Divort. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 217
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 207 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat și intimatul reclamant reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, arată că de la data introducerii cererii de divorț de către reclamant, minora a locuit și a fost întreținută de mama sa, fără a beneficia de vreun sprijin material din partea tatălui.
Apreciază că intimatul trebuie să fie obligat la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii și nu de la data formulării cererii reconvenționale, respectiv 17.10.2008, deoarece în intervalul mai 2008-octombrie 2008, minora nu a beneficiat de pensie de întreținere.
Pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței civile în ceea ce privește data de la care s-a acordat pensia de întreținere stabilită în favoarea minorei, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, arată că în mod corect instanțele au obligat la plata pensiei de întreținere de la momentul promovării cererii reconvenționale și nu de la momentul promovării acțiunii introductive, în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost respinsă și admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 05.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtei, încredințarea spre creștere și educare a minorei, născută la 07.08.1993, reluarea de către pârâtă numelui avut anterior căsătoriei, cu obligarea acesteia la plata unei pensii de întreținere corespunzătoare în favoarea minorei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 06.06.1992, din căsătorie rezultând minora mai sus menționată, relațiile dintre soți deteriorându-se pe fondul lipsei de afecțiune și a frecventelor certuri iscate în legătură cu gelozia nejustificată a pârâtei, iar în prezent deși părțile locuiesc în același imobil, sunt despărțite în viața intimă și financiar de aproximativ 2 luni.
În ceea ce o privește pe minoră, reclamantul a învederat că este atașată mai mult de acesta, manifestându-și dorința de a-i fi încredințată spre creștere și educare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin.2, 38 alin.1, art. 40, 42 alin.3 Codul familiei.
La data de 17.10.2008 pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie se face reclamantul, care a dat dovadă de infidelitate pe parcursul căsătoriei, angajând o relație extraconjugală cu o altă femeie de circa 1 an de zile, urmare a acestei relații manifestând un comportament agresiv la adresa sa și o totală lipsă de interes față de minoră.
Că, în prezent, soții sunt despărțiți în fapt de aproximativ 5 luni de zile, prin plecarea din domiciliu a reclamantului, pârâta apreciind ca posibilă continuarea căsătoriei.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, încredințarea spre creștere și educare a minorei, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de,", cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În completarea probatoriilor, instanța a încuviințat, la cererea fiecărei părți, proba testimonială cu câte 2 martori și a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul acestora, fiind depusă la dosar cu adresa nr. -/12.11.2008 a Primăriei Municipiului C - Serviciul Autoritate Tutelară.
În cauză, au fost audiați martorii și, pentru reclamant, iar pentru pârâtă și C, la cererea pârâtei fiind luat și un interogatoriu reclamantului.
În conformitate cu dispozițiile art. 1441Cod pr. civilă, instanța a procedat la audierea minorei care, inițial, și-a exprimat dorința de a fi încredințată spre creștere și educare tatălui, ulterior, solicitându-se reaudierea ei, ocazie cu care și-a exprimat dorința de a fi încredințată mamei.
Prin sentința civilă nr. 3526/2 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
S-a desfăcut căsătoria înregistrată în registrul stării civile al Consiliului Local C la nr. 779/06.06.1992, din vina exclusivă a reclamantului.
S-a dispus reluarea numelui pârâtei avut anterior căsătoriei, acela de "".
S-a încredințat spre creștere și educare minora, născută la 07.08.1993, la mamă.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă, în favoarea minorei, a unei pensii de întreținere lunare de 348,54 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale (17.10.2008) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A mai fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că relațiile de căsătorie dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate din vina exclusivă a reclamantului, care, potrivit declarațiilor martorilor audiați s-a dovedit infidel relațiilor de căsătorie, angajând o relație extraconjugală cu o altă femeie, aspect dovedit și prin ancheta socială efectuată în cauză, în care s-a arătat că în prezent acesta locuiește cu actuala concubină într-un imobil închiriat, unde sunt condiții modeste de locuit, cu cei doi locuind și fiica concubinei.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 alin. 1 Codul familiei, pentru desfacerea căsătoriei, relațiile dintre soți fiind grav și iremediabil compromise urmare a infidelității reclamantului.
În ceea ce o privește pe minoră, întrucât de creșterea și educarea acesteia s-a preocupat îndeosebi pârâta, oferindu-i condiții optime de creștere și educare potrivit celor reținute în ancheta socială efectuată în cauză, instanța, ținând cont și de opțiunea minorei, a apreciat că este în interesul ei să fie încredințată spre creștere și educare mamei, măsura urmărind necesitatea asigurării unei continuități și a unui mediu familial stabil pentru minoră, venind în acord și cu principiile stabilite în legislația privind protecția minorului și cu art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, referitor la protecția vieții private, intime și de familie.
S-a apreciat că, doar alături de mamă împreună cu care minora a crescut o perioadă mare de timp, poate duce o adevărată viață de familie d e natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică propice.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală deoarece, deși a admis cererea reconvențională formulată de aceasta, a desfăcut căsătoria din vina exclusivă a reclamantei, a încredințat spre creștere și educare pe minora - mamei, obligând tatăl la pensie de întreținere începând cu data introducerii cererii reconvenționale 17.10.2008 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Că, intimatul a părăsit domiciliul conjugal la începutul lunii mai 2008 pentru a locui cu chirie cu concubina sa, minora fiind întreținută de mamă, fără a beneficia de vreun sprijin material din partea tatălui.
A solicitat obligarea intimatului la pensie de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, iar nu de la data formulării cererii reconvenționale.
Intimatul a formulat întâmpinare, susținând că solicitarea apelantei este inadmisibilă, dat fiind că acțiunea principală a fost respinsă fără temei legal.
Prin decizia civilă nr.207 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 3526/2 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
A fost obligată apelanta către intimat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
S-a reținut că art. 119 Cod pr. civilă, reglementează dreptul pârâtului de a formula cerere reconvențională, dacă are pretenții în legătură cu cererea sau cu mijloacele de apărare ale reclamantului, fără o astfel de cerere instanța nu poate din oficiu să oblige pe reclamant în propria acțiune.
Că, de regulă, pensia de întreținere se datorează de la data înregistrării cererii de chemare în judecată sau de la data solicitării ei prin cerere reconvențională, iar rațiunea acestei modalități de stabilire a datei de la care se datorează pensia de întreținere, rezidă în prezumția că întreținerea nu este necesară, dacă nu se cere.
S-a reținut că, deși finalitatea obligației legale de întreținere este de a satisface nevoile actuale ale debitorului, totuși, doar din momentul formulării cererii, respectiv al introducerii acțiunii, debitorul se consideră pus în întârziere.
În același timp, tribunalul a reținut că în cauză reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată din 05.05.2008 să-i fie încredințată minora spre creștere și educare, iar pârâta să fie obligată la pensie de întreținere în favoarea acesteia.
Că, ulterior, prin cererea reconvențională formulată la data de 17.10.2008, pârâta a solicitat printre altele, încredințarea minorei spre creștere și educare și obligarea reclamantului la pensie de întreținere în favoarea minorei.
Cum acțiunea principală a fost respinsă, minora fiind încredințată mamei pârâte, în mod legal a fost obligat debitorul obligației de întreținere, începând cu data formulării cererii reconvenționale - 17.10.2008, din acel moment fiind pus în întârziere, neavând relevanță faptul că ar fi prestat sau nu întreținere fiicei sale, anterior acestei date.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că în mod greșit instanțele anterioare au dispus obligarea intimatului reclamant la plata pensiei de întreținere de 348,54 lei, începând cu data introducerii cererii reconvenționale, respectiv 17 octombrie 2008, și nu de la data introducerii acțiunii, respectiv 5 mai 2008.
A susținut că, la începutul lunii mai 2008 intimatul a părăsit domiciliul conjugal pentru a locui cu chirie cu concubina sa, timp în care minora a locuit și a fost întreținută de recurentă, fără a beneficia de vreun sprijin material din partea acestuia.
Că în aceste condiții, intimatul reclamant datorează pensie de întreținere începând cu data de 5 mai 2008 - data introducerii acțiunii de divorț.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în speță nu subzistă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Potrivit art. 42 alin. 3 din Codul familiei, odată cu pronunțarea divorțului instanța de judecată va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că la data pronunțării hotărârii de divorț instanța de judecată trebuie să se pronunțe și asupra cuantumului pensiei de întreținere, data acordării pensiei fiind data formulării cererii de chemare în judecată.
Textul are în vedere acea cerere de chemare în judecată care a primit din partea instanței rezolvarea favorabilă, în sensul desfacerii căsătoriei soților.
În speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 5 mai 2008 de către reclamantul, reclamantul solicitând desfacerea căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorei, obligarea pârâtei la pensie de întreținere în favoarea minorei și reluarea de către aceasta a numelui avut anterior căsătoriei, acela de "".
La data de 17 octombrie 2008 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând în principal respingerea acțiunii formulată de reclamant, iar cu caracter reconvențional desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, încredințarea minorei spre creștere și educare și obligarea reclamantului la pensie de întreținere în favoarea minorei.
Cererea reconvențională formulată de pârâtă are, potrivit art. 119 alin. 2 Cod pr. civilă, caracterul unei cereri de chemare în judecată formulată de această dată de către pârâtă, prin această cerere pârâta arătând pretențiile sale, în raport cu susținerile formulate de reclamant prin acțiunea introductivă.
În urma administrării probatoriilor, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Desfacerea căsătoriei încheiată între părți s-a dispus ca efect al admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtă și tot ca efect al admiterii acestei cereri, reclamantul a fost obligat la pensie de întreținere în favoarea minorei, născută la 7 august 1993.
Prin urmare, pronunțarea divorțului în cauza de față s-a făcut nu ca urmare a admiterii acțiunii principale formulată de reclamant, ci datorită admiterii cererii reconvenționale formulată de pârâtă, situație în care, în raport de prevederile art. 42 alin. 3 din Codul familiei, pensia de întreținere datorată de reclamant minorei a fost în mod corect stabilită începând cu data formulării cererii reconvenționale - 17 octombrie 2008.
Faptul că anterior datei de 17 octombrie 2008 reclamantul a prestat sau nu întreținere minorei este fără relevanță juridică, deoarece în calitate de debitor al obligației de întreținere acesta a fost pus în întârziere din momentul formulării cererii reconvenționale, astfel că, în mod legal acesta datorează pensia de întreținere stabilită la instanța de fond, numai începând cu această dată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 207 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
25.02.2010
Jud. apel
Șt.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
| ← Divort. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Craiova | Plasament. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
