Divort. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 273
Ședința publică de la 02 Martie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 250 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 15112 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă C, autorități tutelare fiind CONSILIUL LOCAL C și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă C și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL C, CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței declararea recursului peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea atacată a fost comunicată la data de 22.12.2008, iar recursul a fost depus la data de 26.01.2009, după care;
Recurentul reclamant a depus la dosar copii de pe adeverința de venit pe anul 2009, dispoziția nr. 59/15.01.2009, emisă de Primăria comunei C și de pe adresa nr. 1721/02.12.2008.
Instanța a pus în discuție excepția de tardivitate a declarării recursului, având în vedere că recursul a fost depus termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant a precizat că lasă la apreciere cu privire la excepția invocată de instanță; pe fond, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând instanței că nu realizează venituri, beneficiind doar de un ajutor social.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr.1213/215/15.01.2008 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 01.05.1976, din vina exclusivă a pârâtei și să-i fie încredințat pârâtei spre creștere și educare minorul -, născut la data de 24.02.1994.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 01.05.1976 și din relația de căsătorie au rezultat șapte copii, dintre care unul este minor, -.
Reclamantul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minorul la data de 06.05.2006, plecând la munci agricole în D, unde se află și în prezent, dată de la care nu a mai ținut legătura cu familia.
Reclamantul a mai arătat că, anterior acestei date, între părți au avut loc neînțelegeri și că, după plecarea pârâtei, reclamantul a încercat reluarea relației de căsătorie, ducându-se după pârâtă, însă aceasta a refuzat continuarea căsătoriei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 38.fam.
Reclamantul a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu martora și efectuarea anchetelor sociale, probe care au fost încuviințate de instanță.
Pârâta, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula cereri sau apărări sau pentru a prezenta minorul în vederea audierii.
În cauză, s-a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților, conform art. 42 alin. 1.fam. acestea fiind depuse la dosar cu adresa cu nr. 1528/24.03.2008 a Primăriei com. C, jud. D și adresa din 12.05.2008 a Primăriei com., jud.
A fost audiată martora, propusă de reclamant, a cărei declarație s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
La dosar, reclamantul a mai depus copia certificatului de naștere al minorului și adresa cu nr. 5723/29.09.2008 a Inspectoratului de Poliție al Județului
Cauza a fost suspendată conform art. 242 alin. 1 pct. 2.proc.civ. fiind repusă pe rol la cererea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 250/9.12.2008, Judecătoria Craiovaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei
A desfăcut căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al comunei C, jud. D, la nr. 17 din 01.05.1976, din vina ambilor soți.
Pârâta va relua numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
A încredințat mamei pârâte spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 24.02.1994.
A obligat reclamantul la pensie de întreținere în favoarea minorului în sumă de 113 lei lunar, începând cu data de 20.10.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
A respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 01.05.1976, iar din relația de căsătorie a părților au rezultat șapte copii, dintre care și minorul -, născut la data de 24.02.1994.
Domiciliul comun al soților a fost în com. C, jud. D, domiciliu din care pârâta a plecat împreună cu minorul de peste doi ani, dată de la care soții nu au mai reluat conviețuirea, pârâta refuzând să mai revină în domiciliul comun.
Pe parcursul căsătoriei, între soți au existat neînțelegeri și certuri, reclamantul a fost violent fizic față de pârâtă, și pe fondul consumului de alcool și nu este angajat în muncă
De la despărțirea în fapt, pârâta s-a angajat la., minorul a fost înscris la Grupul Școlar în clasa a V-a, aceștia locuiesc într-un imobil din Ferma 2, format din două camere, dotat cu strictul necesar, comportamentul mamei față de minor fiind foarte bun, minorul dezvoltând legături de atașament evidente față de mamă, așa cum rezultă din referatul de anchetă socială.
Separarea în fapt a soților pe o perioadă mai mare de timp, în condițiile în care relațiile normale de căsătorie nu au mai fost reluate, constituie prin ea însăși motiv temeinic de divorț în sensul art. 38 alin. 1.fam.
Atitudinea necorespunzătoare a părților față de viața de familie a avut drept consecință neînțelegeri grave apărute între soți și care fac imposibilă continuarea căsătoriei, reprezentând motiv temeinic de divorț imputabil ambelor părți.
Față de această situație, s-a constatat că acțiunea civilă formulată de reclamant este întemeiată în parte și urmează a fi admisă în parte.
Despărțirea în fapt a soților s-a dovedit că are caracter definitiv, între soți nu mai există sentimente de afecțiune și devotament, relațiile de căsătorie nu mai pot fi reluate din vina ambilor soți, astfel că, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 alin. 1.fam. și art. 617 alin. 1.proc.civ. instanța va desface căsătoria din vina ambilor soți.
Potrivit art. 40 alin. 3.fam. "dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți va purta numele ce avea înainte de căsătorie", astfel că pârâta și-a reluat numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
Potrivit art. 42 alin. 1.fam. a fost încredințat mamei pârâte spre creștere și educare pe minorul -, apreciind că este în interesul acestuia să rămână alături de mamă, care manifestă interes și afecțiune față de minor și care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea acestuia.
La încredințarea minorului, s-au avut în vedere interesele minorului rezultate din proba testimonială administrată în cauză coroborată cu concluziile anchetelor sociale, precum și acordul reclamantului.
Având în vedere dispozițiile art. 42 alin. 3, art. 86 alin. 3, art. 94, art. 97 alin. 1, art. 101 și art. 107 alin. 1.fam. a fost obliga reclamantul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 113 lei lunar în favoarea minorului, începând cu data de la care s-a luat măsura încredințării acestuia, 20.10.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
Faptul că reclamantul nu are venituri nu îl exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorului, obligația de întreținere fiind prevăzută de lege.
S-a prezumat existența unor venituri din muncă ale reclamantului, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta își asigură el însuși existența. Prin noțiunea de mijloace la care se referă Codul familiei se înțeleg atât mijloacele materiale, cât și aptitudinea de a munci a celui obligat la întreținere, care este izvorul obținerii mijloacelor materiale.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța de fond a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de nr.HG 1051/10.09.2008, potrivit practicii judecătorești.
Potrivit art. 276.proc.civ. s-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că pârâta nu poate fi obligată la plata acestor cheltuieli atâta timp cât în cauză s-a reținut culpa comună a soților în desfacerea căsătoriei.
Împotriva sentinței civile nr.15112/20.10.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr.250 din 09 decembrie 2008, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamant reținând că obligația de întreținere este reglementată de dispozițiile art. 94 Cod fam. așa încât faptul că reclamantul nu are venituri, nu îl exonerează de obligația de a contribui la întreținerea minorului.
Prima instanță, în mod corect, a reținut că, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, s-a avut în vedere salariul de bază minim pe țară garantat în plată, prevăzut de HG nr. 1051/10.09.2008, potrivit practicii judecătorești.
Minorul rezultat din căsătorie nu poate fi încredințat apelantului, întrucât la încredințare, prima instanță, în mod corect, a avut în vedere interesele minorului, acordul reclamantului ca acesta să fie încredințat mamei, precum și faptul că acesta nu are posibilități de creștere și îngrijire a copilului.
Împotriva ambelor hotărâri reclamantul a declarat și motivat recurs în termen reclamantul, susținând că pensia de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorului este prea mare în raport de posibilitățile sale financiare.
Arată că nu lucrează și primește un ajutor social de numai 38 lei lunar, sumă pe care ar fi de acord s-o achite cu acest titlu.
Recursul este tardiv formulat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.301 cod proc. civilă, termenul în care recursul poate fi declarat de partea interesată este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, din dovada de primire și procesul verbal de predare anexată la fila 14 dosar tribunal se constată că recurentului reclamant i s-a comunicat decizia instanței de apel la data de 22 decembrie 2008, semnând personal de primirea acesteia.
Așadar, de la această dată pentru recurent a început să curgă termenul de recurs de 15 zile, socotit pe zile libere, potrivit art.101 cod proc. civilă.
Verificându-se cererea de recurs se constată că reclamantul a expediat-o poștal, din ștampila de pe plic rezultând că trimiterea s-a făcut la data de 26 ianuarie 2009, dată ce se situează cu mult după expirarea termenului în care acesta putea declara recursul.
În atare situație, urmează ca recursul declarat de reclamant să fie respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 250 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 15112 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă C, autorități tutelare fiind CONSILIUL LOCAL C și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Gabriela Ionescu
| ← Divort. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
