Divort. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr.23
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, se află judecarea recursului formulat de pârâta domiciliată în orașul,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 166 A din 12 octombrie 2009, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspuns pârât-recurenta lipsă fiind reclamant-intimatul și reprezentantul Autorității tutelare intimate - Primăria orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, recurenta depus chitanța nr. - din 25 ianuarie 2010, pentru suma de 19,50 lei și timbrul judiciar mobil de 0,15 lei, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar.
Recurenta precizat că soțul său, reclamant-intimatul nu putut veni în țară deoarece a încheiat un alt contract de muncă în Italia și urmează să plece și ea la el întrucât doresc să se împace. A depus înscrisurile îndosariate la filele 10-11. A solicitat suspendarea judecării recursului.
Instanța, a respins cererea de suspendare și constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, respingerea apelului și pe fond respingerea acțiunii de divorț. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1959 din 7 aprilie 2009 a Judecătoriei Botoșanis - admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta.
S-a dispus desfacerea căsătoriei intervenite între părți la 28 iulie 2007 și înregistrată în Registrul stării civile al Primăriei sub nr. 19 din aceeași dată din culpă comună.
S-a dispus revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei respectiv.
S-a încredințat pârâtei spre creștere și educare minora născută la 19 ianuarie 2008, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere de 117 lei lunar în favoarea minorei de la data rămânerii definitive hotărârii și până la majorat.
S-a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei, la domiciliul pârâtei:
1) sâmbăta și duminica din prima și a treia săptămână a lunii, între orele 10-13;
2) marțea și joia, între orele 10-13, în timpul vacanțelor de Paști și de C, fără a se exclude vizitele stabilite la punctul 1;
3) a doua zi de Paști și a doua zi de C, între orele 10-13, fără a se exclude vizitele de la punctele 1 și 2;
4) marțea și joia de la orele 15-19, în vacanța de vară - luna august, fără a se exclude vizitele de la punctul 1.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 270 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că relațiile dintre cei doi soți sunt grav vătămate, fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 38 al. 1 din Codul familiei.
În ce privește încredințarea minorei s-a reținut că pârâta s-a ocupat de creșterea acesteia așa încât se justifică a-i fi încredințată ei având în vedere și poziția procesuală a reclamantului.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 5443 din 31 octombrie 2008 a Judecătoriei Botoșani reclamantul a fost obligat la plata unei pensii lunare în favoarea minorei și că între timp venitul minim pe economie avut în vedere la stabilirea acestei pensii s-a majorat, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere.
La stabilirea programului de vizită a minorei s-a avut în vedere vârsta acesteia apreciindu-se că vizita la domiciliul mamei răspunde cel mai bine interesului ei superior.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 166 A din 12 octombrie 2009.
Cu privire la excepția referitoare la faptul că reclamantul nu s-a prezentat la două termene consecutiv iar mandatul de reprezentare al avocatului nu a fost unul special s-a reținut că reclamantul a lipsit la termenul din 2 decembrie 2008 când procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare iar ulterior, la termenul din 29 ianuarie 2009 a depus precizări și completări la cererea inițială precum și procură de reprezentare pentru avocat.
În ce privește lipsa calității de reprezentant s-a constatat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei au făcut dovada că reclamantul este plecat din țară și potrivit art. 614 din codul d e procedură civilă se poate înfățișa prin mandatar.
În ce privește fondul cauzei s-a reținut că pârâta nu a fost lipsită de apărare având o conduită procesuală pur pasivă și că nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță în sensul că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că a fost în eroare cu privire la data când trebuia să se prezinte în instanță și nu a avut cunoștință despre încetarea protestului magistraților. A arătat de asemenea că a fost dusă în eroare de către intimat care i-a spus că își retrage acțiunea, având în vedere că a intervenit împăcarea.
Analizând recursul prin prisma motivului invocat Curtea reține că acesta este neîntemeiat.
La termenul din 22 iunie 2009 pârâta a fost prezentă în fața instanței de apel, pentru termenul următor, respectiv 14 septembrie 2009 având termen în cunoștință. Mai mult, la același termen a propus audierea a doi martori în dovedirea motivelor de apel.
La termenele din 14 septembrie 2009 respectiv 12 octombrie 2009 s-a prezentat în instanță și nu a asigurat prezența martorilor. Împrejurarea că la 14 septembrie 2009 s-a acordat termen datorită protestului magistraților nu are relevanță atâta timp cât apelantei i s-a acordat posibilitatea de a asigura prezența martorului la termenul următor.
Atitudinea reclamantului în ce privește relațiile de căsătorie a fost constantă și exprimată de apărătorul acestuia la termenele din 14 septembrie 2009 și 12 octombrie 2009 în sensul că nu a intervenit împăcarea așa încât susținerea recurentei precum că ar fi fost în eroare sub acest aspect nu are relevanță. De altfel aceasta a propus probe tocmai pentru a dovedi motivele de apel în situația în care nu va interveni împăcarea.
Față de cele arătate, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta domiciliată în orașul,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 166 A din 12 octombrie 2009, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/16.02.2010
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
| ← Divort. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Craiova | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
