluția pronunțată în apel în ceea ce privește petitul vizând vizitarea minorului, în contextul în care la prima instanță reclamanta a fost de acord cu programul solicitat de pârât.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.295 alin.1 pr.civ. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. În apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, afară de cazul excepțiilor de procedură și altor asemenea mijloace de apărare (art.294 pr.cv.).
După cum s-a relevat anterior, apelul pârâtului a vizat doar modificarea cuantumului pensiei de întreținere datorată minorului iar apelul reclamantei a vizat 4 petite, respectiv desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, modificarea cuantumului pensiei de întreținere la 300 lei lunar în favoarea minorului, stabilirea unui nou program de vizitare de către pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În cursul judecării apelurilor declarate de către părți pârâtul a renunțat la judecată, situație în care instanța a luat act, conform art.246 coroborat cu art.298 pr.civ.
Analizând considerentele hotărârii instanței de apel, se constată că tribunalul a analizat în mod detaliat fiecare petit înserat în cererea de apel a reclamantei, fiind nejustificată critica pârâtului recurent în sensul că din 4 petite instanța a respins 3 și a modificat în parte doar petitul vizând programul de vizitare al minorului.
Din examinarea provelor administrate de către prima instanță precum și a celor din apel, cu prioritate probe testimoniale, instanța de apel a reținut că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie, conturându-se culpa egală a acestora, context în care prima instanță în mod corect a dispus desfacerea căsătoriei în sensul sus indicat. Tribunalul a reținut că părțile sunt separate în fapt din anul 2006, având concepții diferite relativ la viața de familie, lipsind afecțiunea reciprocă între aceștia. În contextul menționat, neînțelegerile dintre soți au determinat numeroase certuri între aceștia, manifestate prin agresiuni verbale din partea reclamantei și agresiuni fizice din partea pârâtului.
Cu privire la pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului, instanța de apel a constatat că din probele administrate nu s-a dovedit faptul că pârâtul intimat ar realiza venituri mai mari decât salariul minim pe economie, situație în care s-a menținut pensia de întreținere stabilită de către instanța de fond. Dând curs efectului devolutiv al apelului, instanța de apel a solicitat relații de la DGFP M și conform adresei nr.27634/2008 rezultă că pârâtul nu apare în evidențele fiscale cu venituri suplimentare realizate din închirierea locuinței, aspect ce reiese și din răspunsurile pârâtului la interogatoriu. De asemenea, din adresa emisă de ITM M rezultă că pârâtul nu are încheiat contract individual de muncă, context în care prima instanță în mod legal și temeinic a stabilit cuantumul pensiei de întreținere raportat la salariul minim pe economia națională.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate în apel reclamantei s-a reținut că, pârâtul fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 pr.civ. va plăti reclamantei intimate toate cheltuielile de judecată ocazionate în apel, în sumă de 674,3 lei, justificate prin taxa de timbru și onorariu avocațial. În speță, nu sunt incidente disp.art.275 sau 276.pr.civ. pârâtul nerecunoscând la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei intimate, iar cu privire la apelul declarat de către pârât, se impune observația că acesta a renunțat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța făcând o corectă aplicațiune a dispozițiilor art.246 alin.3 pr.civ.
În fine, cu privire la programul de vizitare al minorului stabilit de către prima instanță, instanța de apel în mod temeinic a statuat că din probele administrate în cauză a rezultat atât atașamentul minorului față de tatăl său, cât și preocuparea acestuia din urmă manifestată față de minor. Cu toate acestea nu se justifică preluarea minorului de către tatăl său la fiecare sfârșit de săptămână, interesele minorului nefiind prejudiciate printr-o împărțire echitabilă a timpului liber de la sfârșitul săptămânii petrecut cu ambii părinți, în condițiile în care minorul este de asemenea atașat față de mama lui iar aceasta se preocupă constant de creșterea și educarea acestuia. Modalitatea de vizitare și ridicare lunară a minorului de către pârât, stabilită de către tribunal, asigură un just echilibru între interesele minorului și exercitarea drepturilor părintești de către ambii părinți, în condițiile art.43 din Codul familiei. Pentru aceleași rațiuni, instanța de apel a apreciat echitabil în cazul sărbătorilor de Paști și de C, ca fiecare părinte să petreacă împreună cu minorul câte o zi, iar în timpul vacanței de vară care este de 3 luni, minorul să fie "preluat" o lună de către tatăl său și să rămână două luni cu mama reclamantă, la care de altfel este încredințat spre creștere și educare prin hotărârea de divorț.
Hotărârea instanței de apel a fost criticată de către pârât și sub aspectul modificării programului de vizitare al minorului, în condițiile în care în fața primei instanțe reclamanta nu s-a opus programului solicitat de către pârât.
Având în vedere dispozițiile art.2 din Legea nr.272/2002, potrivit cărora în orice procedură judiciară primează interesul superior al copilului, în mod temeinic tribunalul a procedat la analizarea susținerilor reclamantei cuprinse în cererea de apel, verificându-se dacă la momentul pronunțării hotărârii instanței de control judiciar, programul de vizită stabilit de către instanța de fond corespunde intereselor superioare ale minorului.
Din acest motiv, nu sunt aplicabile dispozițiile art.294 pr.civ. cererea de analizare a programului de vizitare stabilit de prima instanță neputând fii considerată ca fiind o cerere nouă, în înțelesul dispoziției procedurale amintite mai sus.
Față de cele ce preced, nefiind incidente motivele prev. de art.304 pct.7-9.pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de către pârât.
Văzând și art.274 pr.civ. pârâtul va achita reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate prin onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Tg.M,-.18, împotriva deciziei civile nr.352 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantei intimate Dacăl, domiciliată în Tg.M,-.1, suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp.
09.03.2009.
Jud.fnd:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 721/2009. Curtea... | Divort. Decizia 155/2010. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
