Divort. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR - - -
***
GREFIER -
&&&&&&&
La ordine a venit soluționarea recursului civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.184 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat recurenta-pârâtă Moară, asistată de avocat, precum și intimatul-reclamant Moară, asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că recurenta a depus - cu cerere scrisă, prin Serviciul arhivă al instanței - 5 înscrisuri, filele 25-30, și că av., pentru recurentă, a depus cerere prin care a solicitat amânarea cauzei, după care:
Avocat a precizat că nu insistă în cererea de amânare depusă la dosar. Avocat, pentru intimatul Moară, a depus înscrisuri, respectiv două adeverințe medicale și chitanța nr.- din 16.12.2009.
Nefiind alte cereri prealabile, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Moară, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond rejudecarea cauzei. A invocat prevederile art.306, al.3 și 312 al.3 Cod pr.civilă. A susținut că instanța de apel nu a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul real al pârâtei. Apărătorul a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare și efectuarea anchetei sociale la domiciliul acesteia din comuna Tănăsoaia, satul Feldioara, la care recurenta locuiește și în prezent. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond încredințarea minorului recurentei. A precizat că acesta este în îngrijirea mamei sale încă de la naștere și până în prezent. A mai susținut că recurenta a fost nevoită să se mute din domiciliul conjugal, datorită tratamentului violent la care era supusă, locuind o perioadă de timp cu concubinul său, dar în prezent locuiește singură la adresa indicată mai sus și este ajutată de părinții săi întrucât nu lucrează. A solicitat instanței de recurs să aibă în vedere faptul că intimatul-reclamant lucrează în construcții și că acesta ajunge acasă la ore târzii, astfel încât nu ar avea posibilitatea de a se ocupa în mod direct de minor, iar bunicii paterni nu-i pot asigura acestuia aceeași îngrijire ca mama sa. A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant Moară, a solicitat respingerea recursului promovat de pârâtă, susținând că în motivele de recurs depuse în scris la dosar nu a fost formulat motivul invocat la termenul de astăzi, iar formularea lui în acest stadiu al judecății este tardivă. A susținut că instanța de apel a pus în discuție domiciliul recurentei, care a precizat că locuiește la mama sa, astfel încât cele 2 anchete sociale, ale căror concluzii au fost depuse la dosar, au fost corect efectuate. A apreciat că nu se mai impunea efectuarea altei anchete sociale. Apărătorul a susținut de asemenea că celelalte motive invocate în recurs, au fost analizate deja de instanța de apel și că hotărârea instanței de fond este corectă; în mod corect s-a reținut că nu este indicat ca minorul să fie mutat dintr-un mediu în altul. A mai arătat că nu s-a dovedit faptul că recurenta a părăsit domiciliul comun din cauza violențelor exercitate asupra sa de intimat. A solicitat a se avea în vedere faptul că intimatul poate oferi minorului condiții optime de trai, camera acestuia fiind curată, adecvată necesităților minorului, pe când condițiile pe care acesta le-a avut la domiciliul bunicii materne, iar apoi la domiciliul concubinului mamei, unde copilul a fost dus de mama sa, sunt improprii creșterii și dezvoltării copilului. A mai precizat că recurenta nu are niciun fel de venituri, iar familia acesteia este destrămată. În final a solicitat din nou respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea deciziei civile și a sentinței civile pronunțate în cauză. Apărătorul a depus concluzii scrise, precizând că acestea se referă doar la motivele invocate de recurentă în scris.
Recurenta, personal, a precizat că intimatul-reclamant o hărțuiește și că martora este nașa copilului, iar aceasta în prezent nici nu vorbește cu intimatul. A solicitat instanței să aibă în vedere faptul că a hrănit copilul timp de 3 luni de zile.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.184/2009, formulată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Moară împotriva
sentinței civile nr.570/12.11.2008, pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Moară și a fost obligată apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 900 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 570/12.11.2008 Judecătoria Podu Turculuia admis cererea formulată de reclamantul Moară împotriva pârâtei Moară, a desfăcut căsătoria părților din culpa soției pârâte, a dispus ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, încredințat reclamantului spre creștere și educare pe minorul Moară, a obligat pârâta să plătească reclamantului pentru minor 90 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului în sumă de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză relația părților a fost una bună la început, neexistând conflicte deschise între aceștia, ci doar discuții mai aprinse care s-au amplificat după ce pârâta a dat naștere minorului, motivul acestor divergențe fiind faptul că reclamantul îi reproșa pârâtei că nu are grijă de minor. Pe fondul acestor neînțelegeri, pârâta a părăsit domiciliul în cursul lunii martie 2008 împreună cu minorul în vârstă de doar șase luni atunci și s-a dus la casa părinților săi din județul V, satul Feldioara, unde a locuit și împreună cu concubinul său,. În luna august 2008 pârâta a plecat cu minorul și concubinul la domiciliul părinților acestuia din comuna, județul G, unde locuiește și în prezent.
Față de cele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 38 Codul Familiei, instanța a constatat că există motive temeinice care duc la concluzia că raporturile de familie dintre părți sunt în mod grav și iremediabil afectate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă în aceste condiții, culpa pentru deteriorarea relației fiind reținută în sarcina pârâtei față de mijloacele de probă administrate, apreciindu-se că aceasta a încălcat obligația prevăzută de Codul Familiei de sprijin material și moral față de reclamant, părăsind domiciliul comun fără a-l anunța în prealabil. Mai mult decât atât, a intrat într-o relație de concubinaj imediat după părăsirea domiciliului comun, acesta reprezentând un motiv în plus pentru a fi reținută vina pârâtei pentru desfacerea căsătoriei. Dispunând asupra încredințării spre creștere și educare a minorului Moară, în conformitate cu dispozițiile art.42 Codul Familiei, instanța a avut în vedere la soluționarea acestei cereri în primul rând interesul superior al copilului, principiul reglementat expres în Legea nr. 272/2004, în Codul Familiei și în toate dispozițiile legale referitoare la luarea deciziilor în privința minorilor.
Reclamantul are o situație stabilă din punct de vedere financiar, el fiind salariat la SC SRL Adjud în meseria de zugrav, pe când pârâta nu obține venituri din muncă, fiind
atât ea cât și minorul în întreținerea concubinului său care prestează muncă ocazional. De asemenea s-a reținut, văzând concluziile anchetelor sociale efectuate în cauză, că reclamantul are un domiciliu stabil constând într-o casă construită în anul 1998, dotată cu utilitățile necesare, precum și cu aparatură electrocasnică, pe când pârâta locuiește cu minorul în casa părinților concubinului său.
Pârâta a plecat cu minorul de acasă unde era bine îngrijit și beneficia de toate condițiile materiale, fără a fi alungată sau fără să fi fost nevoită să plece, motivul fiind noua relație în care se implicase, la domiciliul părinților săi unde sănătatea minorului ar fi putut fi periclitată din cauza condițiilor de trai neprielnice (ancheta socială fila 22), după care a dus minorul în casa părinților concubinului său în județul G, comuna. Aceste schimbări repetate nu denotă o atitudine responsabilă a pârâtei față de minor care are o vârstă foarte fragedă, are nevoie de un mediu stabil. Nici măcar situația prezentă a domiciliului în care locuiește nu este ceva stabil având în vedere faptul că este casa părinților concubinului său, care este o persoană foarte tânără, iar în cazul în care relația lor ar lua sfârșit, pârâta și, implicit minorul, ar rămâne și fără domiciliul actual. Instanța a considerat că soarta unui copil nu poate fi lăsată la voia întâmplării, să depindă de niște factori aleatorii.
În ceea ce privește atitudinea reclamantului față de minor, acesta nu a încetat să țină legătura cu copilul după ce pârâta l-a luat de acasă, a făcut demersuri legale pentru a-i fi încredințat minorul, promovând și o acțiune pentru a-i fi încredințat pe calea ordonanței președințiale, îi trimite minorului bani și pachete cu mâncare și obiecte de îmbrăcăminte.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a încredințat pe minor reclamantului iar în conformitate cu dispozițiile art.42 alin.3 Codul Familiei și art.86 Codul Familiei instanța a obligat pârâta la plata în favoarea minorului a pensiei de întreținere de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestuia, raportat la salariul minim pe economie, având în vedere că în prezent nu obține venituri, salariul de referință fiind în prezent de 420 de lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Moară pentru următoarele considerente:
- copilul este mic, bolnăvicios, alergic la unele medicamente iar tatăl nu știe acest lucru;
- copilul nu va putea primi educația necesară;
- din cauza serviciului, tatăl nu va putea avea grijă de copil;
- o bătrână alcoolică nu va putea avea grijă de un copil în vârstă de un an și patru luni.
În susținerea apelului, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima instanță a avut în vedere interesul superior al minorului conform Legii nr. 272/2004, că reclamantul poate oferi minorului un cămin stabil, repere constante pentru starea psihică, a uzat de toate căile legale pentru a-i fi încredințat copilul și i-a acordat în permanență sprijin constând în alimente, îmbrăcăminte, bani.
Tribunalul a constatat că criticile apelantei-pârâte se referă în exclusivitate la soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește încredințarea spre creștere și educare a copilului minor și sunt nefondate.
Instanța de apel a reținut că susținerile acesteia privind starea de sănătate a copilului sunt lipsite de suport probator, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte că minorul Moară ar avea probleme de sănătate care ar necesita îngrijiri speciale pe care intimatului reclamant să nu i le poate acorda. Intimatul-reclamant a depus la dosar în apel (fila 17) și o adeverință medicală datată 10.02.2009 din care rezultă că minorul nu se află în evidența cu boli cronice sau psihice și nu se cunosc posibile alergii ale acestuia la diferite medicamente.
Apelanta-pârâtă nu a dovedit nici celelalte motive de apel referitoare la imposibilitatea intimatului-reclamant de a se ocupa de creșterea și educarea copilului și la faptul că în absența acestuia, copilul ar rămâne în grija unei persoane inaptă să facă acest lucru.
Actele depuse la dosar în apel d e către pârâtă sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește situația sa financiară atâta vreme cât nu se referă la veniturile sale ci la veniturile bunicii materne a copilului, iar în cauză s-a solicitat încredințarea acestuia de către mamă, nu de către bunica maternă.
Coroborând declarațiile martorilor și concluziile anchetelor sociale, prima instanță a apreciat corect că este în interesul minorului să fie încredințat spre creștere și educare tatălui, având în vedere nu numai situația financiară a acestuia și condițiile de ordin material pe care le poate oferi copilului dar și atitudinea și responsabilitatea tatălui față de copil.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta Moară, care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cererii privind încredințarea minorului, susținând în fapt aceleași motive pe care le-a invocat și în susținerea apelului.
Întrucât curtea urmează a examina în ce măsură a fost examinat și s-a stabilit asupra criteriului interesului superior al minorului recursul declarat de pârâtă se încadrează la art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea, examinând recursul de față având în vedere probele de la dosar și dispozițiile legale în materie, constată următoarele:
În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului așa cum este consacrat prin art.31 și art.32 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Principiul interesului superior al copilului este instituit și de dispozițiile art.1 alin.(5) și art.42 Codul familiei potrivit cărora instanța va hotărî odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori, ascultând părinții și autoritatea tutelară și ținând seama de interesele copiilor.
La aprecierea acestui interes, curtea apreciază că trebuie să se aibă în vedere nu numai posibilitățile materiale ale părinților ci mai ales afecțiunea pe care minorul o poate găsi la unul sau altul dintre părinți, cu atât mai mult în situația în care vârsta fragedă a minorului necesită o îngrijire corespunzătoare.
În cauză minorul este în vârstă de 3 ani și a stat în permanență cu mama sa.
Este esențial a se reține ca minorul se află la o vârstă când echilibrul său afectiv este în plină formare, fiind traumatizant pentru el schimbarea contextului ce-i asigură echilibrul afectiv.
Fără îndoială că minorul beneficiază și de atenția tatălui, atunci când acesta îl vizitează, însă este preferabil ca acesta să fie înconjurat de afecțiunea maternă, decât să se afle sub supravegherea bunicii paterne care are probleme de sănătate, cu atât mai mult cu cât tatăl lucrează în construcții și este de notorietate faptul că programul este deseori solicitant și prelungit.
Sub aspectul posibilităților materiale este cert că tatăl are posibilități materiale superioare față de mama minorului care locuiește în casa părinților săi și care nu realizează venituri, dar care așa cum rezultă din probele aflate la dosar primește sprijin material de la tatăl minorului.
Având în vedere aspectele enumerate curtea apreciază că este în interesul minorului ca la această vârstă să crească alături de mama sa și să se bucure de afecțiunea acesteia, dispunând în consecință.
Deși prin cererea de chemare în judecată intimatul a solicitat în subsidiar și stabilire program vizită minor, curtea constată că la niciuna din instanțe intimatul nu a pus concluzii și pe această cerere, împrejurare față de care se constată că nu a înțeles să o mai susțină.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile 184 din 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în tot hotărârea recurată, în sensul că admite apelul. Schimbă în parte hotărârea apelată, cu privire la încredințarea minorului și în consecință:
Dispune încredințarea minorului Moară, născut la 12.09.2007, spre creștere și educare recurentei-pârâte Moară și obligă intimatul-reclamant să plătească în favoarea minorului, lunar, din veniturile realizate începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul minorului.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Cu opinia separată a d-nei magistrat care este pentru respingerea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.sent. - C
Red.dec.apel - /C
Red.dec.recurs - - 25.01.2010
Tehnored. - 6 ex.
27.01.2010
OPINIA SEPARATĂ
A MAGISTRAT - -
Am opinat în sens contrar celorlalți doi membri ai completului, respectiv pentru respingerea recursului formulat de pârâta Moară împotriva. civ. nr. 184/18.05.2009 a Tribunalului Bacău, justificat de următoarele:
- criticile formulate în cererea de recurs aflată la fl. 4 dosar nu vizează nici un motiv de nelegalitate, așa cum impune art. 304.pr.civ. ci se limitează numai la aspecte de apreciere a probelor, fapt ce excede limitelor în care se poate pronunța instanța de recurs;
- interesul superior al minorului, consacrat a fi protejat cu precădere în astfel de cauze, nu se apreciază în abstract, ci strict în funcție de fiecare speță în parte pe baza probatoriului administrat în cauză și raportat la cei chemați a veghea în concret și în mod direct la respectarea sa - în speță, părinții.
Ori în prezenta cauză, nu s-a dovedit că este spre binele acestuia să rămână la mamă atât timp cât comportamentul său nu a denotat responsabilitate; astfel, acesta nu a dovedit interes real în a-i asigura acestuia o dezvoltare normală fizică și o stabilitate emoțională din moment ce l-a luat, fără motiv, dintr-un mediu stabil când avea doar 5 luni pentru a-l duce la diferitele adrese unde ea a înțeles să-și continue viața; astfel, întâi l-a dus în martie 2008 la părinții săi, în com. Tănăsoaia, jud. V, deși condițiile de aici erau total improprii sănătății unui minor de câteva luni ca urmare a igrasiei pereților provocate de inundațiile din septembrie 2007 ( a se vedea concluziile anchetei de la fl. 22 fond ); apoi, în august 2008 l-a deplasat în com., jud. G, la domiciliul concubinului (vezi susțineri recurentă fl. 25 fond și concluzii anchetă fl. 27), pentru ca în anul 2009 să revină din nou la părinți (fl.28 apel), deși nici măcar aceștia nu mai locuiau în com. Tănăsoaia cel puțin din iulie 2008 (vezi concluzii anchetă fl. 22, declarație bunică maternă - fl.43 fond, dovezi că bunicul matern lucra în Cipru - fl. 25 apel).
De asemenea, cât s-a aflat la domiciliul părinților - din martie 2008-aug.2008 - întreținea deja relație de concubinaj cu, persoană împreună cu care obișnuia să meargă în baruri, lăsând copilul singur în casă, constatări necontestate de aceasta.
Nu în ultimul rând, trebuie reținută că mama nu a făcut nici o probă în sensul dovedirii susținerilor sale cum că tatăl nu ar fi în măsură să se îngrijească adecvat de minor, că acesta ar avea o situație precară a sănătății ce necesită o îngrijire deosebită căreia tatăl nu i-ar face față, că programul de lucru i-ar afecta capacitatea de a fi tată.
Din contră, chiar ea a recunoscut pe tot parcursul procesului că reclamantul s-a îngrijit constant de copil, l-a vizitat după separația lor, i-a adus bani și bunuri necesare; de asemenea, nu a negat nicicând că la domiciliul comun din com., jud. B (distinct de al socrilor) ar fi fost condiții normale pentru creșterea minorului (vezi fotografii 1-8 apel, concluzii anchetă) ori că reclamantul ar fi fost apropiat de sau ar fi avut un comportament necorespunzător față de acesta.
În opoziție, reclamantul a dovedit atât responsabilitate - nu a luat cu forța copilul de la mamă, ci s-a adresat instanței spre încredințare și a așteptat hotărârea irevocabilă deși putea să
o execute încă din 18.05.2009; a vegheat în continuare ca acestuia să-i fie bine trimițându-i alocația, vizitându-l peste tot unde a locuit (declarație fl. 36 necontestată de recurentă), aducându-i cele necesare, verificându-i starea de sănătate -, cât și faptul că are condiții nu numai materiale, ci și umane și afective pentru a se îngriji de copil.
În tot acest context, apreciez că vârsta minorului și locul de muncă al reclamantului nu pot constitui criterii determinante în aprecierea interesului minorului, din moment ce vârsta copilului nu a împiedicat-o pe mamă la a-l expune pe acesta la situațiile deja expuse și care clar nu-i erau favorabile, iar lipsa unui loc de muncă în cazul său a determinat chiar lăsarea copilului singur în casă și neîngrijirea gospodăriei (" în cameră era dezordine"- anchetă fl. 22, "mama nu se ocupa de copil"- anchetă fl. 18, "îl bâzâiau muștele și era în condiții improprii creșterii unui copil"- decl. fl. 36).
Față de toate cele expuse, am apreciat că soluția legală era în sensul respingerii recursului.
JUDECĂTOR,
-
Red.27.-
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 12/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
