Divort. Decizia 2116/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2116/R/2009
Ședința publică din:21.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 62/A din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 863/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 19.02.2009 în dosarul civil nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință, s-a declarat desfăcută, din culpa pârâtului, căsătoria încheiată de părți la data de 6.11.1993 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei comunei sub nr. 38 din aceeași dată; s-a încredințat reclamantei, spre creștere și educare, minorul -, născut la data de 4.06.1995; a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului suma de 300 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majorat; s-a încuviințat ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de "". A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că relațiile de familie s-au deteriorat treptat, datorită absenței îndelungate a soțului, dar și în perioadele în care era în țară, relațiile personale dintre soți erau pur formale, căsătoria nu își mai îndeplinea menirea, motiv pentru care continuarea căsătoriei nu este posibilă și s-a dispus desfacerea căsătoriei, reținându-se culpa pârâtului.
Raportat la concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, văzând și opțiunea exprimată de minorul audiat în camera de consiliu, dar și poziția exprimată de cei doi soți, și nu în ultimul rând depozițiile martorilor audiați, instanța, respectând imperativul protejării intereselor superioare ale minorului, a dispus încredințarea acestuia, spre creștere și educare, în favoarea mamei-reclamante, aceasta putând să-i asigure climatul material și moral optim pentru o dezvoltare armonioasă și pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 300 lei lunar în favoarea minorului.
S-a luat act de acordul soților, exprimat la același termen de judecată, în sensul ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de "". De altfel, împrejurările invocate de reclamantă în sprijinul acestei cereri (efectuarea de studii postuniversitare și urmarea cursurilor de doctorat, angrenarea în proiecte universitare sub numele purtat în timpul căsătoriei) reprezintă motive temeinicie de natură a justifica încuviințarea dreptului reclamantei de a purta în continuare numele de familie al fostului soț.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
Prin decizia civilă nr. 62/A/2009 apelul pârâtului a fost respins ca nefondat, apelantul fiind obligat să-i plătească intimatei, suma de 119 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, părțile s-au înțeles asupra cuantumului obligației de întreținere, precum și asupra numelui pe care reclamanta urma să-l poarte ulterior, numele avut în căsătorie.
Tribunalul a reținut că între părți intervenit o convenție cu privire la pensia de întreținere și numele pe care reclamanta urma să-l poarte după desfacerea căsătorie și, în consecință, pârâtul nu mai poate reveni asupra învoielii realizate în scopul de produce efecte juridice, refuzul pârâtului fiind apreciat ca șicanatoriu și abuziv.
Pe de altă parte tribunalul a reținut că reclamanta intimată desfășoară activitate didactică, urmează posturi postuniversitare și cursuri de doctorat, aspecte ce constituie motive temeinice pentru păstrarea numelui.
Tribunalul apreciază că, obligația pârâtului de a achita pensie de întreținere în cuantum de 300 lei lunar în favoarea minorului este o promisiune fermă asupra căreia acesta nu mai putea reveni.
Împrejurarea că pârâtul nu era angajat în muncă și și-a asumat asemenea obligație, conduce la prezumția că pârâtul apelant avea posibilități de plată și, în consecință, această obligație se impune a fi respectată.
Împotriva acestei decizii promovat recurs în termenul legal pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii apelului și modificării sentinței în sensul ca reclamanta să-și reia numele purtat anterior căsătoriei, iar recurentul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului în raport cu venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtul arată că inițial a fost de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost redactată de reclamantă, însă anterior pronunțării hotărârii de către prima instanță pârâtul a revenit asupra poziției inițiale. A depus note de ședință din care a rezultat că nu este de acord ca reclamanta să poarte numelui de și a arătat că nu poate achita pensia în cuantum de 300 lei, deoarece promisiunea de angajare nu s- materializat.
Recurentul apreciază că în mod greșit instanța de apel a apreciat că revenirea acestuia asupra acordului ca reclamanta să poarte numele avut în căsătorie este o șicană și abuz de drept, întrucât dreptul la nume este un drept subiectiv, personal și nepatrimonial și în lipsa învoielii soțului instanța nu poate încuviința ca soția să poarte numele dobândit în căsătorie.
Recurentul a apreciat că disp. art. 40 alin. 2 . au fost nelegal aplicate, deoarece reclamanta nu desfășoară activități publice ori de impact public semnificativ și nu suferă un prejudiciu ca urmare a faptului că-și reia numele purtat anterior căsătoriei, deoarece nu beneficiază de notorietate sub numele avut în timpul căsătoriei.
Recurentul mai arată că a susținut în apel că reclamanta este profesoară, dar învederat instanței că nu cunoaște ca reclamanta să efectueze studii postuniversitare, iar aceasta nu a probat cele susținute cu înscrisuri doveditoare și nu a arătat în ce constă prejudiciul cauzat de schimbarea numelui.
În ce privește cuantumul pensiei de întreținere, instanța de apel în mod nelegal a stabilit cuantumul acesteia, fără să respecte disp. art. 1169, 1170.civil. Reclamanta intimată era obligată să dovedească că recurentul realizează venituri, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ședința publică din 22 ianuarie 2009 pârâtul a arătat că este de acord cu acțiunea cum a fost formulată de reclamantă și cu privire la pensia de întreținere, părțile au convenit ca aceasta să fie în cuantum de 300 lei.
În data de 03.02.2009 pârâtul a depus prin registratura instanței un script prin care și-a modificat poziția procesuală, în sensul că nu mai este de acord ca reclamanta să-și păstreze numele avut în timpul căsătoriei și nu poate plăti o pensie în cuantum de 300 lei, deoarece nu a fost angajat în muncă. Acest înscris nu a ajuns la instanța de fond până la data pronunțării sentinței civile, însă nu este culpa pârâtului, întârzierea producându-se datorită circuitului defectuos al actelor, în cadrul instanței.
Aceste împrejurări au fost invocate în apel, însă tribunalul a reținut că pârâtul a fost interogat după primirea acțiunii de divorț și nu a contestat înțelegerea. Această teză nu poate fi reținută deoarece recurentul și-a schimbat poziția procesuală înainte ca instanța de fond să pronunțe hotărârea și faptul că, acel înscris nu a ajuns la dosar înainte de pronunțarea hotărârii, nu este imputabil acestuia. Cu privire la acordul dat în 22.01.2009 instanța nu a aplicat dispozițiile art. 82 și art. 272.Pr.Civ. astfel încât să se poată considera că părțile au tranzacționat petitele privind purtarea numelui după căsătorie și pensia de întreținere. Această împrejurare rezultă cu prisosință din faptul că în considerentele sentinței se rețin considerente contradictorii cu privire la petitul privind purtarea numelui deoarece se invocă în drept art. 40 a1.1 și al.2 teza II, Familiei. Apreciem că cele două dispoziții reglementează două ipoteze distincte: al.40 al.1 Familiei reglementează ipoteza în care soții convin ca soțul care a purtat în timpul căsătoriei numele celuilalt soț să îl poarte și în continuare după desfacerea căsătoriei, iar art. 40 al.2 teza a II a Familiei permite instanței ca să încuviințeze, în lipsa acordului soțului a cărui nume a fost purtat în timpul căsătoriei, pentru motive temeinice.
Aceste dispoziții se exclud una pe cealaltă ori există acordul soților și nu se analizează motivele temeinice, ori nu există acordul soțului și atunci se administrează probațiune pentru a dovedi "motivele temeinice" care pot convinge instanța să încuviințeze purtarea numelui.
Din probațiunea administrată curtea constată că la fondul cauzei nu există probațiune administrată pentru a justifica susținerile reclamantei că ar desfășura activități publice sau științifice care ar îndreptăți-o să solicite numele purtat în timpul căsătoriei, deși instanța a reținut ca acestea ar fi motivele temeinice pentru purtarea numelui. Nici în apel nu s-a completat probațiunea în acest sens, deși dispozițiile art. 295 al. 2.Pr.Civ. permit completarea probațiunii în apel. În ceea ce privește pastrarea numelui aceeași motivare principală și subsidiară a fost menționată și de instanța de apel, care nu poate fi primită pentru considerentele arătate.
În ceea ce privește pensia de întreținere, pârâtul a arătat inițial, că este de acord cu suma de 300 lei. Tribunalul a prezumat că, deși pârâtul nu era angajat în muncă și s-a obligat la plata acestei sume, înseamnă că dispune de resurse financiare ca să-i acorde copilului aceea pensie lunară și acordul pârâtului cu privire la pensia de întreținere din 22.01.2009, poate fi considerat mărturisire.
Mărturisirea (act de voință unilateral) în principiu nu poate fi revocată potrivit art. 1206 al. 2.Civil numai într-o situație de excepție, dacă s-a făcut din eroare de fapt. Numai eroarea de fapt poate fi susceptibilă de a fi o cauză de revocare a mărturisirii judiciare
În cazul de față pârâtul a fost în eroare de fapt deoarece s-a bazat pe o promisiune de angajare care nu s-a finalizat și a revenit asupra acelui acord înainte ca prima instanță să se pronunțe asupra cererii de stabilirea pensiei.
Curtea apreciază că nu s-a încheiat o tranzacție între părțile litigante, de care instanța să poată lua act și starea de fapt nu este pe deplin lămurită atâta vreme cât nu s-au administrat probe care să verifice susținerile reclamantei cu privire la motivele temeinice pentru păstrarea numelui și nici pentru a verifica starea materială a pârâtului în vederea stabilirii cuantumului pensiei de întreținere potrivit art. 40 al. 2 teza II și art. 94 al 1.Familiei.
Prin urmare în temeiul art. 312 al. 5.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 62/A din 10 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va completa probațiunea pentru a dovedi motivele care ar justifica încuviințarea purtării numelui și veniturile pârâtului în vederea stabilirii cuantumului pensiei de întreținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 62/A din 10 iunie 2009 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
5 ex/05.11.2009
.apel:,
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Divort. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
