Divort. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr.267

Ședința publică de la 26 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paula Păun

JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu

JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu

Grefier - - - -

*****

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 262/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și sentinței civile nr. 2274 din 06 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritățile tutelare Primăria comunei și Primăria Dr.Tr.S, având ca obiect divorț.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, asistat de avocat și intimata reclamantă, asistată de avocat, lipsind Autoritățile tutelare Primăria comunei și Primăria Municipiului Dr. Tr.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art.301 civ.Cod Penal coroborat cu art.303 alin. 1 Cod procedură civilă, iar taxa de timbru depusă; de asemenea, prin serviciul registratură, Autoritatea tutelară Primăria comunei a depus ancheta socială, după care;

Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat încuviințarea de probatorii, în sensul emiterii, de către instanță, a unei adrese către Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S, pentru a se comunica dacă intimata reclamantă figurează în evidențele unității, ca fiind internată la secția Psihiatrie în perioada 2002 - 2008. arătat că a solicitat aceste date spitalului, însă i s-a răspuns că acestea pot fi furnizate la cererea organelor abilitate. A depus împuternicire avocațială.

Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că reclamanta nu a fost niciodată internată în spital. A depus împuternicire avocațială și chitanța nr. 31 din 26.02.2009, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Instanța a respins cererea de probatorii solicitată, apreciind că nu este utilă cauzei. Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii cererii privind încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.

Avocat, pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Drobeta Turnu S la data de 13.12.2007 reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei din vina pârâtului, încredințarea minorului spre creștere si educare, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

In motivarea acțiunii a arătat că s-au căsătorit la 18.09.2004, iar din relațiile de căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 30.11.2004. La începutul căsătoriei au locuit la părinții pârâtului reclamant în comuna, iar după nașterea minorului, întrucât nu avea serviciu s-a ocupat de creșterea acestuia, ajutând totodată la treburile gospodărești. Pârâtul, neavând nici el serviciu, pleca frecvent seara de acasă, întorcându-se noaptea târziu iar în iarna anului 2007 plecat in Italia pentru a obține bani in vederea achiziționării unei locuințe. Din Italia acesta trimitea banii părinților săi, iar din luna iunie 2007 nu mai sunat- la telefon discutând doar cu părinții lui. A mai arătat că tot in cursul lunii iunie 2007 intre ea si părinții pârâtului reclamant au intervenit neînțelegeri întrucât aceștia o insultau, încercau să o îndepărteze de minor, astfel că a fost nevoita sa plece din locuință. La plecare părinții pârâtului au oprit pe minor motiv pentru care a formulat acțiune având ca obiect încredințare minor. Pârâtul reclamant i-a cerut, însă, să renunțe la aceasta acțiune ceea ce a și făcut dar prin cererea reconvențională formulată in cadrul aceluiași dosar minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului reclamant.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, încredințarea minorului spre creștere și educare, obligarea reclamantei la pensie de întreținere în favoarea minorului.

În motivarea cererii reconvenționale a arătat că, în timp ce se afla în Italia, a fost anunțat telefonic de părinții săi că reclamanta a plecat din domiciliu la părinții acesteia. Deși încercat să o determine pe reclamanta să revină în locuință aceasta a refuzat iar prin nr. 5356/14 nov. 2007 minorul i- fost încredințat spre creștere și educare. A mai arătat ca reclamanta are afecțiuni psihice ce se manifesta prin crize de pierdere a cunoștinței iar pe minor l- crescut în exclusivitate bunica paternă care are si condiții de creștere deosebite.

Prin sentința civilă nr. 2274, pronunțată la 06.05.2008 de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamantă s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât, s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 18 septembrie 2004 și trecută în registrul stării civile al Primăriei la nr. 4, din vina ambilor soți.

Minorul născut la data de 30.11.2004 a fost încredințat reclamantei spre creștere și educare și a fost obligat pârâtul să plătească în favoarea minorului pensie de întreținere de 110 lei lunar, de la data preluării minorului până la majoratul acestuia. S-a încuviințat ca reclamanta să poarte în viitor numele de iar cheltuielile de judecată au fost compensate.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că, cei doi soți s-au despărțit în fapt în cursul anului 2007, când pârâtul se afla la lucru în Italia, iar reclamanta, din cauza unor neînțelegeri cu părinții pârâtului, cu care locuia, a plecat din domiciliul comun. S-a apreciat că, vina în destrămarea relațiilor de căsătorie aparține ambilor soți, întrucât au acceptat cu ușurință despărțirea în fapt, fără a mai încerca împăcarea.

In ceea ce privește minorul rezultat din căsătorie, s-a apreciat că interesul acestuia este acela de a fi încredințat spre creștere și educare reclamantei, având în vedere vârsta fragedă a acestuia, atașamentul față de reclamantă, concluziile anchetei sociale și declarațiile martorilor din care rezultă că reclamanta s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea. Faptul că bunicii paterni au ajutat la creșterea minorului, întrucât cei doi soți au locuit cu aceștia, nu constituie o împrejurare de natură a concluziona că interesul minorului este acela de a fi încredințat tatălui.

Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Sa formulat apel, în termen, pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: fără o analiză a probelor cauzei și nesocotind dispozițiile legale, instanța de fond a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună. Instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al minorului atunci când a dispus încredințarea spre creștere și educare a acestuia reclamantei.

In baza caracterului devolutiv al apelului s-a încuviințat audierea martorilor, -, și și s-au depus la dosar adresa nr. 13455/05.09.2008 a Spitalului județean M, două cereri și o declarație de martor din dosar nr-.

Prin decizia nr. 262/A din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul. A fost obligat apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

S-a reținut, argumentându-se detaliat, că în mod corect instanța de fond a apreciat că vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie se fac, în egală măsură, ambii soți.

În ce privește încredințarea minorului, s-a constatat că la stabilirea acestei măsuri instanța de fond a avut în vedere disp.art.42 al.1 Cod fam. cât și cele prevăzute de art.31 din 272/2004, dispoziții conform cărora, în luarea acestei măsuri prevalează interesul superior al minorului.

În termenul legal reglementat de art. 619 Cod pr. civilă a declarat recurs în cauză pârâtul, solicitând modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și încredințarea minorului către pârât fără a obliga pe reclamantă la plata pensiei de întreținere.

În motivarea recursului recurentul a susținut că prin sentința civilă nr.5356 din 14.11.2007 minorul i-a fost încredințat acestuia. Interesul minorului este ca acesta să rămână la tată întrucât de când s-a născut a trăit în domiciliul acestuia unde este obișnuit cu mediul familial și unde dispune de condiții materiale și morale pentru o bună dezvoltare. Recurentul este ajutat de către părinții săi precum și o bunică a acestuia. Reclamantei nu i-a fost interzisă legătura cu minorul, dimpotrivă a putut să-l vadă de câte ori a dorit. Pe de altă parte reclamanta nu se poate ocupa de minor întrucât are serviciu și continuă liceul la seral, situație în care nu are timp să se ocupe de minor; pe de altă parte părinții reclamantei nu-l cunosc pe minor și deci nu pot să aibă afecțiune pentru acesta. A mai susținut recurentul că intimata reclamantă este bolnavă ceea ce în unele momente o pune în imposibilitate obiectivă de a se ocupa de minor. A precizat că va depune acte medicale cu care să facă dovada acestor susțineri.

Recursul este nefondat.

Curtea apreciază că în soluționarea cauzei interesul minorului a fost respectat.

Potrivit stării de fapt reținută de instanțe, minorul, născut la 30 noiembrie 2004, fost crescut o perioadă de ambii părinți în domiciliul părinților recurentului. Ulterior, după plecarea recurentului în străinătate, o perioadă relativ scurtă de timp minorul a fost crescut de intimata reclamantă, ajutată de părinții recurentului, în domiciliul acestora.

Intimata reclamantă a părăsit la un moment dat domiciliul comun, moment în care minorul a rămas inițial numai în grija părinților recurentului și apoi în grija acestuia și a părinților săi. Intimata reclamantă nu a întrerupt însă legătura cu minorul, ci a continuat să-l vadă săptămânal și chiar de două ori pe săptămână. În prezent reclamanta locuiește cu părinții săi și, deși aceștia nu-l cunosc pe minor (întrucât nu au fost de acord cu relația dintre părți) nu s-a susținut și dovedit că aceștia se opun ca minorul să fie crescut de reclamantă în domiciliul lor și că, în consecință, în domiciliul acestora mediul nu ar fi propice unei bune dezvoltări afective a minorului.

Susținerile din recurs referitoare la eventuale probleme de sănătate ale intimatei, care ar pune-o în imposibilitate de a se ocupa de minor, nu au fost dovedite.

În ce-l privește pe recurent acesta are serviciu în D Tr.S și merge în domiciliul părinților săi (unde se află minorul) săptămânal sau de două ori pe săptămână.

În condițiile arătate mai sus Curtea apreciază că interesele minorului sunt mai bine ocrotite prin încredințarea acestuia mamei. Chiar dacă aceasta are serviciu și este ocupată și cu terminarea studiilor este cert că aceasta urmează să se afle o perioadă mai mare de timp personal în preajma minorului, comparativ cu timpul pe care recurentul îl poate afecta în prezent minorului. Astfel fiind, și avându-se în vedere și vârsta minorului, se impune a fi respins recursul.

În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimată reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 262/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și sentinței civile nr.2274 din 06 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S, în contradictoriu cu intimata reclamantă și Autoritățile tutelare Primăria comunei și Primăria Dr.Tr.

Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

Red.

Tehn.2 ex

3.03.2009

Președinte:Paula Păun
Judecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Divort. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Craiova