Divort. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 202 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, și intimatul pârât, asistat de avocat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele;
La data de 17 februarie 2009, înainte de începerea ședinței, s-a audiat în Camera de Consiliu minorul, născut la 21 aprilie 2001 care a arătat că dorește să fie încredințat spre creștere și educare mamei reclamante.
De asemenea, s-a învederat depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulate de intimatul pârât, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se comunică o copie a întâmpinării formulată de intimatul pârât recurentei reclamante care nu solicită amânarea cauzei pentru aoo bserva.
Recurenta reclamantă depune timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamanta arată că tatăl nu și-a văzut copilul timp de 4 ani.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria V
Avocat, pentru intimatul pârât, arată că locuiește cu mama sa în Izvorul, iar sora lui locuiește în Dr. Tr. S, depunând în acest sens copie a cărții de identitate a acesteia.
Susține că reclamanta nu poate oferi minorului un mediu adecvat unei dezvoltări sănătoase atât timp cât într-un imobil de cu două camere locuiesc trei majori și doi minori, și niciunul dintre adulți nu are loc de muncă.
Precizează că a solicitat numai încredințarea minorului, deoarece nu avea cunoștință de existența minorei, dealtfel pe rolul Judecătoriei VMa flându-se acțiunea în tăgada paternității acesteia.
Pune concluzii de respingere a apelului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. nr.422 pronunțată la 18.03.2008, Judecătoria Maa dmis acțiunea civilă având ca obiect " divorț cu minori", formulată de reclamanta, a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul. A desfăcut căsătoria trecută în registrul stării civile de căsătorii al Primăriei comunei Izvoru, județul M, la nr.7 din 14 06 1998, din culpă comună.
A încredințat reclamantei spre creștere și educare, pe minorii HG-, născut la 21 04 2001, și, născută la 12.12.2004, și a obligat pârâtul să plătească reclamantei în beneficiul minorilor de mai sus, o pensie lunară de întreținere în cuantum de câte 90 lei, pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorilor.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Maf ormulat apel, în termen, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.202 A din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.422 pronunțată la 18.03.2008 de Judecătoria M, în dosar nr-, intimată reclamantă fiind.
S-a schimbat parțial sentința, în sensul că s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul și s-a dispus încredințarea minorului spre HG creștere și educare apelantului pârât.
S-a constatat că nu se mai impune obligarea apelantului la plata pensiei de întreținere în favoarea acestuia.
S-au menținut celelalte dispoziții.
A fost obligată intimata la plata sumei de 323 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, în raport cu principiul respectării interesului superior al copilului, că se impune ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare tatălui, în îngrijirea căruia se află în fapt, și care beneficiază de condiții materiale suficiente, și manifestă afecțiune și interes față de copil, în timp ce comportamentul reclamantei este inadecvat și nu este însoțit de garanții suficiente care să acrediteze concluzia că ar asigura o dezvoltare și o educație armonioasă a copilului.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că hotărârea instanței de apel este contradictorie și bazată pe o interpretarea greșită a legii, în raport de probatoriul administrat, din analiza căruia nu s-a desprins concluzia că tatăl este în măsură să ofere condiții și garanții superiore celor asigurate de reclamantă pentru creșterea și îngrijirea copilului.
S-a mai arătat că s-a acordat o relevanță juridică greșită sentinței civile nr.2056/18.12.2007 a Judecătoriei V M, această hotărâre fiind pronunțată într-o cerere de ordonanță președințială, având deci caracter vremelnic și fiind lipsită de autoritate de lucru judecat cât privește fondul dreptului dedus judecății.
În acest context, recurenta a susținut că minorul se află în domiciliul său din com., împreună cu fetița rezultată din căsătoria cu pârâtul, este înscris în clasa I, iar opțiunea copilului este în sensul conviețuirii cu mama și neseparării de sora lui, a cărei încredințare nu a fost solicitată de către pârât.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate în primă instanță.
Recursul nu a fost motivat în drept.
La dosarul cauzei s-au depus: adeverințele nr. 207/9.12.2008 și nr.364/17.12.2008, ambele eliberate de Școala cu clasele I -VIII, dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare la data de 12.02.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 24, alin.2, din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Curtea a dispus audierea minorului, în Camera de Consiliu.
Recursul este fondat, și potrivit art. 304, pct.9 și art. 312, Cod pr. civ. se va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2, alin.3 din legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în luarea tuturor deciziilor luate de autorități, în ceea ce îl privește, iar nerespectarea acestei exigențe de către instanța de judecată face ca hotărârea astfel pronunțată să fie afectată de nelegalitate, în condițiile art. 304, pct.9, Cod pr. civ.
În speță, instanța de apel nu a dat eficiență acestui principiu, și nu l-a coroborat cu prevederile art. 42 din codul familiei, soluția adoptată fiind în dezacord cu criteriile enunțate.
Determinarea interesului supoerior al copilului se raportează la un ansamblu de factori, printre care: vârsta copilului, nevoile speciale și preocupările acestuia, condițiile materiale și morale pe care fiecare părinte le poate oferi, atașamentul părinților față de copil și al copilului față de părinți, interesul și grija manifestate de aceștia în timpul conviețuirii și după separarea în fapt, precum și alte împrejurări.
Din înscrisurile depuse la dosar în recurs ( filele 7 - 9), conform art. 305, Cod pr. civ. coroborate cu susținerile minorului, audiat în Camera de Consiliu, Curtea reține că acesta locuiește în prezent împreună cu mama și sora sa, în com., unde este înscris la școală, în clasa Acest aspect contrazice reținerile instanței de apel potrivit cărora minorul se află în îngrijirea pârâtului, iar mama reclamantă manifestă dezinteres față de creșterea sa.
Încredințarea minorului către tatăl pârât prin procedura ordonanței președințiale nu are consecințe în planul adoptării acestei măsuri pe calea dreptului comun, hotărârea pronunțată de Judecătoria VMp roducând efecte provizorii, până la luarea unei măsuri cu privire la fondul dreptului, și neavând autoritate de lucru judecat.
Concluziile anchetelor sociale dispuse la domiciliile părților au relevat că ambii părinți dispun de condiții de locuit care le permit conviețuirea cu minorul, fără ca unul dintre ei să justifice un nivel locativ superior celuilalt, astfel că raportarea la această probă nu poate constitui un criteriu exclusiv în alegerea părintelui căruia i se va încredința minorul.
Curtea mai reține că este oportun ca frații să crească împreună, or, în cauză, pârâtul nu a solicitat încredințarea spre creștere și educare decât a minorului, și nu și a fetiței născute în timpul căsătoriei. Este adevărat că această poziție a fost justificată de tată prin ceea că a tăgăduit paternitatea acesteia, însă primordial este interesul minorului, și nu cel al părintelui care formulează cererea.
Principiul neseparării fraților este consacrat de dispozițiile art. 60, alin.3, lit.c, din Legea 272/2004, doar în cazul protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, însă el poate fi extins, pentru identitate de rațiune, și în cazul încredințării minorilor spre creștere și educare unuia dintre părinți. În practică și doctrină s-a subliniat în mod constant că măsura separării fraților minori trebuie adoptată numai în situații excepționale și pentru motive temeinic justificate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Se va avea în vedere, raportat la vârsta și gradul de maturitate a copilului, potrivit art. 24, alin.4 din Legea 272/2004, și opțiunea exprimată de acesta și consemnată în încheierea de ședință din 17.02.2009, în sensul încredințării către mama recurentă.
Toate aceste aspecte converg către concluzia că este în interesul superior al minorului să fie încredințt spre creștere și educare mamei reclamante, și să nu fie separat de sora sa, astfel că, se va aprecia că decizia pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legii 272/ 2004, și a prevederilor art. 42 din codul Familiei, fiind incident motivul de modificare a hotărârii reglementat de art. 304, pct.9, cod pr. civ.
Față de aceste dispoziții legale, coroborate cu art. 312, cod pr. civ. se va admite recursul, se va modifica decizia Tribunlului, în sensul respingerii apelului, cu conseciunța menținerii ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 202 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.422 pronunțată la 18.03.2008 de Judecătoria M, în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored. O -/ 4 ex./ 23.02.2009
Gh.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
| ← Plasament. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
