Divort. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 160
Ședința publică din 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul ales la Societatea de Avocați " și " din mun. S, str. - nr. 3.. 3. nr. 3-5, jud. S împotriva deciziei nr. 24 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru reclamantul recurent și avocat, pentru pârâta intimată, lipsă fiind părțile și reprezentanții autorităților tutelare intimate - Primăria Municipiului S - prin primar și Primăria Orașului - prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru reclamantul depune la dosar practică de specialitate și copii de pe asigurarea intimatei, pe care le înmânează și apărătoarei pârâtei intimate.
Întrebați fiind, apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte probe de solicitat.
Constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată; arată că instanța de apel nu a motivat respingerea cererii reclamantului de înlăturare a unei probe de la dosar și nici înlăturarea, ca probe, a altor înscrisuri aflate la dosarul cauzei; că relațiile dintre soți au fost depreciate iremediabil din culpa pârâtei și că necesitățile unui copil în vârstă de 3 ani, nu pot fi mai mari decât ale unor copii de 14, respectiv 15 ani, pe care reclamantul îi mai are în întreținere, aspecte în raport de care, pensia de întreținere stabilită în cuantum de 350 USD este nejustificat de mare; că pârâta locuiește în Statele Unite ale Americii, că are un venit satisfăcător și că aceasta beneficiază și de asigurare internațională, criterii care trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.
Avocat, pentru pârâta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar; arată că hotărârea instanței de apel este corect motivată, probatoriul administrat în cauză dovedește și culpa reclamantului în destrămarea relațiilor de căsătorie, iar referitor la cuantumul pensiei de întreținere, apreciază că acesta a fost corect stabilit, conform înscrisurilor privind veniturile reclamantului, depuse la dosar de către acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin sentința civilă nr. 1784/3.04.2008, Judecătoria Suceavaa admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect "divorț cu copii", formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele, Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului S - prin primar și Autoritatea Tutelară - Primăria Orașului - prin primar, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, a declarat desfăcută din culpă comună căsătoria încheiată între părți și a dispus încredințarea spre creștere și educare pârâtei a minorei rezultată din căsătorie, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorei în cuantum de 500 USD, începând cu data formulării cererii reconvenționale, respectiv 27 septembrie 2007 și până la majoratul copilului, pârâta fiind obligată să permită reclamantului să aibă legături personale cu minora la domiciliul părinților acestuia, situat în comuna, județul S, timp de 2 săptămâni în perioada sărbătorilor de C și Anul și, respectiv, 2 săptămâni în lunile iulie - august ale fiecărui an, precum și la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant în proces și rezultate în urma compensării.
Soluția a fost reformată de Tribunalul Suceava - Secția Civilă care, într-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 24/13 ianuarie 2009, admis apelul reclamantului, cu consecința diminuării cuantumului pensiei de întreținere datorată de reclamant pârâtei, în favoarea minorei -, născută la 9.07.2005, la suma de 370 USD lunar, în loc de 500 USD lunar.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că probele administrate în cauză conturează vinovăția ambilor soți în destrămarea relațiilor de căsătorie, că afacerea personală a reclamantului, în virtutea căreia acesta încasa aproximativ 1000 USD/lună (în calitate de administrator la firma proprie - General Constructor), a fost în pierdere la nivelul anului 2007, astfel încât nu se impunea luarea în calcul și a acestei sume la stabilirea cuantumului lunar al pensiei de întreținere și că, împrejurarea că reclamantul mai are în întreținere doi copii minori este lipsită de relevanță, câtă vreme au fost respectate prevederile art. 94 alin. 3 din Codul familiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul în motivarea căruia, a arătat, în esență, că tribunalul nu a argumentat respingerea cererii reclamantului de înlăturare a unei probe de la dosar și nici înlăturarea, ca probe, a altor înscrisuri aflate la dosarul cauzei și că a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 94 alin. 1 din Codul familiei, atunci când a apreciat asupra cuantumului pensiei lunare de întreținere, datorată în favoarea minorei -, până la majoratul acesteia.
Criticile formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, "hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde [] motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților []".
Textul legal citat se circumscrie obligației instanței de a arăta, în considerentele hotărârii, temeiurile de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și pe cele care au determinat înlăturarea cererilor părților, nerespectarea acesteia, fiind de natură să atragă incidența prevederilor art. 105 alin. 1 Cod pr. civilă, referitoare la nulitate.
Pe de altă parte, este unanim recunoscut că nu se poate reține în sarcina instanței obligația de a analiza fiecare argument invocat de parte în susținerea pretențiilor deduse judecății și, respectiv, a motivelor de apel sau de recurs, fiind acceptată gruparea acestora, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
În speță, după cum rezultă fără echivoc din analiza comparativă a memoriului de apel (filele 3 - 5 dosar apel) și a corpului considerentelor deciziei recurate (filele 26 - 27 dosar apel, rejudecare), reclamantul a înțeles să investească tribunalul cu analiza a două critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței, respectiv: 1) greșita pronunțare a divorțului din culpă comună a soților, în condițiile în care s-au reținut, în mod eronat, împrejurările din care se poate deduce culpa reclamantului, pârâtei revenindu-i o vină exclusivă în destrămarea căsătoriei, 2) greșita stabilire a cuantumului pensiei de întreținere datorată de reclamant pârâtei în favoarea minorei, prin eronata apreciere asupra venitului lunar al reclamantului și nevoilor copilului rezultat din căsătoria părților.
Față de limitele investirii și în aplicarea principiului caracterului devolutiv al apelului numai sub aspectul criticilor invocate de partea interesată, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 261 alin. 1 Cod pr. civilă, subsumând argumentele aduse de reclamant în susținerea celor 2 motive de apel.
Astfel, fără a repune în discuție culpa pârâtei în deteriorarea relațiilor de familie, care nu a fost contestată de altfel, tribunalul a analizat temeinicia reținerii unei culpe și în sarcina reclamantului - apelant, contestată de acesta, reținând în final că aceasta rezultă din probele testimoniale administrate în cauză.
Referirea la Ordinul de restricție emis de Curtea Penală a orașului, apreciat de reclamant ca neavenit și neutil cauzei, a fost făcută de tribunal ulterior reținerii implicite a culpei comune a soților în desfacerea căsătoriei, arătându-se că acesta "a agravat neînțelegerile dintre soți" iar nu că ar fi determinat apariția acestora.
Altfel spus, pentru a atrage sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin. 2 Cod pr. civilă, se impune cu necesitate ca vătămarea părții interesate să poată fi înlăturată numai în aceste condiții. Ori, în speță, vătămarea reclamantului - constând în rămânerea definitivă a sentinței sub aspectul reținerii unei culpe comune în desfacerea căsătoriei - pretins a fi generată și de nemotivarea înlăturării celorlalte înscrisuri invocate de reclamant în susținerea culpei exclusive a pârâtei, nu atrage în mod necesar sancțiunea anulării deciziei, întemeiată, după cum s-a arătat, pe un ansamblu probator complex de natură să genereze aceeași soluție, cu atât mai mult cu cât, aspectele semnalate au fost reiterate de reclamant în recurs și supuse analizei Curții prin prisma motivului de nelegalitate invocat - încălcarea legii - prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, se reține că, potrivit disp. art. 86 alin. 3 din Codul familiei, descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află, iar potrivit art. 94 alin. 1 din același act normativ, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti.
Pe de altă parte, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul. Codul familiei prevede în art. 101 alin. 2 că părinții sunt datori să îngrijească de copil, asigurându-i creșterea, sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică armonioasă, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Deci, noțiunea de "creștere a copilului" are un conținut complex și se referă atât la aspecte materiale, cât și la cele nepatrimoniale, vizând educația și sănătatea, iar această îndatorire revine ambilor părinți, in solidum, proporțional cu mijloacele fiecăruia, art. 97 alin. 1 din Codul familiei consacrând principiul egalității părinților în drepturi și îndatoriri față de copiii minori.
În cauză, tribunalul a stabilit cuantumul lunar al pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat reclamantul în favoarea copilului minor, la nivelul sumei de 370 USD, reținând că veniturile realizate de acesta sunt de 37.440 USD/an, prin excluderea celor dobândite prin administrarea afacerii personale, devenită în prezent neprofitabilă (aproximativ1000 USD lunar).
Astfel, potrivit art. 94 alin. 3 pct. 3 din Codul familiei, întreținerea se stabilește până la J din câștigul din muncă al părintelui debitor, atunci când aceasta este datorată pentru 3 sau mai mulți copii.
Cum, prin sintagma "câștig din muncă" se înțelege venitul net cu caracter permanent, iar potrivit adeverinței de salariat emisă la data de 23.06.2008 (fila 21 dosar apel rejudecare), salariul anual net al reclamantului - recurent este de 21.712,8 USD, cuantumul pensiei de întreținere reținut în sarcina acestuia de tribunal se încadrează în plafonul maxim legal (21.712,8 USD net/an: 12 luni = 1809,4 USD net/lună: 2 = 904,7 USD net/lună), în condițiile în care, valoarea totală a pensiei de întreținere datorată pentru ceilalți 2 copii minori ai recurentului este de 452,25 USD/lună (filele 22 dosar apel și 14 dosar recurs). Astfel, suma totală datorată de recurent cu acest titlu în favoarea celor 3 minori este de 822,25 USD lunar, inferioară limitei legale de 904,7 USD lunar.
Susținerile recurentului în sensul că nevoile minorei nu pot fi mai mari decât ale celorlalți cu vârste de 14, respectiv 15 ani, și că aceasta este beneficiara unei asigurări medicale internaționale, nu pot fi reținute ca esențiale în stabilirea cuantumului lunar datorat, deoarece, ținând seama de realitățile vieții sociale și de familie, necesitățile specifice unui copil de vârstă mică pot fi uneori superioare din punct de vedere material, prezentând oricum o altă structură și caracteristici ce antrenează costuri materiale considerabile, cu atât mai mult cu cât, în cauză s-a făcut dovada existenței unor probleme de sănătate ale minorei în vârstă de 4 ani, care domiciliază în România împreună cu bunicii materni și care frecventează cursurile unei grădinițe cu program prelungit din S (filele 12 - 22 dosar recurs).
În consecință, pentru cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constatând că în cauză nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod pr. civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenții, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în această fază procesuală reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța de la fila 10 dosar recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul cu domiciliul ales la Societatea de Avocați " și " din mun. S, str. - nr. 3.. 3. nr. 3-5, jud. S, împotriva deciziei nr. 24 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească pârâtei intimate suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.06.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Timofte Cristina
| ← Divort. Decizia 2116/2009. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
