Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 721/R-MF
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.98/A/ din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,3 lei și a chitanței de plata taxei judiciare de timbru în sumă de 3,00 lei.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, după deliberare, s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să-i fie încredințați spre creștere și educare minorii: (), () și, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere pentru minori.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în calitate de bunică a copiilor, datorită unor abuzuri grave săvârșite asupra lor de către pârâtă și concubinul acesteia, a fost să-i ia pe ultimii doi sub ocrotirea sa, precizând că toți cei trei minori au locuit de la naștere și aproape până la introducerea acțiunii în domiciliul său, unde le-a creat condiții materiale și morale corespunzătoare, copiii fiind foarte atașați de ea.
În dovedirea cererii, s-au administrat probe cu înscrisuri, acte de stare civilă, acte emise de autoritățile italiene unde locuiește efectiv pârâta.
În cauză s-au efectuat anchete sociale la domiciliile părților, a fost audiat minorul, care și-a manifestat opțiunea de a locui la bunica lui, unde stă și în prezent, mama fiind plecată în Italia de cca. 2 ani.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 673/2006 a Judecătoriei Bălcești, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respinsă acțiunea, dar prin Decizia civilă nr. 96/A//2007 a Tribunalului Vâlcea, s-a desființat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare în fond.
În urma administrării probelor, instanța a reținut că pârâta a arătat un dezinteres total față de minori, că minora - a fost încredințată printr-o hotărâre pronunțată de autoritățile italiene, unchiului său, motiv pentru care reclamanta a solicitat să se ia act că nu mai solicită încredințarea minorei.
S-a reținut, de asemenea, că minorii au locuit o perioadă îndelungată la reclamantă, aceasta fiind singura care s-a ocupat de creșterea și educarea acestora, mama fiind plecată în Italia, unde a intrat în relații de concubinaj cu un alt.
Ca urmare a situației de fapt reținute și având în vedere dispozițiile art. 44 alin.1 și art. 94 Codul familiei, prin sentința civilă nr. 703 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, a fost admisă acțiunea, minorii și - fiind încredințați spre creștere și educare reclamantei, pârâta fiind obligată la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea acestora, calculată la venitul minim pe economie, neexistând dovezi că ar fi angajată cu contract de muncă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat apel, pârâta, arătând în motive doar că nu a fost citată legal la judecata în fond a cauzei.
Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, instanța a constatat că acesta este nefondat.
Astfel, pe de o parte, cererea nu este semnată de apelanta, iar criticile formulate nu se referă la hotărârea atacată, ci doar la citarea acestea.
Instanța de apel a constatat că pârâta-apelantă a fost citată în mod corect în Italia și i s-a pus în vedere să-și aleagă un domiciliu în România, lucru pe care l-a și făcut, angajându-și avocat și alegându-și domiciliul la adresa cabinetului acestuia.
Deși avocatul pârâtei a depus o cerere la fila 43 dosar, trimisă prin fax, că i-a încetat mandatul de reprezentare a acesteia, nu poate face nici o dovadă în sensul respectiv.
Mai mult, în cuprinsul cererii se indică adresa din Italia unde locuiește pârâta, instanța citând-o la adresa respectivă, astfel că nu se poate susține că dosarul a fost soluționat cu procedura de citare viciată.
Pe fondul cauzei, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând din totalitatea probelor administrate că este în interesul superior al minorilor să fie încredințați reclamantei, bunica acestora și singura care s-a ocupat de creșterea lor, pârâta manifestând, împreună cu concubinul său, un comportament agresiv asupra copiilor, aspecte dovedite cu înscrisurile provenite de la autoritățile italiene.
La fila 7 dosar există traducerea legalizată a unui înscris, prin care minora a depus o declarație la autoritățile italiene prin care aducea la cunoștință că este agresată atât ea, cât și fratele său, situația lor fiind cunoscută de carabinierii din, unde a mai formulat plângeri, însoțite de certificate medico-legale din care rezultă agresiunile fizice.
La dosar există și alte înscrisuri, filele 9-28, din care rezultă că minorii sunt victimele agresiunilor în Italia, motiv pentru care una dintre una dintre minore a fost încredințată unui unchi,.
Față de cele menționate, instanța de apel a constatat că instanța de fond a aplicat corect, atât dispozițiile art.44 alin.1 Codul familiei, cât și cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs se susține că decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2, motiv de recurs încadrabil în dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Astfel, se susține că instanța a soluționat cauza cu lipsă de procedură în privința pârâtei-apelante, dar și cu lipsă de procedură în privința celuilalt părinte, tatăl minorilor, care nu a fost introdus în cauză, cu toate că era vorba despre încredințarea copiilor săi.
De asemenea, se susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea și încredințați minorii în favoarea reclamantei, în loc să se invoce din oficiu lipsa calității de reprezentant al reclamantei amintite, care nu avea nicio calitate să solicite încredințarea minorilor, cât timp părinții acestora erau în viață și nu erau decăzuți din drepturi.
Se menționează faptul că nu au fost îndeplinite actele de procedură la domiciliul ales de, recurenta, neexistând la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare la domiciliul ales al pârâtei, comunicarea sentinței civile făcându-se la o altă adresă, decât cea indicată de recurentă, situație care a împiedicat-o pe aceasta să-și prezinte motivele de apel și dovezile în susținerea intereselor sale, vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea hotărârilor recurate.
În motivul doi de recurs se susține că instanța de fond, respectiv Judecătoria Bălcești, a dispus încredințarea minorilor către bunica maternă, respectiv reclamanta, deși părinții minorilor;, născut la 26.07.1994 și, născută la data de 14.05.1999, respectiv pârâta și tatăl copiilor, nu sunt divorțați.
Recurenta arată că depune alăturat motivelor de recurs, hotărârea de separare în fapt a soților, pronunțată de Tribunalul din, potrivit căreia minorii au fost încredințați temporar recurentei, pe perioada separării soților.
Se precizează încă o dată că nu a fost citat în cauză tatăl minorilor, iar părinții sunt reprezentanții legali ai acestora, nefiind decăzuți din drepturi, reclamanta neavând nicio calitate, minorii aflându-se temporari în grija acesteia, ca bunică maternă. Se adaugă faptul că dispozițiile art.42 alin.2 Codul familiei devin aplicabile doar în ipoteza pronunțării divorțului, când, din motive temeinice, copiii pot fi încredințați unor rude sau altei persoane, situație în care instanța va asculta părinții.
În altă ordine de idei se susține că instanța de fond a reținut eronat faptul că dosarul nr-, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 ar avea ca obiect reîncredințarea minorilor, deși, din înscrisurile depuse, acest dosar are ca obiect tocmai obligarea pârâtei de a înapoia minorii ținuți fără drept, iar recurenta, a formulat și o plângere la poliție pentru luarea minorilor deținuți nelegal de către bunică, plângere aflată în curs de rezolvare și care face obiectul dosarului nr.2426/2005 la Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Se adaugă faptul că cei doi minori se află în prezent în Italia.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, cu casarea ambelor hotărâri, de la fond și apel, și respingerea acțiunii formulate de, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă sau respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
În recurs au fost depuse actele de la filele 113-118 dosar; ancheta socială de la fila 119; ordonanța președințială de la filele 120-122; plângerea de la fila 123-125 dosar.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este întemeiat urmând a-l admite ca atare și a se dispune casarea deciziei recurate și a sentinței de la fond, în baza art.312 Cod pr.civilă și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Judecătoria Bălcești, pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs este întemeiat, în parte, urmând a-l admite ca atare, fiind îndeplinite cerințele art.304, pct.5 Cod procedură civilă și constatându-se că, atât sentința de la fond, cât și decizia din apel au fost date cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității cuprinse în art.105, alin.2 Cod procedură civilă, în ceea ce-l privește pe tatăl minorilor, care nu a fost introdus în cauza privind încredințarea minorilor:, născut la 26.07.1994 și, născută la 14.05.1999.
În ceea ce o privește pe recurenta, critica privind nelegala citire a acesteia este neîntemeiată, urmând aor espinge ca atare.
Se constată că cererea de la fila 43 dosar, formulată de apărătorul recurentei, nu a fost însoțită de înscrisuri, din care să rezulte încetarea mandatului de reprezentare. Însă, la termenele următoare, recurenta a fost citată la adresa din Italia, indicată de apărătorul ales, prin cererea de la fila 43 dosar, așa cum rezultă din actele aflate la filele 44-48, dosar nr-.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul în baza art.312 Cod procedură civilă, urmând a se casa decizia recurată și sentința de la fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Judecătoria Bălcești, Județul
Cu prilejul rejudecării va fi introdus în cauză tatăl minorilor a căror încredințare se solicită, cu conceptarea autorităților tutelare.
Față de susținerile recurentei, în sensul că aceasta împreună cu tatăl minorilor, precum și minorii se află în Italia se vor solicita probe în acest sens, urmând a se verifica competența teritorială a judecării prezentei cauze, având în vedere domiciliul minorilor.
De asemenea, se impune audierea minorilor, care au vârsta de peste 10 ani, iar de peste 15 ani, precum și efectuarea anchetelor sociale la domiciliile actuale ale părților, eventual, prin comisie rogatorie, dacă se constată că acestea sunt în Italia și competența ar aparține instanțelor din România.
Cu prilejul rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.98/A/ din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind reclamanta,.
Casează decizia de mai sus, precum și sentința civilă nr. 703/21.11.2007 a Judecătoriei Bălcești și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/05.05.2009
Jud.apel;.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
| ← Divort. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Tg Mures → |
|---|
