Divort. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 430/R/2009 | |
Ședința publică 25 februarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 68 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul și autoritățile tutelare CONSILIU LOCAL și CONSILIUL LOCAL, având caobiect divorț.
La apelul nominal se prezintă reclamanta recurentă, pârâtul intimat asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatului și este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 februarie 2009, pârâtul intimat a depus prin registratura instanței concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului, precum și o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 11.00 întrucât reprezentantul său trebuie să susțină câteva cauze la Judecătoria Zalău și Judecătoria J, cerere căreia de altfel instanța i-a dat curs.
La termenul de azi, reclamanta recurentă depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului, acesta fiind astfel legal timbrat, o adeverință din care rezultă că este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată la SC SRL D, având un salariu brut de încadrare de 720 lei și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 200 lei.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților împrejurarea dacă starea de fapt cu privire la încredințarea minorului a fost pe deplin lămurită la instanța de fond și apel.
Reclamanta recurentă apreciază că hotărârile pronunțate la fond și în apel sunt nelegale și netemeinice.
Reprezentantul pârâtului intimat apreciază că starea de fapt a fost pe deplin lămurită prin probele administrate la fondul cauzei, și învederează instanței că reclamanta avea posibilitatea să solicite suplimentarea probațiunii testimoniale în apel, însă nu a făcut-
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, schimbarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii cu consecința încredințării minorului spre creștere și educare mamei, și obligarea pârâtului intimat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului intimat pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, expunând pe larg motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în apel.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2281 din 1 iulie 2008, Judecătoria Zalăua admis acțiunea de divorț formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a desfăcut din culpa comună, căsătoria încheiată la Primăria comunei și înregistrată în actul de căsătorie la nr.21 din 2.11.2002 și a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare minorul, născut la 30.11.2003. Pârâta a fost obligată să plătească pe seama minorului o pensie de întreținere în cuantum de 125 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii, 01.07.2008, până la majorat sau noi dispoziții. S-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele de "".
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, părțile au încheiat căsătoria la Primăria comunei, care a fost trecută în actul de căsătorie la nr.21/09.11.2002. Din căsătorie a rezultat minorul, care în prezent se află în întreținerea pârâtului.
Din probele testimoniale administrate instanța a reținut că ambii soți sunt vinovați de deteriorarea relațiilor de căsătorie, pârâtul fiind foarte bănuitor, iar reclamanta nu a data dovadă de sinceritate față de pârât cu privire la perioada lucrată în Italia, motiv pentru care nu mai revenit la domiciliul conjugal după ce s-a întors în țară. În consecință, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți potrivit disp. art.6171Cod proc.civ. raportat la art.37 alin. 2 și 38.fam.
Copilul a rămas în îngrijirea tatălui de când mama a plecat să lucreze în Italia și în prezent se află tot la tată, frecventează grădinița, este sănătos și foarte atașat de pârât. Reclamanta după ce a revenit în țară și-a stabilit domiciliul la părinți, vizitând periodic copilul. Având în vedere starea de fapt reținută din depozițiile martorilor, precum și concluziilor anchetei sociale, în temeiul art.42 fam, copilul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui.
În temeiul art. 86 și 94. fam, reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului în cotă de din venitul minim pe economie și în temeiul art.40 alin.3 fam, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei.
Prin decizia civilă nr. 68 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sălajs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2281 din 01.07.2008, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr-, apelanta a fost obligată la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către intimat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, din ancheta socială efectuată la domiciliul intimatului a rezultată că acesta locuiește într-un apartament cu două camere, cu chirie, dotat corespunzător. În același timp folosește un teren în arendă, este harnic și muncitor, fiind foarte apreciat de cei pentru care lucrează. și rudele intimatului au confirmat faptul că minorul este bine îngrijit, frecventează grădinița, este bine educat, sănătos și vesel, fiind foarte atașat de tatăl lui.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul apelantei a rezultat că aceasta a plecat la muncă în Italia. Tribunalul mai reține din depoziția martorilor că apelanta intenționează să plece din nou în Italia.
Minorul fiind obișnuit și îngrijit corespunzător de intimat, nu se justifică întreruperea procesului de educație a acestuia, care de altfel, ar putea cauza o ruptură în educația și dezvoltarea minorului, care nu este obișnuit cu anturajul apelantei, și care s-ar putea întoarce în Italia, ceea ce ar afecta și dezvoltarea minorului.
Rezultă că apelanta nu a dovedit că interesul minorului ar justifica luarea acestuia din mediul său obișnuit și încredințarea lui spre creștere și educare apelante.
În privința lipsei cererii de încredințare a minorului din partea intimatului, tribunalul reținut că și acest motiv de apel este nelegal, pentru că art. 42 alin. 1 din Codul familiei prevede obligația instanței să hotărască, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori.
Împotriva acestei decizii formulat recurs în termen legal reclamanta, solicitând în temeiul art.304 pct.9 Cod proc.civ. schimbarea în tot a decizia civilă nr. 68/2008 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Sălaj, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulată de reclamantă, cu consecința încredințării minorului reclamantei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că decizia pronunțată în apel este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de apel nu a ținut seama decât de ancheta socială de la domiciliul intimatului, celelalte probe administrate nu au fost luate în considerare, ca și cum nu au nicio valoarea juridică.
Instanța de apel nu a ținut seama că nu se poate reține vina reclamantei în alterarea relațiilor între soti, având în vedere că pârâtul este cel care a agresat-o de mai multe ori și a determinat-o să plece în Italia din lipsa banilor și imposibilitatea acestuia de a-și întreține familia.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu a menționat vreo culpă a reclamantei în destrămarea familiei, și așa-zisa relație extraconjugală fiind reținută din depoziția unui singur martor, care a auzit de această împrejurare de la persoane necunoscute și, în consecință, nu poate constitui o probă temeinică și concludentă pentru reținerea culpei comune în destrămarea căsniciei.
Instanța de apel nu ținut seama de toate probele administrate în dosar și anume, ancheta socială de la domiciliul reclamantei, de unde rezultă că are condiții materiale care pot asigura copilului o creștere armonioasă, declarațiile celor doi martori propuși de reclamantă la instanța de fond, precum și dovada veniturilor realizate de aceasta.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel și admiterea în totalitate a acțiunii, cu consecința încredințării minorului acesteia.
Criticile recurentei vizează modalitatea în care au fost analizate probele și stabilită starea de fapt - respectiv că s-a ținut seama la încredințarea copilului numai de ancheta socială de la domiciliul pârâtului, nu și de depozițiile martorilor sau ancheta socială de la domiciliul reclamantei. Apoi, a arătat că, realizează venituri deoarece în prezent este angajată și nu mai intenționează să plece din țară, având posibilitatea de a se ocupa de copil împreună cu părinții săi.
Toate criticile formulate de reclamantă vizează stabilirea stării de fapt, sunt aspecte de netemeinicie hotărârii pronunțate în apel și nu de nelegalitate. Recursul reclamantei nu a fost motivat în drept, curtea nu a putut încadra criticile formulate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. la art.304 pct.1-9 Cod proc.civ.
Instanța de apel este suverană în stabilirea stării de fapt, iar în cazul de față, au fost administrate suficiente probe și ele au fost avute în vedere de instanța de fond și apel la stabilirea stării de fapt. Deși în recurs, reclamanta invocă declarațiile a doi martori propuși de aceasta și audiați la instanța de fond, curtea constată că la judecătorie reclamanta a propus un singur martor, care a fost audiat, iar în motivele de apel sau în fața instanței de apel nu solicitat suplimentarea probatoriului pentru a dovedi altă stare de fapt, decât cea reținută de prima instanță. Este de remarcat că și la fond și în apel, reclamanta beneficiat de asistență juridică calificată, astfel încât starea de fapt fost stabilită în funcție de probațiunea solicitată, potrivit principiului disponibilității.
Raportat la probațiunea administrată, curtea constată că starea de fapt fost corect reținută de instanța de fond, deși contestat că ar avea vreo culpă în alterarea relațiilor de căsătorie, reclamanta nu făcut dovada vreunei alte stări de fapt în apel, astfel încât nu se pune problema modificării stării de fapt în recurs, deoarece în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, criticile formulate putând viza numai nelegalitatea hotărârii, nu și netemeinicia acesteia. Dispozițiile art. 304 pct.10 și 11 Cod proc.civ. care permiteau verificarea deciziei pronunțate în apel și sub aspectul netemeiniciei acesteia, au fost abrogate, potrivit art.1 pct.1111și 112 din OUG nr. 138/2000.
Încredințarea copilului este o măsură care se ia în funcție de condițiile existente în momentul în care se dispune această măsură. Însă, dacă împrejurările se schimbă, părintele interesat poate solicita oricând modificarea măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale, potrivit disp. art.44 familiei.
Având în vedere aceste considerente, curtea în temeiul art.312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta .
Pârâtul intimat nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 68 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
2 ex/16.03.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 349/2009. Curtea... | Divort. Decizia 2111/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
