Divort. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR - - -
***
GREFIER -
&&&&&&&
La ordine a venit soluționarea recursului civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.96 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenta-reclamantă - asistată de avocat și intimatul-pârât - asistat de avocat, lipsă fiind intimații-intervenienți și - pentru care a răspuns avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, a depus înscrisuri - filele 27-30, respectiv extras din doctrina juridică privind efectele căsătoriei, xerocopie de pe cartea de identitate seria - nr. - eliberată de SPCLEP Tg. N, xerocopie de pe certificatul de naștere seria - nr.- și chitanța nr.0215 din 4.01.2010.
Nefiind formulate cereri sau excepții, și nici alte motive de recurs în completare, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a dat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțate în apel și menținerea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, sub aspectul lotizării în natură; a solicitat menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate. Apărătorul a criticat decizia recurată sub două aspecte. A susținut că aceasta este motivată pe motive străine sub aspectul lotizării și a apreciat că în mod greșit casa a fost atribuită integral pârâtului, fără a se administra probe noi în apel, fapt care face ca hotărârea pronunțată de tribunal să fie nelegală. A mai susținut că cererea formulată de pârât este nouă, având în vedere faptul că acesta la instanța de fond a solicitat varianta 2 de lotizare și că nu a formulat obiecții cu privire la expertiză. A susținut că atâta vreme cât la fond intimatul-pârât a optat pentru o variantă de lotizare, în apel acesta nu putea formula o cerere nouă; a invocat în acest sens dispozițiile art.294 Cod pr.civilă. De asemenea, a susținut că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art.6739Cod pr.civilă referitor la formarea și atribuirea loturilor. A mai susținut că starea emoțională pretinsă de intimat, care ar împiedica părțile să locuiască împreună, este o susținere nedovedită. A precizat că imobilul-casă a fost construit pe terenul părților, prin contribuția acestora - părțile căpătând un drept de superficie asupra terenului - fapt care nu a fost avut în vedere de instanța de apel, care nu a luat în considerare probele de la dosar. Pe de altă parte, apărătorul a susținut că sulta stabilită de instanță este nesemnificativă și că reclamanta nu poate fi expropriată. A susținut că hotărârea recurată este netemeinică prin motivarea făcută de instanța de apel. A solicitat și în finalul pledoariei admiterea apelului declarat de reclamantă, în sensul păstrării lotizării în natură, așa cum a fost stabilit de instanța de fond. A mai precizat faptul că reclamanta solicită atribuirea acelei părți din casă, pentru a transfera dreptul de proprietate copiilor săi, care nu au unde locui. A mai precizat faptul că aceștia au fost întreținuți de reclamantă până la plecarea lor în străinătate. A solicitat obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț. A susținut că art.304 pct.6, 7, 8 din Codul d e procedură civilă nu are aplicabilitate în cauză. A arătat că hotărârea a fost atacată cu apel; în cursul judecății în calea apelului instanța are posibilitatea administrării de probe noi, în cauza de față efectuându-se expertiza solicitată. Pârâtul a solicitat atribuirea casei, atât prin motivele de apel cât și ulterior. Situația conflictuală dintre părți este reală și a fost creată de recurentă. Aceasta, prin motivele de recurs, a solicitat altceva, respectiv atribuirea parterului casei și a bucătăriei. Dar living-ul și bucătăria nu pot fi despărțite, a arătat apărătorul. Intimatul-pârât este căsătorit, locuiește cu actuala soție și lucrează la o societate de transport motiv pentru care face deplasări în străinătate; conviețuirea în aceeași casă ar presupune ca fost și actuala soție să se întâlnească în aceeași bucătărie. În continuare, apărătorul intimatului a susținut că primul motiv de recurs nu este întemeiat întrucât pârâtul a fost reprezentat la instanța de fond de un alt apărător, care nu a înțeles poziția acestuia cu privire la casa de partajat; intimatul-pârât nu i-a spus niciodată avocatului angajat la fond că este de acord cu această variantă de împărțire. În ce privește cel de-al II-lea motiv de recurs invocat de reclamantă, apărătorul a susținut că instanța a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.673 referitoare la modul de formare și atribuire a loturilor. Cu privire la susținerile recurentei privind cei 3 copii, apărătorul intimatului a arătat că fiica cea mare a părților este căsătorită, iar celelalte două fiice sunt plecate la muncă. A mai susținut că recurenta are locuință proprietate personală și că aceasta poate întreține o situație conflictuală permanentă. Totodată a susținut că intervenienții nu au fost părți în proces la instanța de fond și deci nu se putea institui un drept de superficie asupra terenului pe care este construită casa. În final, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. A depus chitanțele nr.234/24.11.2009 și nr.247/7.01.2010 (filele 31-32).
Avocat, pentru recurentă, a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere actul de la fila 198 dosar de fond, cuprinzând propunerea pârâtului, precum și pledoaria finală a apărătorului acestuia, din care rezultă fără dubiu că pârâtul a fost de acord cu varianta 2 de lotizare.
Întrebați fiind de președintele completului de judecată, atât recurenta-reclamantă cât și intimatul-pârât, pe rând, au precizat că au fost prezenți la expertiză. Intimatul a menționat că imobilul-casă nu are 8 încăperi.
Avocat, pentru recurentă, a susținut de asemenea că lipsa unor probe nu poate schimba sentința.
Recurenta-reclamantă, personal, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că unul dintre copii este bolnav și se află în spital. A precizat că imobilul are 300 de metri pătrați și două ieșiri separate. A mai arătat că intimatul-pârât nu-i primește pe copii în casă, îi alungă în permanență și că a solicitat atribuirea casei tocmai pentru a le asigura acestora o locuință.
În replică, av., pentru intimat, a susținut că fiicele părților se manifestă incorect față de acesta, adresându-i-se cu cuvinte jignitoare. A solicitat a se avea în vedere faptul că acestea sunt moștenitoarele de drept ale intimatului-pârât.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată că:
Prin încheierea pronunțată la data de 25.04.2007 în dosarul civil nr- (număr în format vechi 116/2006), Judecătoria Tîrgu Naa dmis în principiu și în parte atât acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta împotriva pârâtului, cât și cererea reconvențională a acestuia din urmă, constatând că în timpul căsătoriei, încheiată la 22.10.1983 și desfăcută prin sentința civilă nr.643/29.03.2006 a aceleiași judecătorii, părțile au dobândit, cu o contribuție egală de 50%, următoarele bunuri comune, în valoare totală de 189.673 lei:
- o casă în valoare de 137.750 lei, situată în satul, din comuna, județul N, construită în anul 2003, pe terenul părinților pârâtului - reclamant, compusă din parter funcțional cu salon, cameră, dormitor, bucătărie, baie și magazie și etaj (mansardă) nefinalizat și necompartimentat;
- anexe în suprafață construită de 360. și valoare de 16.200 lei, reprezentând grajduri, magazii și două camere de locuit, amplasate pe același teren;
- un autoturism marca "Opel Vectra" cu număr de înmatriculare -, fabricat în 1992, în valoare de 10.984 lei;
- un tractor rutier marca tip 650, înmatriculat sub numărul -, în valoare de 8.585 de lei;
- un plug -30, în valoare de 1.475 de lei;
- disc în valoare de 2.092 lei;
- bunuri mobile (mobilier și bunuri de uz casnic) în valoare totală de 12.587 lei.
Prin aceeași încheiere, s-a fixat pentru data de 23 mai 2007 termen pentru formarea loturilor, scop în care a fost desemnat expertul și s-a stabilit în sarcina reclamantei - pârâte obligația de a achita un onorariu provizoriu în sumă de 500 de lei.
În motivarea acestei hotărâri, pronunțată în conformitate cu dispozițiile art.6735și art.6736din Codul d e procedură civilă, judecătorul fondului a reținut că, prin cererea formulată la 4.01.2006 și înregistrată sub nr.116/2006, reclamantul a chemat în judecată pentru divorț pe pârâta, care a solicitat ulterior împărțirea judiciară a bunurilor comune și că, la data de 29.03.2007, instanța a disjuns cauza și a hotărât numai asupra acțiunii principale, pronunțând în acest sens sentința civilă nr.643/2006, partajul rămânând să fie soluționat ulterior divorțului.
Cu privire la cererea de partaj bunuri comune, instanța de fond a reținut că, în cauză, au fost dovedite parțial, prin probele administrate (înscrisuri, depoziții de martori și expertize tehnice în specialitățile construcții civile, auto și bunuri mobile), atât susținerile reclamantei, referitoare la compunerea masei de împărțit și la contribuția fiecăruia dintre cei doi foști soți la dobândirea bunurilor comune, cât și faptul că, așa cum a pretins pârâtul - reclamant în cererea reconvențională, în categoria acestor bunuri trebuie inclus și autoturismul, care nu aparține fiicei părților, așa cum pretinde reclamanta, ci a fost cumpărat de el, iar pe de altă parte, terenul pe care sunt edificate construcțiile este proprietatea tatălui său, conform titlului de proprietate nr.17/2076/4.09.2002.
Instanța a reținut în patrimoniul comun al părților și bunurile de uz casnic omise inițial de reclamanta - pârâtă, bunuri recunoscute de pârât și care au fost identificate și evaluate de expertul tehnic.
Cu privire la imobilele proprietate comună, prima instanță a arătat că ele se compun atât din casa cu 8 încăperi nefinalizată, cu privire la care, prin sentința civilă nr.1190/18.07.2005, Judecătoria Tîrgu Nac onstatat calitatea de coproprietari devălmași a celor doi soți, casă construită pe terenul părinților pârâtului, în baza autorizației eliberate pe numele proprietarului terenului, cât și din anexele gospodărești în suprafață de 360. situate pe același teren, cumpărate de la fosta în anul 1992, potrivit chitanței emise pe numele reclamantei și a facturii nr.-/5.03.1992, judecătorul fondului arătând că sentința civilă nr.520/13.03.2006, invocată de pârât pentru dovedirea susținerii potrivit căreia aceste anexe ar fi proprietatea părinților săi, nu este opozabilă reclamantei, fiind pronunțată într-un dosar înregistrat ulterior celui de față, în scopul evident de a fi excluse de la partaj respectivele construcții. Nu a fost reținut ca făcând parte din comunitatea de bunuri terenul intravilan de 5.400. curți construcții și arabil pe care sunt amplasate construcțiile, teren care, potrivit titlului de proprietate nr-, este proprietatea numitul -., tatăl pârâtului - reclamant.
Procesul a fost soluționat în fond prin sentința civilă nr.2407 din 12.12.2007, prin care acțiunea de partaj și cererea reconvențională formulate în cauză au fost admise în parte, dispunându-se sistarea stării de devălmășie în care se află părțile cu privire la bunurile comune reținute prin încheierea de admitere în principiu, conform variantei a doua de lotizare propuse de expertul tehnic, instanța arătând că această variantă ține cont, pe cât posibil, de opțiunile părților, dar are în vedere și că imobilul de locuit este comod partajabil în natură, pe verticală.
În termenul legal, cele două hotărâri pronunțate în cauză au fost atacate cu apel d e pârâtul - reclamant, care le-a criticat sub mai multe aspecte, pentru care a solicitat casarea cu trimiterea spre rejudecare cauzei. Criticile aduse de apelant vor fi arătate, sintetizat, în cele ce urmează.
1. Hotărârea instanței de fond este nemotivată, deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum impune în mod expres art.261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, judecătorul limitându-se la a enunța susținerile făcute de părți în acțiunea principală și în cererea reconvențională, justificarea modalității de lotizare la care s-a oprit fiind făcută prin doar 3 fraze, în care acesta nu explică de ce și-a bazat convingerea doar pe unele dintre probele administrate și de ce le-a înlăturat pe celelalte. Faptul că a fost pronunțată o încheiere interlocutorie de admitere în principiu, în care există o oarecare motivare, nu este de natură a exonera judecătorul de obligația legală de a arăta și în hotărârea finală motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat convingerea sa, câtă vreme, potrivit literaturii și practicii judiciare, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, cu specificarea pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele nu, motivarea constituind o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție și oferind posibilitatea exercitării controlului judiciar.
2. Pentru stabilirea situației de fapt, instanța a încuviințat efectuarea de expertize tehnice pentru identificarea și evaluarea bunurilor comune, dar expertul tehnic în specialitatea construcții civile, deși s-a deplasat la fața locului, nu a realizat efectiv lucrarea, în ceea ce privește anexele gospodărești, deoarece părinții săi, care sunt adevărații proprietari ai acestor bunuri, nu i-au permis sa intre pe teren. Cum în cauză există o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă care nu a fost desființată, anexele gospodărești nu intrau nicidecum în masa bunurilor comune partajabile, deoarece nu au aparținut lui și soției sale și nici nu au fost edificate de ei. De aceea, în mod greșit instanța a reținut în considerentele încheierii de admitere în principiu că acțiunea în cadrul căreia părinții săi și-au legalizat proprietatea asupra anexelor din gospodăria lor a urmărit excluderea lor de la partaj, motivul real care i-a determinat să promoveze respectiva acțiune în constatare fiind faptul că nu aveau autorizație de construire - dar nu numai pentru respectivele anexe, ci pentru toate construcțiile realizate de ei, adică și pentru o casă compusă din 2 camere - și nici n-o mai puteau obține.
Pentru a dovedi pretinsa calitate de proprietară, reclamanta a depus la dosar o chitanță fiscală de cumpărare a unei "tabere de vară", considerată de instanța de fond, n mod inexplicabil, ca o probă mai presus de o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ba mai mult, printr-o modalitate de permutare greu de înțeles, a asimilat acea de vară cu anexele gospodărești, pe care le-a inclus în masa de partaj, prin aceasta luându-le, practic, părinților săi, munca de câțiva ani de zile, doar în baza unei simple prezumții, proprie și părtinitoare, a judecătorului învestit cu soluționarea în fond a procesului.
Daca instanța de fond ar fi analizat cu atenție atât sentința civila a părinților săi, cât și factura fiscală de cumpărare taberei de vară, ar fi observat neconcordanțele vădite și faptul că aceste anexe sunt, într-adevăr, ale părinților săi, fiind realizate din munca lor în anul 1994, în timp ce factura fiscală în discuție datează din 5.03.1992.
2. Este nelegală și netemeinică sentința și pentru că are la bază o evaluare necorespunzătoare a casei, al cărei preț, stabilit de expert la suma de 1.377.500.000 lei (ROL), nu corespunde valorii sale reale, deoarece este vorba de o casă situată în mediul rural (satul, comuna, județul N), care nu are 8 camere, cum a susținut în mod eronat reclamanta, ci doar cu 3 camere și dependințe la parter, etajul fiind necompartimentat. Toate aceste erori au fost evidențiate prin obiecțiunile ormulate, dar expertul și-a menținut aprecierile, însușite ca atare și de instanță, care a reținut o valoare a imobilului artificial și nejustificat mărită.
2. Bunurile mobile care i-au fost atribuite reclamantei - intimate au fost evaluate în mod depreciativ, bunurile mobile ce i-au fost acordate lui în varianta de lotizare aleasă de instanță au fost supraevaluate în mod exagerat, iar bunurile care aveau realmente o valoare mare (precum mobila de bucătărie, mobila de dormitor, televizorul etc.) i-au fost atribuite intimatei, restul bunurilor mobile, de o mai mică importanță, fiind incluse în lotul său, el fiind obligat în plus să plătească și sultă reclamantei, deși mai simplu ar fi fost ca bunurile mobile să fie împărțite n mod egal, cu atât mai mult, cu cât și casa a fost "tăiată", practic, în J, fără a se ține cont de faptul că este construită pe terenul părinților lui și că aceștia, în urma
tot ceea ce au suportat de la reclamantă, nu îi vor permite niciodată accesul pe
terenul lor.
2. Reclamanta nu a ținut cont de acest aspect, cum nu a luat în considerare faptul că foștii săi socri sunt cei care au construit anexele gospodărești, astfel încât nu a solicitat, odată cu opțiunea de a primi parte din casă în natură, un drept de superficie asupra terenului, cerând inițial drept de retenție, iar apoi servitute de trecere, ambele, fără nicio legătura cu faptul că accesul la casă se face pe un teren care nu-i aparține. Față de situația de fapt existentă, practic, împărțirea în natură a casei nu este posibilă, decât ca o modalitate de a alimenta și intensifica un conflict deja existent și de a nu permite o executare reală și firească a hotărârii de partaj.
2. Prin modalitatea în care a oluționat această cauză, instanța a acordat implicit reclamantei o cota mult mai mare de contribuție decât ar fi trebuit, reținând în masa de împărțit și bunuri care nu au fost dobândite în timpul căsătoriei (anexele), situație care a determinat obligarea lui si la plata unei sume de bani cu titlu de sultă, deși, în realitate, reclamanta nu are decât o contribuție redusă la dobândirea bunurilor comune, deoarece:
- reclamanta nu a mai lucrat din anul 1989 și până în 2004, când a plecat în Italia, moment în care era deja zidită;
- reclamanta a plecat în Italia cu bani de la el, obținuți din vânzarea unei mașini;
- reclamanta nu a trimis bani când a fost plecată, pentru a face îmbunătățiri la casă sau să fie cumpărate diverse accesorii în casă;
- el lucrează ca șofer de, activitate din care realizează câștiguri lunare foarte mari, care i-au permis să facă numai din banii săi investițiile necesitate de edificarea casei.
Pentru motivele arătate, pârâtul - reclamant a solicitat admiterea apelului, casarea (legal, de fapt, desființarea) sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11.07.2008, numiții și au formulat în cauză cerere de intervenție accesorie apelului pârâtului - reclamant, susținând, asemenea acestuia din urmă, că terenul pe care este situată casa pe care a construit-o este proprietatea intervenientului și că, pe de o parte, situația conflictuală care a dus la desfacerea căsătoriei părților, mult intensificată în timpul soluționării procesului, face imposibilă conviețuirea intimatei în aceeași C și gospodărie cu ei, întrucât sunt persoane bătrâne si bolnave, care au nevoie de liniște si de odihnă după o viață de muncă, iar pe de altă parte, că deoarece reclamanta nu beneficiază de un drept de superficie, pe care nici nu mai poate să-1 solicite direct în apel, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, lotizarea stabilită de către instanța de fond este neadecvată realității și nu poate fi pusă în practică, motive pentru care se impune ca imobilul să fie atribuit în întregime apelantului.
De asemenea, intervenienții au arătat că la partaj au fost incluse anexe gospodărești cu privire la care s-a consacrat judecătorește că sunt proprietatea lor, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, nelegal nesocotită de instanța de fond, care a luat în considerare o factură fiscală doveditoare a cumpărării unei tabere de vară, cu mult înainte de edificarea de către ei a anexelor în litigiu.
Concluzionând, intervenienții au arătat că solicită și ei admiterea apelului și, după efectuarea unei noi expertize tehnice, atribuirea imobilului în lotul apelantului.
Potrivit art.52 din Codul d e procedură civilă, cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu la termenul de judecată din 11.09.2008, când a și fost comunicată părților, apelantul fiind prezent și asistat de avocat, iar intimata fiind reprezentată de avocat -.
Prin decizia civilă nr.96/AC/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
S-a admis apelul declarat de pârâtul - reclamant împotriva încheierii de admitere în principiu din 25.04.2007 și a sentinței civile nr.2407 din 12.12.2007, pronunțate de Judecătoria Tîrgu N în dosarul civil nr- (număr în format vechi 116/2006).
S-a admis cererea de intervenție accesorie în interesul apelantului formulată de numiții -. și.
S-a schimbat în parte încheierea, în sensul următor:
Din masa bunurilor comune de partajat fac parte anexe în suprafață de 164,2. cu destinația de șopron pentru lemne de foc, fânar și grajd, notate cu 1, 2 și 3 în completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în apel d e expertul (filele 51-54, din dosarul de apel), construite pe același teren cu casa, în valoare totală de 1.796 lei, în loc de "anexe cu suprafața de 360. cu destinația de grajduri, magazii și două camere cu pereții din cărămidă pentru locuit, construite pe același teren cu casa, în valoare de 16.200 lei".
Valoarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei este de 175.269 lei, în loc de 189.673 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii.
S-a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul următor:
S-a exclus din lotul reclamantei - pârâte parterul casei situate în satul, comuna, județul N, în suprafață de 74,7. și suprafața de 53.35. de la etaj, părți din imobil în valoare totală de 69.784 lei.
Valoarea lotului atribuit reclamantei - pârâte este de 15.244 lei, în loc de 83.028 lei.
S-a dispus să primească de la pârâtul - reclamant suma de 72.390,5 lei, în loc de 19.617 lei.
S-a inclus în lotul pârâtului - reclamant întregul imobil casă de locuit, în valoare de 137.750 lei, în loc de 74,7. din parter și 54.7. din etaj, în valoare de 67.966 lei.
S-a atribuit aceluiași pârât - reclamant anexe în suprafață de 164.2. și valoare de 1.796 lei.
Valoarea lotului atribuit pârâtului - reclamant este de 160.025 lei, în loc de 104.645 lei.
A fost obligat pârâtul - reclamant să plătească reclamantei - pârâte suma de 72.390,5 lei, în loc de 19.617 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a admis în parte cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel și a fost obligată intimata la plata către apelant cu acest titlu a sumei de 20.15 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut în esență următoarele:
În ceea ce privește nulitatea hotărârii pentru nemotivare, această critică nu poate fi primită, deoarece aspectele cele mai importante ale cauzei au fost cuprinse în încheierea de admitere în principiu, în care, chiar dacă relativ sumar, sunt arătate motivele avute în vedere de judecătorul fondului pentru stabilirea componenței masei bunurilor comune de partajat și a cotelor în care acestea urmează a fi împărțite între cei doi proprietari codevălmași.
Prin hotărârea de partaj, prima instanță nu a făcut decât să dispună încetarea stării de indiviziune a părților, prin atribuirea de loturi în natură și plata unei sulte pentru egalizarea valorică a loturilor atribuite. Este adevărat că sentința civilă apelată nu motivează în concret alegerea de către judecător a celei de-a doua variante propuse de expertul tehnic, însă pârâtul - apelant nu poate critica hotărârea din acest punct de vedere, întrucât prima instanță i-a atribuit exact varianta pe care el însuși a propus-o expertului și pentru care a optat expres, prin avocatul ales, în concluziile orale puse la dezbaterea în fond a cauzei. Oricum, chiar dacă ar fi întemeiată această critică, ea nu constituie un motiv de desființare a sentinței și de rejudecare a cauzei de către aceeași primă instanță, așa cum a solicitat apelantul, deoarece împrejurarea invocată nu se circumscrie niciunuia dintre cele două cazuri cu o astfel de consecință, prevăzute expres și limitativ de art.297 alin.1 din Codul d e procedură civilă: dacă, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. În plus, insuficienta ori incompleta motivare a sentinței poate fi complinită de instanța de apel, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac. Nici criticile legate de greșita evaluare a bunurilor partajate nu sunt reale, apelantul susținând că bunurile care au revenit intimatei au fost mult subevaluate, în timp ce bunurile incluse în lotul său au fost supraestimate, ajungându-se, prin aceasta, la stabilirea în sarcina sa a obligației de plată a unei sulte artificial majorate. Sunt critici făcute, în mod evident, în susținerea propriilor interese materiale, la care experții tehnici au răspuns punctual și argumentat, urmare obiecțiunilor ridicate de pârâtul - reclamant lucrărilor de specialitate efectuate în cauză.
Tribunalul a înlăturat motivul de apel privind greșita includere în masa de partaj a anexelor gospodărești pretins a nu avea calitatea de bunuri comune ale părților, pentru considerente care vor fi arătate în continuare. S-a reținut că, în primul rând, cum corect a reținut și judecătorul fondului, conform dispoziției de livrare/aviz de expediere Seria - nr.- din 5.03.1992, intimata a cumpărat de la. niște construcții, care constituiseră de vară și punctul de însămânțări artificiale ale cooperativei vânzătoare, ambele situate în satul, din comuna. Cu toate că în act este făcută precizarea că suma convenită drept preț "se va achita cu " și că din dosar lipsește dovada plății respectivului preț, achiziționarea construcțiilor este neîndoielnică, ea fiind confirmată de faptul că, în afara anexelor ale căror proprietari sunt, potrivit sentinței civile nr.1190 din 18.07.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, devenită definitivă și irevocabilă prin neapelare, tatăl apelantului și, concubina acestuia, adică intervenienții în cauză, expertul tehnic în specialitatea topografie a constatat, cu ocazia deplasării la fața locului, că pe terenul intervenientului sunt amplasate mai multe anexe, dintre care, cu privire la cele notate cu4,5și6, reclamanta - pârâtă a susținut că ar fi cele achiziționate în 1992. La judecătorie, aceste anexe, care sunt bunuri comune ale soților și au fost reținute ca atare de prima instanță, date fiind dispozițiile imperative ale art.30 din Codul familiei ("Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."), nu au putut fi măsurate și evaluate în concret, deoarece s-au opus cu vehemență intervenienții, care nu au permis accesul pe teren, invocând sentința civilă mai sus indicată. De aceea, în raportul tehnic întocmit, expertul în construcții civile a arătat doar că sunt niște construcții vechi, într-o evidentă stare de uzură (65%), care au, conform declarațiilor ambelor părți prezente, o suprafață de 360. și sunt folosite ca magazii și saivan pentru animale, iar două încăperi sunt locuite. Din cauza poziției părinților pârâtului - reclamant, expertul a calculat valoarea anexelor în funcție de cele trei elemente de care dispunea, respectiv gradul de uzură, suprafața declarată și prețul de vânzare - cumpărare în zonă, pe care l-a apreciat la 50 lei (RON)/1 anexă, obținând o valoare de circulație de 13.600 lei.
În faza de control judiciar, dată fiind și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză, pentru corecta și completa stabilire a situației de fapt reale, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment la expertiza tehnică în specialitatea construcții civile, având ca obiective:
- identificarea, descrierea și evaluarea tuturor anexelor gospodărești amplasate pe terenul curți, construcții proprietatea intervenientului, situat în intravilanul satului, comuna (fostă - );
- indicarea anexelor care sunt proprietatea intervenienților, conform sentinței civile nr.520 din 13.03.2006 a Judecătoriei Tîrgu N;
- stabilirea unei eventuale identități între anexele identificate și cele achiziționate de reclamantă de la. în anul 1992, indicarea acestora.
Lucrarea, întocmită de același expert tehnic, ing., a fost depusă la dosar la data de 2.03.2009, în cuprinsul ei arătându-se că, pe terenul proprietatea intervenientului se găsesc nu numai construcțiile avute în vedere la pronunțarea sent. civ. nr.520/2006 (dosar civil nr.618/2006), ci și casa proprietatea părților, de asemenea obiect al unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o acțiune în constatare drept de proprietate (sent. civ. nr.1190 din 18.007.2005, dosar civil nr.1536/2005, reclamanți - și -, pârâți - -. și ), un șopron pentru lemne de foc, un fânar și un grajd, anexe care au o suprafață construită de numai 164,2. (și nu de 360. atât cât s-a reținut de către prima instanță) și valoarea totală de 1.796 lei. Acestea sunt anexele care fac parte din bunurile comune dobândite de cei doi foști soți în timpul căsătoriei și își vor păstra această calitate, cu evidențierea faptului că la instanța de fond ele nu au putut fi evaluate în mod direct de către expert, ajungându-se astfel la o valoare de 16.200 lei, care este de aproape 10 ori mai mare decât cea reală, stabilită abia în apel, situație datorată, însă, exclusiv culpei intervenienților, care, de evidentă conivență cu apelantul, au împiedicat cu rea - credință expertul tehnic să răspundă documentat și efectiv la toate obiectivele stabilite de instanță și chiar de părți.
Tribunalul a constatat că, considerentele care preced impun admiterea apelului și schimbarea corespunzătoare a sentinței sub aspectele obiective arătate, în plus, găsind întemeiat și motivul de apel privind partajarea în natură a casei, deoarece, într-adevăr, cu toate că la instanța de fond și pârâtul-intimat a fost de acord cu această modalitate de atribuire, situația de conflict existentă și permanent acutizată dintre intimată, pe de o parte, și fostul soț, tatăl său, proprietar al terenului pe care este amplasată locuința în discuție și al celorlalte construcții existente pe teren și concubina lui, coproprietară a unora dintre aceste din urmă construcții, pe de altă parte, nu numai că evidențiază o imposibilitate de conviețuire a acestor persoane în cadrul aceleiași gospodării, dar și pune sub semnul îndoielii posibilitatea concretă de executare a sentinței și de exploatare concretă de către intimată a părții de imobil incluse în lot, întrucât nu s-a creat în favoarea sa o cale de acces la și de la drumul public, care să dezmembreze dreptul de proprietate al intervenientului asupra terenului astfel afectat, iar lipsa de disponibilitate în a i se permite amiabil accesul este exclusă. S-a constatat de asemenea că aspectele reținute impun și admiterea în fond a cererii de intervenție accesorii, conform art.49 alin.1 și 3, art.51 și art.55 Cod proc. civ. sens în care tribunalul a dispus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta-pârâtă, criticând-o în esență sub următoarele aspecte:
Schimbarea în parte a sentinței în apel cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât tribunalul și-a întemeiat soluția pe o stare conflictuală construită artificial de către pârât și intervenienți.
Deși a reținut acordul pârâtului la prima instanță cu privire la lotizarea în natură nu îi dă eficiență juridică, chiar dacă în apel poziția acestuia s-a schimbat.
Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.673 ind.9 Cod pr.civilă.
Din punct de vedere tehnic soluția partajării în natură este posibilă deoarece holul comun poate fi împărțit, iar accesul la etaj se poate face și prin amenajarea unei scări exterioare.
Intimatul a depus întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
La dezbaterile în fond intimatul personal a declarat că nu l-a mandatat pe apărătorul ales de la prima instanță să solicite partajarea în natură a casei.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Cererea de partaj a fost formulată de și nu de către apelantul-pârât, astfel că nu se poate reține faptul că în apelul declarat acesta ar fi schimbat obiectul cererii de chemare în judecară, lucru interzis de art.294 al.1 teza I Cod pr.civilă.
Atât la prima instanță, cât și în apel acesta a formulat apărări cu privire la cererea de partaj formulată de fosta lui soție, or excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi, conform art.294 al.1 teza a II-a Cod pr.civilă.
Curtea constată că la prima instanță de fond, intimatul-pârât nu și-a exprimatpersonalniciodată opțiunea pentru partajarea în natură a imobilului construcție. Este adevărat că apărătorul ales al acestuia s-a exprimat verbal în acest sens (a se vedea încheierile de ședință din 25.04.2007 și din 12.12.2007) în fața instanței de judecată, încă Curtea apreciază că este rezonabil să concluzioneze că poziția adoptată de apărător nu a reprezentat voința însăși a intimatului-pârât (a părții reprezentate) în condițiile în care, pe de o parte, la niciunul dintre aceste termene de judecată intimatul-pârât nu a fost prezent, iar pe de altă parte, recurenta-reclamantă însăși a precizat în scris prin cererea reconvențională de partaj (filele 16 și 17 dosar judecătorie) faptul că pârâtul trăiește în concubinaj cu o altă femeie, numita.
Astfel, ambele instanțe de fond au reținut în mod eronat și neverosimil că pârâtul și-ar fi exprimat opțiunea pentru partajarea în natură a imobilului construcție.
Starea de conflict invocată de apelantul-pârât a fost pe deplin dovedită în apel. Astfel susținerile acestuia au fost confirmate în mod direct de către intervenienții-accesorii (părinții acestuia) și indirect de către intimata-reclamantă care a recunoscut faptul că fostul ei soț s-a recăsătorit și trăiește în aceeași casă cu noua lui soție.
În aceste condiții susținerea recurentei conform căreia starea de conflict a fost construită artificial de către pârât nu va fi primită de către C, fiind în mod evident neîntemeiată.
Reținând în mod temeinic existența stării conflictuale dintre părțile în litigiu și ținând seama și de faptul că părinții apelantului-pârât gospodăresc împreună cu acesta, tribunalul a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.673 ind.9 Cod pr.civilă.
Pentru considerentele expuse, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.96 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimații-intervenienți și.
Obligă recurenta să plătească intimatului 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs - - 2.02.
Tehnored. - 6 ex.
5.02.2010
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1197/2010. Curtea de... → |
|---|
