Divort. Decizia 2293/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2293/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
- - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 138/A din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29.10.2009, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar, de către pârâtul recurent, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferent, conform mențiunii din citativ, făcând dovada timbrării recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâtului recurent, avocat, inadmisibilitatea motivelor de recurs care vizează netemeinicia hotărârii atacate, iar acesta lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la admiterea acestei excepții.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, în sensul de a respinge cererea privind atribuirea beneficiului locuinței în favoarea reclamantei și evacuarea pârâtului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 6696/27.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, s-a desfăcut din vina ambilor soți căsătoria părților, încheiată la data de 22.08.1998 în fața delegatului Stării Civile al Primăriei Municipiului B
S-a dispus revenirea reclamantei la numele de "" avut anterior încheierii căsătoriei.
Minorul -, născut la data de 22.03.2001 a fost încredințat reclamantei spre creștere și educare.
Pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minorul -, născut la data de 22.03.2001, în cuantum de 175 lei lunar, începând cu data de 27.11.2008 și până la majoratul acestuia sau noi dispozițiuni.
S-a atribuit reclamantei beneficiului folosinței locuinței situate în B M,-/100, înscrisă în CF 11484/100 B M nr. topo. 2737/626, până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj și s-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în B M,-/ 100, înscrisă în CF 11484/100 B M nr. topo. 2737/626, până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 22.08.1998, potrivit certificatului de căsătorie seria - nr. - aflat la dosar, din relația lor rezultând minorul -, născut la data de 22.03.2001.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile referatului de anchetă socială nr. 11436/2008, rezultă că relațiile de familie sunt destrămate. Neînțelegerile durează de aproximativ patru ani, dar în ultima vreme s-au acutizat, datorită comunicării tot mai defectuoase și tensiunilor tot mai puternice dintre soți.
Martorii și - au declarat că atmosfera dintre soți este tensionată, existând scandaluri chiar și în prezent, deși pârâtul, datorită stării sănătății sale, a renunțat să mai consume băuturi alcoolice.
Martorii și au relatat de asemenea despre neînțelegerile dintre soți, lipsa de încredere dintre aceștia, suspiciunile reciproce.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reținând ca motive temeinice de divorț: lipsa de comunicare, lipsa de încredere reciprocă, tensiunile datorate atitudinii ambilor soți, unul față de celălalt.
Prin urmare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă este întemeiată și, în baza art. 37 alin. 2 și art. 38 alin. 1 din Codul familiei, a admis-o, dispunând desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 22.08.1998 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului B M, din culpa ambilor soți.
În baza art. 40 alin. 3 din Codul familie, reclamanta va reveni la numele de "" avut anterior încheierii căsătoriei.
Apreciind că este în interesul minorului, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. final din Codul familiei, ținând seama de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză și de acordul părților în acest sens, instanța a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul -, născut la data de 22.03.2001.
Potrivit art. 97 Codul familiei ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor minori, iar art. 107 din același act normativ stipulează că minorul este întreținut de părinții săi.
Art. 94 din Codul familiei reglementează modul de calcul al pensiei de întreținere, statuând că aceasta este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, neputând depăși o pătrime din câștigul din muncă al pârâtului în ipoteza în care acesta are în întreținere un singur copil.
Pârâtul a declarat că este angajat la SC SRL, prezentând spre vedere contractul individual de muncă, în ședința publică din 20.11.2008 și a arătat că realizează un venit net de 700 lei lunar. Reclamanta nu a contestat veniturile pârâtului și nu a propus nici un fel de probă cu acest aspect.
Prin urmare, în baza art. 42 alin. 3 din Codul familiei raportat la art. 86, art. 107 alin. 1 și art. 94 din același act normativ, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 175 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea minorului -, născut la data de 22.03. 2001, începând cu data pronunțării, respectiv 27.11.2008, și până la majoratul acestuia sau noi dispozițiuni.
În baza art. 38 alin. ultim din Codul familiei, instanța a atribuit beneficiul folosinței locuinței comune până la partaj reclamantei, căreia i s-a încredințat minorul spre creștere și educare și a dispus evacuarea pârâtului până la partaj. Locuința comună este compusă dintr-o singură cameră, iar între soți există o atmosferă foarte tensionată.
Potrivit art. 38 alin. ultim din Codul familiei, la soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța trebuie să țină seama de interesele minorilor. Minorul are nevoie de un climat caracterizat de liniște, armonie, sentimentul securității, pentru a putea învăța. Într-o atmosferă tensionată, cu certuri și scandaluri, creșterea, educarea minorului ar fi periclitate. Prin urmare, instanța a apreciat că în interesul superior al minorului este ca acesta să nu mai fie supus tensiunilor, certurilor la care indubitabil a asistat, toată familia locuind într-o singură cameră.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate.
Prin decizia civilă nr.138 din 07.05.2009 a Tribunalului Maramureșs -a respins apelul declarat de către pârâtul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că ntreaga probațiune administrată în fața primei instanțe relevă o atmosferă extrem de tensionată între soți care având la dispoziție un spațiu comun de locuit relativ restrâns (apartament cu o cameră), pun în pericol, prin certurile și scandalurile repetate, liniștea de care are dreptul și trebuie să se bucure copilul lor.
În apel a fost audiată, la solicitarea apelantului, martora. Prin declarația acesteia nu s-a probat o stare de lucruri contrară celor reținute de prima instanță. Martora a arătat că certurile în familia părților sunt zilnice, concluzionând că, dată fiind tensiunea dintre cei doi, nu este posibilă conviețuirea soților în aceeași locuință. Martora mai arată că vina îi aparține intimatei. Aspectele legate de culpă nu au însă nici o relevanță sub aspectul atribuirii beneficiului spațiului comun de locuit.
Astfel cum reține prima instanță, art. 38 din Codul familiei obligă instanța ca atunci când are de a se pronunța cu privire la folosirea locuinței de către soții aflați în divorț, să țină seama de interesele minorilor. Copilul minor al părților fiind încredințat mamei (dispoziție cu privire la care hotărârea nu a fost atacată), date fiind probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în instanța de apel, este evident că hotărârea primei instanțe răspunde intereselor minorului, motiv pentru care apelului pârâtului a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâtului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii privind atribuirea beneficiului locuinței în favoarea reclamantei și a evacuării pârâtului din imobil, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că pentru admiterea cererii de evacuare trebuia să se probeze că pârâtul a făcut imposibilă conviețuirea cu celelalte persoane care locuiesc în respectivul imobil.
Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond și a martorei audiată în apel rezultă că tensiunea existentă între părți se datorează în exclusivitate pârâtei care și-a invocat propria culpă în acțiunea introductivă.
Totodată, pentru admiterea cererii de evacuare instanța trebuia să aibă în vedere prevederile art.581 civ. iar reclamanta să dovedească existența unei situații care să impună luarea unei asemenea măsuri din cele prevăzute de art.581 pr.civ.
În drept, se invocă prevederile art.299, art.304 pct.9, art.242 și art.581 civ.
Reclamanta intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Astfel, recurentul susține că în cauza nu s-a probat că pârâtul a făcut imposibilă conviețuirea cu celelalte persoane din locuință, din declarațiile martorilor audiați la fond și a martorei rezultând doar că între soți există o stare tensionată de care este vinovată reclamanta.
Această critică nu poate fi primită deoarece în realitate vizează reaprecierea probelor de către instanța de recurs și, în consecință, cercetarea temeiniciei hotărârii recurate ori art.304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.I pct.112 din OUG nr.138/2000 astfel încât motivul de recurs mai susmenționat este inadmisibil.
Cealaltă critică din recurs privește neaplicarea în cauză a dispozițiilor art.581 civ. și art.581 pr.civ. de către instanțele de fond în soluționarea cererii de evacuare a pârâtului din locuința comună.
Textele legale la care se referă recurentul reglementează servitutea de izvor în sensul că "Proprietarul imobilului nu-i poate schimba cursul când izvorul dă apă trebuincioasă unei comune, unui sat sau unui cătun", respectiv măsurile vremelnice pe care instanța le poate lua în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aceste texte legale nu sunt aplicabile acțiunii civile pendinte formulată de reclamantă, acțiune care are ca obiect desfacerea căsătoriei părților prin divorț și soluționarea cererilor accesorii divorțului, nefiind invocate niciuna dintre părțile litigante astfel încât potrivit art.129 alin.6 pr.civ. judecătorii au hotărât numai asupra obiectului cererii dedusă judecății cu respectarea și aplicarea art.38 fam.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului în speță nefiind îndeplinite cerințele prevăzute art.304 pct.9 pr.civ. și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 138/A din 07.05.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- - - -- - - - - -
GREFIER
RED./MB
10.11.09/4 ex.
jud.fond:
jud.apel:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Divort. Decizia 1692/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
