Divort. Decizia 307/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 307
Ședința publică de la 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 231 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1732 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și intimatul reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii de divorț.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1732 din 16.09.2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, s-a admis acțiunea civilă de divorț formulată de reclamantul, împotriva pârâtei.
S-a desfăcut căsătoria încheiată la 17.10.1979 și trecută în registrul stării civile al Primăriei Noi la nr. 35, din vina ambilor soți.
În viitor, pârâta va relua numele purtat anterior încheierii căsătoriei - acela de.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând desfacerea căsătoriei la 21.08.1996, acțiunea formând obiectul dosarului nr.1589/1996 al Judecătoriei Calafat.
Prin sentința civilă nr.1387/25.10.1996, Judecătoria Calafata respins acțiunea de divorț formulată de reclamant.
De la acea dată și până în prezent soții au rămas separați în fapt, iar în urmă cu 5-6 ani, reclamantul a stabilit relații de concubinaj.
Martorii audiați în cauză au susținut că pârâta a părăsit domiciliul conjugal fără motiv, iar martorul, nașul părților, a susținut că a încercat o împăcare între soți, lucru care nu a fost posibil și că din anul 1996 și până în prezent, când martorul a încercat să-i împace pe soți, nici unul dintre ei n-a mai intenționat să reia viața de familie.
Instanța de fond a apreciat că relațiile dintre soți sunt vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este cu putință pentru nici unul dintre ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului a arătat că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, ce decurge din aprecierea eronată a probelor administrate și având la bază declarații mincinoase ale martorilor audiați, considerând că aceasta nu are nici o vină în destrămarea relațiilor de familie, cum greșit s-a reținut.
Prin decizia civilă nr.231 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s- respins apelul declarat de apelanta pârâtă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Pentru a de decide astfel, tribunalul a reținut că există motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei, că potrivit art. 38 Cod fam. relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate.
Tribunalul a apreciat că soluția adoptată de instanța de fond este corectă, soții fiind despărțiți în fapt din 1996, dată de la care nu au mai încercat reluarea conviețuirii.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamanta, susținând că sunt nelegale și netemeinice.
În motivele de recurs, reclamanta susține că ambele hotărâri se întemeiază pe o gravă greșeală de fapt, bazată pe declarațiile mincinoase ale martorilor audiați.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost învestite de reclamantul cu o acțiune de divorț, în contradictoriu cu pârâta.
Anterior acestei acțiuni, reclamantul a mai promovat o acțiune de divorț, respinsă prin sentința civilă nr. 1387/1996, pronunțată de Judecătoria Calafat, irevocabilă, cu mențiunea că reclamantul nu se poate prevala de propria culpă în promovarea acțiunii.
Probatoriul administrat în prezenta cauză a relevat faptul că părțile s-au despărțit în fapt în anul 1996, că în urmă cu 5-6 ani reclamantul s-a raliat în relații de concubinaj, iar pârâta părăsea domiciliul conjugal și mergea la diverse femei care practicau vrăjitoria.
Instanțele au reținut că ambele părți sunt vinovate de desfacerea căsătoriei și niciuna din părți nu a mai încercat reluarea conviețuirii.
Instanțele au stabilit o stare de fapt corectă și au aplicat corect incidența dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod fam. hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
Față de cele ce preced, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 231 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1732 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn.CR/2 ex. 16.03.2009
Jud.apel
Jud. fond
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
| ← Divort. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Ploiesti | Divort. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
