Divort. Decizia 2111/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2111/R/2009 | |
Ședința publică din 21 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G, împotriva deciziei civile nr. 286/A din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta G, precum și pe autoritatea tutelară de pe lângă CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL C-N, având ca obiect divorț.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei-intimate G, avocat, și pârâtul-recurent G, asistat de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 octombrie 2009, reclamanta-intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantului pârâtului-recurent.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtului-recurent depune la dosar timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație, acesta fiind astfel legal timbrat, iar reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar delegația de reprezentare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii de divorț, și în consecință menținerea căsătoriei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei-intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului ca fiind vădit neîntemeiat, și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12456 din 13.11.2008, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâtul G și în consecință, s-a desfăcut căsătoria prin divorț din vina ambilor soți, urmând ca reclamanta să își reia numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Minora născută la 26.09.2006 a fost încredințată reclamantei și s-a luat act că prin sentința civilă nr. 7477/2008 a Judecătoriei Cluj -N pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit depozițiilor de martori, între soți existau neînțelegeri generate de lipsa de comunicare, astfel că reclamanta a decis ca împreună cu minora să plece la părinții săi dar ulterior soții nu au reușit să își rezolve problemele în sensul continuării căsniciei.
Tatăl reclamantei, audiat și el, a relatat despre incidentele violente săvârșite de pârât asupra reclamantei dar și faptul că reclamanta era nemulțumită de umilințele la care o supunea soțul, că acesta nu o consulta în deciziile luate și că pârâtul era consumator de alcool, susținerile fiind confirmate și de fiul martorului.
Martorii propuși de pârât nu cunoșteau despre neînțelegerile dintre soți, aceștia manifestând discreție asupra problemelor pe care le aveau.
În condițiile menționate, instanța a reținut că nici unul dintre soți nu a depus diligențele necesare și efective bunului mers al vieții de familie, soții fiind separați și în prezent, astfel că s-a reținut culpa ambilor soți în destrămarea căsătoriei.
Din aceleași depoziții s-a reținut că de minoră s-a ocupat în principal reclamanta, iar după separarea în fapt doar aceasta, iar ancheta socială efectuată la domiciliul copilului adică bunicii materni a constatat existența unor condiții adecvate.
În raport de vârsta minorei s-a dispus încredințarea la mamă.
Prin decizia civilă nr. 286/A din 5 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G intimați fiind G, Consiliul local și Consiliul local C-, împotriva sentinței civile nr. 12456 pronunțată la data de 13.11.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost păstrată în întregime.
A fost obligat apelantul G să plătească intimatei G suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la judecata în fond, pârâtul s-a opus desfacerii căsătoriei arătând că familia poate și trebuie salvată și că între soți nu există conflicte majore ce nu pot fi depășite.
S-a confirmat în cauză că părțile sunt separate în fapt din decembrie 2006 când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, fiind nemulțumită de conduita soțului în sensul că acesta îi adresa cuvinte triviale, o agresa chiar și fizic, o asemenea agresiune fiind săvârșită în prezența mamei reclamantei.
S-a mai dovedit în cauză că pe fondul consumului de alcool, pârâtul are o conduită agresivă și că, între soți existau certuri chiar și atunci când pârâtul se afla în vizită la, aceste relatări în mare parte vizând aspecte la care martorii audiați au fost prezenți.
După separarea în fapt, reclamanta a formulat acțiune pentru stabilirea domiciliului minorei și plata pensiei de întreținere, iar prin sentința civilă nr. 7477/12.06.2008 a Judecătoriei Cluj -N cererea a fost admisă, domiciliul minorei fiind stabilit în nr. 588 jud. B N, obligarea pârâtului la plata pensiei, în hotărâre fiind menționat și faptul că reclamanta și minora nu aveau condiții optime de locuit în domiciliul conjugal.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul a invocat dorința sa de continuare a căsniciei, de împăcare prin orice compromis, pentru creșterea și educarea de către ambii soți a minorei într-o ambianță familială normală, fiind invocat și efortul propriu al apelantului în scopul acestei împăcări.
În cursul soluționării apelului a fost audiată martora încuviințată adică sora apelantului, care a declarat cu detalii despre schimbarea conduitei părinților reclamantei în cursul anului 2008, despre atitudinea neutră a soției în conflictele dintre apelant și socrii săi, despre numeroasele vizite ale apelantului la socrii săi în scopul determinării intimatei să revină la domiciliul comun dar și refuzul constant al acesteia.
Susținerile fiecăreia din părți au fost dovedite doar în parte, drept pentru care, în mod temeinic instanța a reținut culpa comună a celor doi soți.
Despărțirea în fapt a soților o perioadă de peste 2 ani coroborată cu depozițiile martorilor referitor la conduita fiecăruia din soți în perioada căsătoriei au dovedit fără dubiu că ambii sunt culpabili pentru această situație dar și că, relațiile de căsătorie au fost grav și iremediabil vătămate.
Instanța fondului a reținut corect lipsa unor demersuri de esență ale soților pentru rezolvarea problemelor ivite pe parcurs dar și în perioada separării faptice.
Nu s-au contestat vizitele făcute de apelant la domiciliul socrilor în vederea încercării reluării căsătoriei dar, din chiar susținerile apelantului s-a reținut refuzul intimatei de a reveni la domiciliul conjugal tocmai ca urmare a convingerii acesteia că relațiile de căsătorie nu mai sunt viabile.
Așadar, sustragerea reclamantei de la obligația de conviețuire este imputabilă pârâtului.
Criticile formulate sunt în întregime neîntemeiate, apelantul având în vedere doar propriile susțineri și ignorând corelația dintre o stare familială perpetuată pe o perioadă îndelungată și părăsirea domiciliului de către reclamantă în condițiile menționate.
În situația în care doar reclamanta ar fi fost găsită în culpă, evident că acțiunea ar fi fost respinsă dar, culpa concurentă a pârâtului a condus la admiterea acțiunii.
Apelantul a invocat și faptul că rudele apropriate ale reclamantei au declarat pro causae iar pentru a combate susținerile acestora a propus ca martor pe sora sa, adică tot o rudă apropiată.
În ce privește încredințarea minorei, apelantul a făcut o vădită confuzie între "încredințare" și "stabilirea domiciliului minorului".
Domiciliul copilului minor este la părinții săi sau la unul dintre aceștia dacă părinții nu locuiesc împreună, aspect soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 236/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Încredințarea copilului presupune stabilirea părintelui care poate oferi minorului condiții mai bune de creștere și educare.
Criteriile avute în vedere într-o atare situație sunt: vârsta copilului, atașamentul reciproc dintre părinte și copil, interesul și grija părintelui față de copil anterior luării acestei măsuri dar și posibilitățile concrete ale părintelui de a se ocupa de copil. Faptul că unul din părinți oferă condiții materiale superioare nu este hotărâtor deoarece condiția materială este doar unul din criteriile ce trebuie analizate.
Concluzionând, tribunalul a reținut că sentința este temeinică și legală, nici una din critici nefiind susținută de probe concrete drept pentru care, în temeiul art. 296.pr.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
În ce privește cheltuielile de judecată acordate de instanța fondului, și această susținere a fost considerată neîntemeiată deoarece, la cuvântul în fond din data de 6 noiembrie 2008, reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe când pârâtul nu a solicitat asemenea cheltuieli.
În temeiul art. 274.pr.civ. apelantul a fost obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu de avocat ca urmare a constatării culpei sale procesuale în promovarea apelului.
Împotriva acestei decizii declarat recurs în termen legal pârâtul, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s- invocat nelegalitatea hotărârii grefată pe disp. art. 304 pct. 7, 9 Cod proc.civ.
S-a invocat confuzia între petitele privind stabilirea domiciliului minorului și încredințarea copilului spre creștere și educare, precum și contradictorialitatea argumentului vizând sustragerea reclamantei de la obligația de conviețuire este imputabilă pârâtului.
Instanțele de fond au reținut, contrar probațiunii administrate, că pârâtul nu a depus suficiente eforturi pentru reluarea căsătoriei, că a determinat degradarea relațiilor de familie prin consumul de alcool și a actelor de violență comise sub influența băuturilor alcoolice.
Pârâtul a arătat că pentru a se putea reține o culpă a soțului pârât aceasta trebuie să fie atât de gravă, încât singură, fără concurența culpei reclamantului să poată fi apreciată că a dus la destrămarea relațiilor de familie.
Hotărârea este nelegală și în ceea ce privește soluționarea cererii privind încredințarea minorei spre creștere și educare întrucât în esență, minora a fost practic încredințată spre creștere și educare bunicilor materni, cu încălcarea disp. art. 42 alin. 1 fam. care prevede că în caz de divorț, copilul minor rezultat din căsătorie va fi încredințat unuia dintre părinți.
Reclamanta a arătat că având locul de muncă în C, locuiește în această localitate și a recunoscut că merge la numai la sfârșit de săptămână, situație în care este cert că nu ea se ocupă de îngrijirea minorei.
Solicitarea recurentului de efectuare unei anchete sociale la domiciliul declarat de reclamantă în Caf ost respinsă în mod nejustificat.
Încredințarea minorei s- făcut cu luarea în considerare probațiunii privind condițiile locative din, locuință la care locuiesc părinții reclamantei, care nu sunt părți în proces.
Recurentul mai arătat că tatăl reclamantei îi interzice legăturile cu minora sau le condiționează după bunul său plac, în timp ce reclamanta nici nu se află la locuința din.
Prin întâmpinarea formulată (12-13), reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării reclamanta arătat că dorința ei de nu continua căsătoria s-a datorat în exclusivitate comportamentului soțului, ea fiind cea în măsură să îl cunoască cel mai bine.
Invocând disp. art. 2.fam. și alte reguli de viață, intimata a arătat că nu poate fi obligată să continue conviețuirea cu pârâtul, iar pretinsele încercări ale acestuia de o determina să reia conviețuirea, nu le consideră sincere.
În ce privește încredințarea minorei spre creștere și educare, intimata a arătat că din întreaga probațiunea rezultat că îi poate oferi minorei condițiile necesare, luându-se în considerare toate criteriile stabilite de doctrină la luarea măsurii încredințării.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul dosarului de apel reiese că judecarea căii de atac promovate de pârât împotriva sentinței civile nr. 12456/2008 a Judecătoriei Cluj -N s-a făcut pe parcursul a două termene de judecată - 10.03.2009 și 05.05.2009.
Din încheierile de ședință de la ambele termene ( 67,88) reiese că reclamanta nu a fost prezentă la nici unul, fiind prezent numai reprezentantul său, avocat.
Potrivit disp. art. 614 Cod proc. civ. în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în acest text legal, care în speță nu subzistă.
În lipsa părții, avocatul nu poate să să o reprezinte.
Doctrina în materie s-a pronunțat în sensul că obligativitatea prezenței personale în instanță îl vizează numai pe reclamant, în calitate de titular al acțiunii.
Această cerință este instituită pentru ca instanțele de fond să aibă posibilitate de a verifica nemijlocit dacă titularul acțiunii stăruie în solicitarea sa de desfacere a căsătoriei.
Întrucât această dispoziție imperativă nu a fost respectată cu ocazia judecării apelului, calea de atac soluționându-se fără ca reclamanta să fie prezentă personal în instanță, în baza art. 312 alin.1, 3 Cod proc. civ. recursul pârâtului va fi admis, decizia casată și trimisă cauza spre rejudecare în apel aceleiași instanțe.
Un alt motiv de casare incident în cauză este cel prev. de art. 312 alin. 3 Cod proc. civ. respectiv încredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei, în lipsa anchetei sociale sociale la domiciliul acesteia din C-N, în condițiile în care reclamanta a recunoscut și a dovedit că în timpul zilelor lucrătoare din săptămână locuiește în C-
Cu ocazia rejudecării, reclamanta se va prezenta personal în instanță potrivit cerințelor art. 614 Cod proc. civ. și se va efectua ancheta socială la domiciliul din C-N, declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 286/A din 5 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
--- - --- - -
GREFIER
TARȚA
Red. MV dact. GC
7 ex/3.11.2009
Jud. apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Divort. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
