Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 859/R/2009
Ședința publică din 27 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 272/A din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimata, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima, a doua și a treia strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 20 martie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent, un înscris intitulat "precizare de acțiune", prin care solicită ca sulta ce urmează a fi plătită reclamantei să fie achitată în lei, respectiv din suma de 84.000 lei. Se solicită obligarea intimatei și la plata sumelor care vizează îmbunătățirile efectuate la apartamentului în litigiu, în cotă de din aceste cheltuieli. De asemenea, se solicită includerea în masa partajabilă a următoarelor bunuri mobile: 3 seturi de lenjerie de pat, un serviciu de masă, 30 prosoape, mileuri, bibelouri, toate în valoare de 1800 lei, precum și audierea martorilor și.
Curtea, din oficiu, invocă tardivitatea motivelor de recurs privind punctele 2 și 3 din precizarea la motivele de recurs, respectiv petitul prin care se solicită acordarea în cotă de din cheltuielile cu privire la lucrările de îmbunătățire la apartamentul în litigiu, precum și solicitarea de a se include în masa partajabilă bunuri mobile: 3 seturi de lenjerie de pat, un serviciu de masă, 30 prosoape, mileuri, bibelouri, toate în valoare de 1800 lei, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 19.12.2008, iar aceste motivele de recurs au fost depuse cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicare, excepție ce urmează a fi admisă.
În ce privește cererea formulată de către recurent prin care solicită ca sulta ce urmează a fi achitată să fie stabilită în lei, Curtea constată că aceasta este formulată omisso-medio.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 305.pr.civ. apreciază că proba testimonială solicitată prin motivele de recurs este inadmisibilă, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 137/11.03.2008 a Judecătoriei Târgu Lăpușs -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reconvențional în contradictoriu cu reclamanta, pârâtă reconvențional și în consecință s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei în cote părți egale de următoarele bunuri imobile proprietate extratabulară: apartament cu două camere situat în TLs tr. 1 -, - 30, Sc. A,. 1,. 6 în valoare de 25.000 Euro; un spațiu (cameră) cu destinație uscătorie situat la parterul blocului TL 2 Sc. B din loc. T L, str. 1 - în valoare de 3000 euro.
S-a dispus sistarea codevălmășiei atribuind în natură pârâtului imobilele mai sus amintite (apartament și uscătorie) obligându-l la plata către reclamantă a unei sulte de 14.000 Euro.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a amenzii de 394,30 lei cheltuieli de judecată compensând între părți restul cheltuielilor avansate.
În considerentele sentinței s-a reținut că părțile au fost căsătorite până la data de 18.08.2005 când a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea de desfacere a căsătoriei.
Părțile s-au căsătorit la data de 28.07.1990, sub durata căsătoriei au dobândit apartamentul situat în loc. T L, str. 1 și D 30,. A,. 1,. 6.
Proprietatea a rămas extrabulară soții neîntabulându-și dreptul dobândit.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea de circulație a apartamentului este de 25.000 Euro, contribuția părților la dobândirea lui fiind egală potrivit susținerilor părților.
Potrivit declarației martorului audiat în cauză acesta a cumpărat de la locatari blocului TL 2, Sc. B, str. 1 -, un spațiu cu destinație uscătorie care apoi l-a vândut părților fără a perfecta vreun act limitându-se doar la a preda actele de vânzare-cumpărare întocmite cu locatari și a primi prețul stabilit.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză spațiul cu destinație uscătorie amintit are o valoare de circulație de 3000 Euro.
Reclamanta nu a probat în schimb, în condițiile dreptului comun, calitatea de codevălmaș cu privire la spațiul cu destinație uscătorie situat în T L pe str. 1 -, - 30,.
În sfârșit chioșcul vizat de reclamantă în acțiunea introductivă nu s-a probat a fi proprietate codevălmașă potrivit actului de la fila 89 fiind proprietatea în care reclamanta este asociat unic iar pârâtul administrator.
Cât privește cererea reconvențională pârâtul nu a probat în vreun fel intrarea în masa codevălmașă a bunurilor mobile indicate în cerere raportat și la poziția de opunere avută de reclamantă.
Nici dreptul de creanță nu a fost probat pârâtul limitându-se în a depune la dosar o factură fiscală, un deviz de lucrări olograf și un bon de casă care în sine nu dovedesc efectuarea lucrărilor pretinse la apartamentul dobândit sub durata căsătoriei.
Reclamanta nu a recunoscut efectuarea lucrărilor cu contribuția exclusivă a pârâtului sau mai precis după desfacerea căsătoriei.
În condițiile în care cota parte pe care părțile o au din proprietatea codevălmașă nu a fost contestată ca fiind cea prevăzută de lege respectiv de parte pentru fiecare instanța a constatat dobândirea sub durata căsătoriei cu contribuția comună și egală a părților a apartamentului nr. 6 situat pe strada 1 -, - 30, Sc. A,. 1, respectiv a spațiului cu destinație uscătorie situat pe str.1 - (și nu cum a indicat reclamanta în acțiune).
Dată fiind solicitarea pârâtului și acceptul reclamantei de a fi atribuit apartamentul în lotul primului amintit instanța a atribuit în natură acesteia atât apartamentul cât și spațiul cu destinație uscătorie obligându-l pe pârât la plata către reclamantă a unei sulte de 14.000 Euro respectând parte din valoarea de circulație (25.000 +3000 Euro) a imobilelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 272/A din 6.11.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis în parte apelul declarat de către pârât, sentința fiind schimbată în parte în sensul că s-a exclus din masa bunurilor comune uscătoria situată la parterul blocului. B din T L, str. 1 -, diminuând în consecință cuantumul sultei datorate de către pârât reclamantei de la suma de 14.000 Euro, la suma de 12.500 Euro.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește uscătoria situată la parterul scării B - de pe strada 1 -, T L că nu s-a dovedit în cauză că părțile ar deține un drept de proprietate asupra acesteia pentru a include respectivul spațiu în masa bunurilor comune și a-l supune partajului. Este adevărat că fiind vorba de dobândirea unei construcții, funcționează principiul consensualismului și înstrăinarea făcută celor doi foști soți de către martorul audiat în fața primei instanțe, ar fi transmis în mod valabil dreptul de proprietate asupra uscătoriei. Nici reclamanta, nici martorul nu au fost însă în măsură să prezinte înscrisuri care să ateste calitatea de proprietar asupra bunului vândut a vânzătorului.
Înscrisurile depuse nu constituie o probă suficientă pentru a se putea concluziona că s-au transmis către vânzător cotele părți ale tuturor proprietarilor ce aveau un drept asupra uscătoriei, pentru ca, la rândul său, dobânditorul să poată transmite în mod valabil părților din prezenta cauză dreptul astfel dobândit.
Urmează ca părțile să-și reglementeze mai întâi situația juridică a uscătoriei ce face obiectul apelului, pentru ca, ulterior, să-și discute în contradictoriu drepturile asupra acelui spațiu.
În consecință, s-a reținut se impune excluderea din masa bunurilor comune a uscătoriei, cu consecința diminuării cuantumului sultei datorate reclamantei de către pârâtul căruia i-a fost atribuită uscătoria.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a respins această cerere, întrucât nu există probe pe baza cărora să se poată stabili caracterul de bunuri comune ale bunurilor mobile ce fac obiectul cererii pârâtului și nici pentru a dovedi efectuarea cheltuielilor de către aceasta prin îmbunătățiri aduse apartamentului bun comun și spațiilor aflate în coproprietate forțată. Or sarcina probei îi revenea, potrivit art. 1169 Cod civil, pârâtului-reclamant reconvențional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului a arătat că prin decizia civilă nr.272/A a Tribunalului Maramureșis -a stabilit plata unei sulte de 12.500 Euro în favoarea reclamantei, dar instanța nu s-a pronunțat la capătul de cerere privind solicitarea pârâtului ca sulta să fie calculată și stabilită în lei, din valoarea apartamentului calculată de către expertul tehnic judiciar, raportat la fluctuația monedei Euro.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la 10 solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 299 alin.1 Cod procedură civilă, obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac "subsecventă", în sensul că nu poate fi exercitatomisso medio. Or, cât timp prin hotărârea atacată nu s-a analizat un motiv de nelegalitate, din cauză că nu a fost invocat, rezultă că acel motiv nu poate face obiectul recursului.
Instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, ori partea nu a adus nicio critică, în apel, sub acest aspect, astfel că nu se poate analiza acel aspect omisso medio, direct, în recurs. Instanța de apel este limitată la cererea de apel iar instanța de recurs este limitată la rândul ei de cele asupra căreia a statuat instanța de apel.
Cât timp recursul poate fi exercitat împotriva hotărârilor date în apel, iar instanța de apel nu a fost învestită cu analiza unui anumit aspect, acel aspect nu poate fi dedus verificării pentru prima oară înaintea instanței de recurs.
Regula potrivit căreia recursul nu poate fi exercitatomisso mediose aplică nu numai în situația în care partea nemulțumită de soluția adoptată în primă instanță nu a declarat apel, ci și în cazul în care sentința a fost apelată, însă numai parțial, pentru alte motive decât cele invocate în recurs.
În aceste condiții, neinvocând critici în calea devolutivă de atac, recurentul nu poate învedera direct în recurs aspecte privind nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond sub acest aspect astfel încât motivul de recurs privind stabilirea sultei în lei sau în euro, este inadmisibil, deoarece a fost invocat direct în prezenta fază procesuală, și nu poate face obiectul analizei instanței de control judiciar.
Hotărârea nu a fost atacată cu apel d e către pârât cu privire la stabilirea sultei în euro, ceea ce înseamnă că pârâtul a achiesat la soluția pronunțată de judecătorie, fiind de acord cu tot ceea ce a statuat această instanță, cu privire la modul în care a fost stabilită sulta în euro în favoarea reclamantei, astfel încât, contestarea pentru prima dată direct în recurs a acestui aspect din hotărârea primei instanțe, în virtutea principiului omisso medio, este inadmisibilă.
Nu se pot invoca direct în recurs critici aduse hotărârii primei instanțe, câtă vreme aceste critici nu au fost formulate printr-un apel promovat împotriva respectivei hotărâri.
În consecință, pârâtul nu poate contesta direct în recurs modul de stabilire a sultei, câtă vreme nu a formulat apel cu privire la acest aspect împotriva hotărârii primei instanțe, cu privire la modul în care prima instanță a stabilit sulta în euro.
Recursul nu poate fi exercitatomisso medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil calea ordinară de atac a apelului.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 proc. civ. sunt declarate irevocabile hotărârile pronunțate în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel.
Astfel, neformulându-se prin apel critici asupra soluției cu privire la plata sultei în euro sau în lei, hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă cu privire la acest aspect și deci, pe acest temei nu se pot formula critici direct în recurs.
Calea recursului era deschisă părții în măsura în care neregularitatea actului procedural ar fi fost săvârșită în faza apelului sau, dacă nu ar fi avut la dispoziție apelul.
Altminteri, invocarea se faceomisso medio, partea optând între cele două căi de atac, ceea ce este inadmisibil.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 272/A din 06.11.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 13.04.2009
Judecător fond - - Judecătoria Târgu Lăpuș
Judecători apel -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
