Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 928/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 928
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și de pârâta împotriva deciziei civile nr. 265/A din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamantul recurent, asistat de av. și pârâta recurentă, asistată de av.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care instanța, a comunicat reprezentanților părților întâmpinările formulate.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar minuta timbrării și taxa judiciară de timbru aferentă în cuantum de 10 lei și 0,50 lei timbru judiciar, și precizare a recursului, în sensul că solicită după modificarea deciziei recurate, să se constate contribuția egală a soților (de 50%) privind garajul din litigiu și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului, în subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei civile recurate, în ceea ce privește modificarea cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, precum și contribuția egală a soților de 50% privind garajul din litigiu, cu cheltuieli de judecată și, respingerea recursului declarat de reclamant.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului pârâtei ca tardiv formulat, precum și respingerea cererii de repunere în termen.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 3054/27.03.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoaras -a admis în parte acțiunea formulata și precizată de reclamantul-parat împotriva paratei-reclamante; a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de parata-reclamantă împotriva reclamantului-pârât; a constatat că în timpul căsătoriei părților pârâta-reclamantă a dobândit ca bun propriu mobila de bucătărie cu corpuri suspendate, masă și scaune de bucătărie în valoare de 50 lei; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei lor, mai multe bunuri mobile și imobile, în valoare totală de 165.207,4 lei.
A constatat că reclamantul-pârât a avut o contribuție de 25% la dobândirea bunurilor comune, corespunzător valorii de 41.301,85 lei, iar pârâta-reclamantă a avut o contribuție de 75% la dobândirea acestor bunuri, corespunzător valorii de 123.905,55 lei
A dispus ieșirea din indiviziune a părților prin formarea a doua loturi, lotul 1 atribuit reclamantului pârât în valoare de 34.209 lei și lotul 2 atribuit pârâtei reclamante în valoare de 130.998,4 lei, iar pentru egalizarea loturilor, conform cotei de contribuție a fiecărei părți, a obligat reclamantul pârât la plata către pârâta reclamantă, la o sultă în cuantum de 7.092,85 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 3054/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 04.06.2007.
În motivarea apelului, apelantul a solicitat admiterea apelului formulat, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul constatării unei contribuții egale de 50% fiecare la dobândirea bunurilor comune ce fac parte din masa bunurilor de împărțit, obligarea pârâtei intimate la plata unei sulte echivalente cu valoarea de din valoarea reala a imobilului și stabilirea loturilor egale valoric a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivare, a arătat apelantul că a formulat cerere de chemare în judecata a fostei sale soții prin care a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reținându-se că, pe parcursul căsătoriei a dobândit împreună cu intimata bunuri mobile și imobile cu contribuția sa în proporție de 70% și a intimatei de 30%, aceste cote fiind justificate de înscrisurile existente la dosar.
A mai arătat că instanța de fond i-a admis în parte cererea reconvențională și de asemenea a admis în parte cererea reconvențională a pârâtei intimate, constatând că pârâta reclamantă -reconvențională a avut o contribuție de 75% în dobândirea bunurilor comune, iar apelantul pârât reconvențional a avut o contribuție de 25% la dobândirea acestor bunuri, și a dispus formarea a doua loturi.
Apelantul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegala și netemeinică, apreciind că instanța l-a decăzut din dreptul de a proba aspectele invocate de acesta în cererea introductivă, instanța având administrate probe doar din partea paratei reclamante reconvenționale, pronunțând o hotărâre, având la baza acest probatoriu.
A mai precizat apelantul, ca în mod nelegal instanța de fond a apreciat întru-totul dovedite aspectele invocate de parata în cererea reconvențională, admițându-i acesteia cererea formulata.
În motivare, apelantul a arătat că la data cumpărării imobilului în litigiu, acesta avea vârsta de aproximativ 40 de ani, fiind căpitan în Armata României, având un venit suficient de mare ca să își poată permite să strângă banii necesari cumpărării imobilului în temeiul Legii 85/1992, prețurile la acea dată fiind modice.
Nu a avut nevoie de ajutorul părinților pârâtei pentru achiziționarea apartamentului, precizând că suma de 115.155 lei a achitat-o astfel: avansul l-a achitat din banii pe care îi avea strânși din veniturile anterioare, bani pe care i-a achitat personal în prezenta girantului, reprezentând câteva salarii la nivelul venitului pe care acesta îl realiza la acea vreme, a achitat 6 rate din diferența ce a fost reținută pe statul de plata, și a contribuit în mod egal la achitarea ratelor ce au urmat până la achitarea integrala, toate aceste aspecte fiind dovedite în fața instanței de fond.
Totodată, a apreciat că este invocată o stare de fapt cu totul eronata, sens în care a solicitat proba cu martori pentru a dovedi modul în care a fost achiziționat imobilul în litigiu.
A mai arătat că, garajul a fost edificat din veniturile și munca proprie, apreciind că este un bun comun dobândit în cote egale, chiar dacă contribuția sa a fost mai mare.
Bunurile mobile ce fac parte din masa bunurilor comune supuse partajului, le-a dobândit așa cum rezultă din chitanțele de achiziționare depuse la dosar.
Mai arată apelantul că relația sa cu intimata în decursul căsătoriei, nu a fost armonioasă, existând tensiuni și certuri între părți, astfel ca s-au gospodărit separat, fiecare contribuind la achiziționarea bunurilor.
A mai apreciat că valoarea apartamentului este mult inferioara valorii reale de piață, solicitând în probațiune efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului.
În drept a invocat dispozițiile art.282-296. pr. civ..
Intimata a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâtul, solicitând respingerea apelului ca nefondat, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 265/A din 4 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de reclamantul pârât împotriva sentinței civile nr. 3054/27.03.2007, pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că:
A constatat că reclamantul are o cotă de contribuție de 32,655% la dobândirea bunurilor comune, iar intimata de 67,345%.
A constatat că valoarea lotului I atribuit reclamantului apelant este de 38.021 lei, iar valoarea lotului II atribuit pârâtei intimate este de 185.768 lei.
A obligat intimata la plata către apelant a sumei de 35.058,13 lei cu titlu de sultă.
A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate și a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 2.676,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite, se reține că, prin expertiza efectuată în cauză în instanța de apel d e către expert s-au stabilit valori majorate de circulație ale apartamentului și garajului în litigiu.
Astfel, pentru apartamentul nr.13 situat în str. - Bloc 1C T s-a stabilit de către expert o valoare de circulație de 183.278 Ron, iar pentru garajul aferent apartamentului s-a stabilit de către expert o valoare de circulație de 27.021 Ron.
Martorii audiați în cauză și au arătat că garajul în litigiu a fost ridicat de către apelant prin forțe proprii, fiind ajutat de prieteni în considerarea persoanei sale, iar materialele de construcție folosite pentru edificarea garajului au fost primite de către apelant cu titlu gratuit.
În aceste condiții, instanța a reținut o contribuție exclusivă de 100% a apelantului la dobândirea garajului în litigiu și raportând această contribuție la întreaga masă a bunurilor comune, (față de împrejurarea că se stabilește de către instanță contribuția părților raportat la întreaga masă a bunurilor comune, iar nu cu privire la fiecare bun component al acestuia) a rezultat o cotă de contribuție a apelantului de 32,655% și intimatei 67,345%.
Totodată, instanța a avut în vedere și valorile majorate ale apartamentului nr.13 situat în str.-, Bloc 2. și ale garajului în litigiu așa cum au fost ele stabilite prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel d e expert.
Instanța a păstrat componența loturilor stabilită de prima instanță și ca urmare a creșterii valorii bunurilor imobile mai sus menționate, a constatat că valoarea lotului I atribuit de instanța de fond reclamantului este de 38.021 lei, iar valoarea lotului II atribuit paratei intimate este de 185.768 lei.
Ca urmare a creșterii cotei paratului apelant la dobândirea bunurilor comune, instanța a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 35.058,13 lei, cu titlu de sultă.
În ceea ce privește celelalte critici aduse în apel d e către apelant sentinței civile nr. 3054/27.03.2007, pronunțata de Judecătoria Timișoara acestea nu au fost primite de către instanța de apel, față de împrejurarea că din ansamblul probatoriului administrat în cauză, nu rezultă împrejurarea achitării avansului din bani luați de la. de către reclamantul apelant și nici contribuția egală a părților la dobândirea imobilului în litigiu, martorii audiați, și relatând că părinții pârâtei intimate i-au trimis acesteia suma de 50.000 lei pentru achitarea avansului pentru apartament, iar după aproximativ 6 luni i-au mai trimis suma de 40.000 lei în vederea achitării prețului apartamentului, din prețul total al apartamentului în litigiu, suma de 90.000 lei fiind primită de la intimată de la părinții săi.
Instanța a menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate, iar în baza art.274 Cod procedură civilă a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 2676,6 lei reprezentând onorariu de avocat în apel și din onorariul de expert achitat de apelant în apel, apreciind că apelantul trebuie să suporte și el din contravaloarea expertizei, partajul profitând ambelor părți.
Împotriva deciziei civile pronunțată în apel, au declarat recurs ambele părți, înregistrate sub nr- din 28.08.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, decizia atacată fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul pârât solicitând modificarea deciziei, prin admiterea apelului sub toate aspectele invocate, iar pârâta reclamantă solicitând modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului reclamantului, menținerea hotărârii primei instanțe și repunerea sa în termen cu privire la termenul de recurs.
Din motivele de recurs formulate de reclamantul pârât, se reține critica adusă de acesta asupra modului în care a decurs prezentul proces, de faptul că pârâta a influențat avocații, experții și judecătorii, că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prin neanalizarea probatoriului administrat în cauză.
Reclamantul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ.
Recursul declarat de pârâtă cuprinde în prealabil o cererea de repunere în termen cu privire la data introducerii recursului, susținând că nici până în prezent, nu a primit comunicarea hotărârii instanței de apel, că deși la dosar există dovada de comunicare, nu a primit hotărârea din apel, fiind plecată în concediu de odihnă din 23 iulie 2008, până în 17 august 2008.
Motivele de recurs cuprinse în recursul pârâtei, se referă la cotele de contribuție stabilite de instanța de apel, pe care le critică, solicitând respingerea apelului declarat de reclamant și menținerea hotărârii primei instanțe.
Analizând motivele de recurs cuprinse în recursul declarat de reclamant, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. se constată că acesta nu este întemeiat, deoarece criticile vizează suspiciuni asupra corectitudinii cu care judecătorii cauzei au gestionat cauza de față, suspiciuni nedovedite, iar susținerea privind neanalizarea probatoriului administrat, nu poate fi primită, instanța de apel analizând toate motivele de apel prin prisma probelor administrate, administrând noi probe și dând eficiență acestora, prin admiterea apelului declarat de reclamant.
Referitor la recursul declarat de către pârâtă, acesta nu va mai fi analizat prin prisma motivelor de recurs, deoarece cererea de repunere în termen nu poate fi primită, deoarece la dosarul instanței de apel există dovada că decizia atacată i-a fost comunicată prin afișare în data de 28 iulie 2008, iar recursul a fost înregistrat la 19 august 2008, depășind termenul legal de 15 zile de la comunicare, pârâta nefăcând dovada că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, să intre în posesia deciziei respective, conform art. 103. pr. civ..
Față de cele de mai sus, se constată că recursul declarat de către reclamant apare ca neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare, iar recursul declarat de către pârâtă a fost înregistrat peste termenul prevăzut de lege, urmând a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 265/A din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe pârâta, pentru partaj bunuri comune.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /07.11.2008
Tehnored. 2 ex./07.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Erica Nistor, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
