Divort. Decizia 866/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 866
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile 772 din 02 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat care reprezintă și pe contestatoarea,intimatul personal și asistat de avocat lipsind intimații CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat netimbrarea contestației în anulare cu 10 lei taxă judiciară și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Avocat, pentru contestatoare și intimat, a depus chitanța nr.--184-009 din 03.07.2009 și timbru judiciar pentru a face dovada achitării taxei de timbru.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat, pentru contestatoare, a susținut că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale, potrivit art.318 alin.1 Cod. proc. civ.,în sensul că nu s-a analizat în mod obiectiv interesul minorei în cauză. De asemeni a susținut că nu s-au cercetat motivele de recurs care au avut în vedere criteriile prevăzute de Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Aga care a fost ratificată de România.
Față de motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, a solicitat admiterea contestației, anulare deciziei și fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimat, a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 6746/14.05.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a dmis în parte acțiunea civilă pentru desfacerea căsătoriei formulată de reclamanta împotriva pârâtului și în contradictoriu cu Consiliul Local al com. - Autoritatea Tutelară și Consiliul Local al com. - Autoritatea Tutelară.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și înregistrată în registrul stării civile al com., jud. D, la nr. 28 din 27.10.2001, din vina ambilor soți.
S-a dispus ca reclamanta să reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
A încredințat mamei reclamante spre creștere și educare pe minora -, născută la data de 18.07.2002.
A obligat pârâtul la pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 95 lei lunar, începând cu data de 14.05.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
A încuviințat pârâtului legătura personală cu minora în următoarele modalități: în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10:00 până duminică la ora 17:00, o săptămâna în perioada corespunzătoare vacanței de iarnă și două săptămâni în perioada corespunzătoare vacanței de vară, în domiciliul pârâtului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 27.10.2001, iar din relația de căsătorie a părților a rezultat minora -, născută la data de 18.07.2002.
Minora a fost îngrijită de ambii părinți, este atașată de ambii părinți, iar pe perioada separației în fapt, pârâtul a avut grijă de minoră, dar a refuzat ajutorul material pe care reclamanta l-a trimis acesteia din Spania.
Soții s-au despărțit în fapt, nici unul dintre soți nu a mai încercat reluarea relațiilor de căsătorie, între soți nemaiexistând prietenia și afecțiunea pe care se întemeiază raporturile de căsătorie.
S-a mai reținut că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, între părți nu mai există entimente de afecțiune și devotament, continuarea căsătoriei a devenit imposibilă, ceea ce se datorează ambilor soți și, deci, menținerea căsătoriei ar fi pur formală.
Prin decizia civilă numărul nr. 184 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- s-au respins apelurile declarate de reclamantă și de pârât împotriva sentinței civile nr. 6746/14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel nu a reținut critica pârâtului apelant în ceea ce privește nemotivarea hotărârii pronunțate de prima instanță și nemanifestarea de către aceasta a rolului activ, arătându-se că în fața primei instanțe s-a administrat probatoriu testimonial cu patru martori solicitați de părți, s-au efectuat anchete sociale la ambele domicilii, proba cu înscrisuri, respectiv adeverințe de la grădiniță, probatoriu pe baza căruia prima instanță a reținut și analizat starea de fapt expusă.
S-a reținut că minora este la o vârstă fragedă (5ani), perioadă în care e nevoie de îngrijire specială, afecțiune, și care necesită prezența esențială a mamei pentru o dezvoltate armonioasă a acesteia, fizică și psihică și o consolidare efectivă a raporturilor cu mama, cu atât mai mult cu cât a existat o perioadă în care s-a aflat cu celălalt părinte.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamantă prin care s-a solicitat modificarea programului de vizitare a minorei de către tatăl pârât s-a arătat că și acesta este nefondat, întrucât, programul stabilit de către prima instanță ține cont de vârsta și starea sănătății copilului, preocupările lui, nevoia legăturii mai strânse cu tatăl specifică vârstei, interesul pârâtului în acest sens, iar durata de timp fixată este normală, firească și necesară pentru consolidarea raporturilor dintre copil - părinte.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul pârât în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut în practicaua hotărârii că apelantul a solicitat prin apărător încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi culpa comună în destrămarea relațiilor de căsătorie și pentru a dovedi starea de fapt, de la pronunțarea divorțului și până în prezent, în condițiile în care prin sentința apelată s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună.
S-a reținut că în fața instanței de apel apelantul nu a solicitat probe pentru a combate starea de fapt reținută, ci numai pentru a dovedi aspectele ulterioare pronunțării hotărârii de divorț și până în prezent, respingându-se apelul cu această motivare, deși din motivele de apel rezultă cu claritate asupra căror aspecte s-a solicitat completarea probatoriului.
S-a invocat și motivarea contradictorie a deciziei pronunțată în apel în sensul că în mod greșit, instanța de apel a reținut că în fața primei instanțe s-a administrat probatoriul testimonial cu patru martori și anchete sociale fără a răspunde criticilor formulate prin motivele de apel și fără să se argumenteze hotărârea pronunțată.
Prin decizia civilă nr.37/13 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.184 din 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor instanței de apel, Tribunalul Dolj.
Instanța de recurs a reținut că potrivit art. 295 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța de apel este datoare să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă considera că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Raportat la speța dedusă judecății și potrivit dispozițiilor legale mai sus precizate se reține că prin motivele de apel pârâtul a invocat insuficiența probelor administrate în prima instanță pentru a se putea pronunța o hotărâre temeinică atât cu privire la capătul de cerere principal cât și cu privire la încredințarea copilului rezultat din căsătoria părților.
Reținându-se ca incidente în cauză motivele de admisibilitate a recursului prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 cod procedură civilă și deoarece instanța de apel conform celor mai sus expuse nu a analizat în fond motivele apelului formulat de pârât, urmează a se admite recursul formulat de acesta și potrivit art. 312 alin. 1, 3 și 5 cod procedură civilă se va casa în tot decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor ambelor părți instanței de apel.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a avut în vedere dispozițiile art. 312 alin. 2 cod procedură civilă, dar și legătura ce există între motivele de apel formulate de părți și care impun soluționarea apelurilor formulate în cauză în mod unitar prin aceeași decizie.
În rejudecare, a fost audiat martorul declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei. S-a primit la dosar o declarație extrajudiciară a numitei, sora apelantei reclamante.
Tribunalul Dolj, prin dec. civilă nr. 206/21 oct. 2008, respins apelul reclamantei, domiciliată în comuna, Sat. jud.D, împotriva sentinței civile nr.6746/14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele autorități tutelare Consiliul Local și Consiliul Local.
A admis apelul pârâtului, domiciliat în comuna, jud.D împotriva sentinței civile nr.6746/14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și a schimbat în parte sentința în sensul că a încredințat tatălui spre creștere și educare pe minora, născută la 18.07.2002.
A obligat mama reclamantă la 100 lei pensie de întreținere în favoarea minorei începând cu 26.02.2007 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligații.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Din motivarea acestei hotărâri s-a reținut că în ce privește căsătoria, ambii soți sunt culpabili de destrămarea căsătoriei lor și că o reluare a conviețuirii lor este vădit imposibilă.
În ce privește încredințarea minorei rezultată din căsătorie este de a rămâne în continuare în îngrijirea tatălui, acolo unde se și află în prezent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs. Recursul reclamantei vizează un singur aspect al hotărârii și anume numai aspectul încredințării minorei, motiv pentru care se solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
Recurenta a susținut că minora trebuie să fie încredințată mamei pentru creștere și educare, că mama recurentă oferă condiții mai bune de creștere și educare și că este în interesul minorei să fie încredințată acesteia.
Prin decizia civilă nr- 772 din 02.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel, s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta ( la. și împotriva deciziei civile nr. 206 din data de 21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL, CONSILIUL LOCAL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că, în cauză primează interesul minorei, respectiv, atât timp cât părinții divorțează din cauza neînțelegerilor, pentru minora rezultată din căsătorie importantă este asigurarea unui mediu propice unei dezvoltări cât mai normale și ferite de alte traume, precum cel al separării părinților și implicit despărțirea într-o mare măsură de unul dintre ei.
S-a reținut astfel, că, în temeiul probatoriilor din dosar, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a interesului minorei, iar acest interes este ca minora în vârstă de numai 7 ani să rămână în mediul în care se află în prezent și în care a crescut și s-a dezvoltat.
Împotriva acestei decizii civile pronunțată în recurs de către Curtea de APEL CRAIOVA, a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei civile atacate și fixarea unui nou termen pentru judecarea recursului.
Ca prim motiv de contestație în anulare se menționează că soluția dată este rezultatul unei erori materiale în conformitate cu dispoz. art. 318 alin.1 Cod pr. civ. în sensul că în mod nelegal instanța de recurs nu a analizat interesul minorei în cauză.
Un alt motiv de contestație se referă la necercetarea tuturor motivelor de recurs, care au avut în vedere criteriile prevăzute de Convenția cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a.
În drept, sunt invocate dispoz. art. 318 alin.1 și 2 Cod pr. civ.
Contestația în anulare este nefondată.
Prin "eroare materială", ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art. 318 Cod pr. civ. se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța.
Prima ipoteză din art. 318 Cod pr. civ. are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Motivele invocate de către contestatoare în cauza de față sunt motive care vizează fondul cauzei, greșeli în aprecierea probelor, care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.
De asemenea, în cauză, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate, în special prin prisma interesului major al minorului, care reprezintă un criteriu principal inclusiv în Convenția invocată de către contestatoare în cererea formulată.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile prev. de dispoz. art. 318 alin.1 și 2 Cod pr. civ. pentru admiterea unei contestații în anulare și, în consecință, instanța va respinge cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile 772 din 02 iunie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009.
Președinte Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./13.07.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
← Divort. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Galati | Divort. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Craiova → |
---|