Divort. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 209
Ședința publică de la 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 125 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 22 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22.05.2008, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 17 din data de 30.05.1999 la Primăria comunei, județul S, din vina exclusivă a pârâtului, să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințată spre creștere și educare minora -, născută la 23 ianuarie 2001, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 30.05.1999, iar din relațiile lor de căsătorie a rezultat minora -, născută la data de 23.01.2001.
Neînțelegerile dintre părți au apărut la puțin timp după încheierea căsătoriei datorită comportamentului violent al pârâtului care consuma frecvent băuturi alcoolice, o lovea pe reclamantă în mod repetat, alungând-o de la domiciliul comun. Reclamanta a mai arătat că dorește să-i fie încredințată spre creștere și educare minora -, având în vedere vârsta acesteia, precum și faptul că dispune de condițiile necesare creșterii și educării acesteia.
Pârâtul a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina sa exclusivă și a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să-i fie încredințată spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie, cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivarea hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 5066 din 19.XI.2008, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea modificată, a respins, ca nefondată, cererea reconvențională, a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 30.05.1999 și înregistrată sub nr. 17 din aceeași dată în registrul stării civile a Primăriei comunei, jud. S, din culpă comună, fără motivare. Reclamanta a revenit la numele avut anterior căsătoriei, acela de "", iar minora -, născută la 23.01.2001 a fost încredințată mamei sale spre creștere și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 200 lei, lunar, în favoarea minorei, începând cu data introducerii acțiunii, 22.05.2008 și până la majoratul acesteia. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 al. 2 Cod procedură civilă, iar cu privire la minoră s-a apreciat că de educația acesteia s-a ocupat doar reclamanta până la plecarea ei în, în urmă cu aproximativ 1 an și 6 luni, deoarece pârâtul lucra de luni și până vineri și venea acasă doar la sfârșit de săptămână. După plecarea în a soților, fetița a rămas în grija bunicii paterne, în comuna, județul Între timp, pârâtul s-a întors singur din iar reclamanta, mai târziu, în cursul lunii aprilie 2008.
Reclamanta a luat minora și s-a mutat la părinții ei în satul, comuna, județul S-a mai reținut că pârâtul este o persoană violentă care, în repetate rânduri, a provocat certuri și scandaluri, la care a participat și minora și care, la o vârstă fragedă a văzut cum mama ei era amenințată și alungată de la domiciliu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că în mod greșit instanța a considerat că intimata poate oferi condiții optime din punct de vedere material, dar mai ales moral pentru creșterea fetiței și că se impune încredințarea minorei în favoarea tatălui.
Prin decizia civilă nr. 125 din 12.03.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta dispune de condiții mai bune de creștere și educare a minorei, fiind încadrată în muncă în străinătate, respectiv în și având asigurată o locuință. Reclamanta era părintele care se ocupa de iar după plecarea în, aceasta a ținut legătura în mod permanent cu minora, trimițându-i bani, îmbrăcăminte și rechizite. Din ancheta socială depusă la dosar a rezultat că reclamanta are condiții bune de locuit și la părinții reclamantei care au o casă formată din 3 camere cu dependințe, mobilată corespunzător și care o pot ajuta, eventual, la creșterea și educarea minorei.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul.
Motivându-și recursul, a arătat că în interesul minorei este ca aceasta să fie încredințată tatălui său. Astfel, s-a ignorat de către instanțe faptul că valorificarea locului de muncă al reclamantei exclude prezența acesteia din țară și presupune rămânerea copilului la domiciliul bunicilor materni din unde nu are cine se ocupa, cel puțin la fel ca la tată, de. În ipoteza în care reclamanta ar intenționa să ia fetița cu ea în minora ar avea, în mod cert probleme de adaptare la noul mediu, necunoscând deloc limba, anturajul mamei, etc.
În perioada de la plecarea mamei în și până în prezent minora s-a aflat în întreținerea și îngrijirea tatălui, astfel încât nu se justifică obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii de divorț, ci, eventual de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât ea deține condiții mai bune pentru creșterea copilului cum în mod temeinic și legal au reținut ambele instanțe.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Începând din data de 17.06.2007 și până în prezent, cu excepția perioadei 15.04.2008 - 08.05.2008, minora nu s-a mai aflat în întreținerea și supravegherea reclamantei ci a locuit împreună cu tatăl său și bunica paternă în localitatea, județul
Conform anchetelor sociale efectuate la domiciliile părților, ambii părinți au condiții aproximativ asemănătoare pentru creșterea și educarea minorei, astfel că nu se va da întâietate uneia dintre părți având în vedere acest criteriu.
Ceea ce este important de reținut este că, în perioada cât a locuit cu tatăl său și cu bunica paternă, minora a fost bine îngrijită iar, conform caracterizării învățătoarei ( 13 dosar apel), fetița a avut rezultate foarte bune la școală și are acasă un climat echilibrat și condiții asigurate de studiu (calculator, cărți). Tatăl minorei este salariat, putând să asigure întreținerea acesteia, iar din probele aflate la dosar rezultă că este interesat în permanență de copilul său.
Fiind audiată în instanța de recurs, minora a arătat că dorește să rămână, în continuare cu tatăl său, că în localitate are mulți prieteni și că este bine îngrijită de bunica paternă și de tatăl său.
Cu ocazia audierii, minora a lăsat impresia unui copil echilibrat psiho-afectiv, cu o stare de spirit pozitivă, dovedind că microclimatul familial actual este benefic pentru creșterea și dezvoltarea sa. La întrebările membrilor completului de judecată a dat răspunsuri ample și detaliate, a povestit despre școală, prieteni și familie, a precizat că-și iubește mama, că vorbește des cu ea la telefon și că i-ar place să o viziteze în vacanță, făcând precizarea, în mai multe rânduri, că dorește să se întoarcă la locuința actuală pentru a continua să urmeze cursurile școlii unde este înscrisă în prezent.
În legătură cu condițiile oferite de reclamantă, instanța reține că deși există un atașament mamă-fiică iar reclamanta își poate întreține din punct de vedere material copilul, totuși nu rezultă în mod foarte clar dacă minora se va bucura, în permanență de prezența mamei sale sau va rămâne doar cu bunicii săi în satul, comuna, județul S pe perioada cât reclamanta va lucra în.
Având în vedere toate aceste împrejurări și apreciind că este în interesul copilului să își conserve un cadru familial în care acesta reacționează pozitiv și ținând seama și de poziția exprimată a minorei, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în totalitate decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârât și a admiterii în parte a cererii reconvenționale și a acțiunii principale. Minora va fi încredințată spre creștere și educare pârâtului iar reclamanta va fi obligată să plătească acestuia din urmă, în favoarea copilului, o pensie de întreținere lunară, de 150 lei, calculată la venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Dispozițiile care nu contravin prezentei decizii vor fi menținute.
Văzând și art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 125 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în totalitate decizia civilă nr. 125 din 12.03.2009 a Tribunalului Suceava.
Admite apelul declarat de pârât.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 5066 din 19.11.2007 a Judecătoriei Suceava, în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională, precum și acțiunea reclamantei, astfel cum a fost modificată, în parte.
Încredințează pârâtului, spre creștere și educare pe minora, născută la 23.01.2001.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului, în favoarea minorei, o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei/lunar, începând cu data introducerii acțiunii (22.05.2008) și până la majoratul acesteia.
Menține dispozițiile referitoare la declararea desfacerii căsătoriei părților, cele privitoare la numele reclamantei și cele referitoare la cheltuielile de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 400 lei cui titlu de cheltuieli de judecată din toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Jud. fond.
Tehnored.
Ex.2
7.07.2009
OPINIE SEPARATĂ
Prin recursul formulat, pârâtul recurent a criticat soluția pronunțată de instanța de apel doar în ceea ce privește încredințarea spre creștere și educare a minorei -, respectiv cu privire la pensia de întreținere datorată de părintele căruia nu i se va încredința minora. În aprecierea condițiilor de care urmează a se bucura minora, instanța trebuie să aibă în vedere atât aspectele de ordin material, financiar, cât și cele de ordin afectiv. În mod evident, ambele părți s-au străduit să prezinte instanțelor că dispun de condiții materiale corespunzătoare pentru a asigura fiicei lor o creștere și dezvoltare armonioasă.
Recurentul a avut în momentul soluționării recursului avantajul de a putea susține că minora se află în întreținerea sa de mai bine de un an și a oferit acesteia condiții bune, mai ales în contextul în care aceasta a frecventat cursurile clasei Rezultatele bune la învățătură, precum și echilibrul psiho-emoțional dovedit de aceasta cu ocazia audierii de către instanță nu constituie însă meritul exclusiv al pârâtului și nici al familiei acestuia. Până la plecarea reclamantei din țară, aceasta a avut o relație foarte apropiată cu minora, din probele administrate la instanțele de fond rezultând că pârâtul avea o prezență mai puțin sistematică la domiciliu, sarcina întreținerii zilnice a copilului rămânând în grija exclusivă a reclamantei. După plecarea reclamantei relațiile dintre aceasta și minoră au avut de suferit, în mod evident și din cauza distanței fizice care s-a creat între mamă și fiică.
Deși apreciez ca fiind îmbucurător faptul că pârâtul și-a schimbat comportamentul față de copil după plecarea reclamantei de la domiciliul comun, împreună cu mama sa ajungând să asigure minorei un cadru familial favorabil unei dezvoltări corespunzătoare, atitudinea acestuia dinaintea plecării reclamantei nu poate fi ignorată. În prezent, de minoră se ocupă pe lângă pârât și mama acestuia, respectiv ceilalți membri ai familiei lărgite (minora pomenind de verișoara sa mai mare), mediul familial astfel creat dovedind un echilibru favorabil creșterii minorei. Incertitudinea cu privire la locul de muncă și domiciliul pe care urmează să-l aibă reclamanta în viitor nu trebuie să aibă drept efect îngreunarea păstrării relației foarte bune care a existat între mamă și fiică. Analiza condițiilor de locuit la domiciliul bunicilor materni nu s-a dorit o verificare a condițiilor pe care minora le-ar avea la acești bunici, în lipsa mamei sale, ci crearea unei imagini asupra condițiilor pe care reclamanta, împreună cu părinții săi, le-ar putea oferi minorei, în cazul în care i-ar fi încredințată fetița.
Eventuala traumă pe care ar avea-o de suferit minora în cazul în care ar avea stabilit domiciliul în străinătate, împreună cu mama sa, nu poate fi reținută ca o cauză care să împiedice încredințarea spre creștere și educare a acesteia în favoarea reclamantei. Orice modificare în mediul familial, inclusiv divorțul părinților, care practic a avut deja loc, constituie evenimente cu potențial efect traumatic asupra minorei, fără ca prezența mamei sau lipsa acesteia să aibă în mod automat și prestabilit un efect benefic. Este de înțeles atitudinea minorei, care s-a acomodat cu actualul mediu familial, de a refuza schimbarea acestuia, chiar și în perspectiva în care ar locui împreună cu mama, cu care are o relație apropriată.
Apreciind că reclamanta a dovedit că poate oferi condiții pentru creșterea și educarea minorei, atât materiale cât și morale, indiferent de domiciliul și locul de muncă pe care îl va avea, opinez pentru respingerea recursului declarat de pârât, cu eventuala modificare a dispozițiilor primei instanțe cu privire la plata pensiei de întreținere, având în vedere că minora s-a aflat de la momentul introducerii prezentei acțiuni și până în prezent, în întreținerea tatălui său.
Judecător,
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
