Divort. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 237
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu Daniela Părău
: - -
Grefier: - -
**********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.273 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât și intimata asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Părțile solicită judecarea cauzei pe fond.
Nemaifiind alte cereri instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Recurentul pârât având cuvântul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond a-i fi încredințați spre creștere și educare minorii, întrucât el are condiții mai bune de creștere și educare ca reclamanta. A susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că el a avut o atitudine violentă față de copii și de reclamantă, întrucât acest aspect nu este real. Recunoaște că o singură dată a avut un asemenea comportament însă era pe fondul unor supărări produse de comportamentul reclamantei. A acceptat divorțul pentru a obține copii spre creștere și educare.- De fapt nu el este cel violent ci reclamanta care a cultivat tot timpul violența în familie.
A mai susținut recurentul că nu a fost citată în cauză și autoritatea tutelară, având în vedere că în cauză era vorba de o încredințare de minori, că reclamanta nu este capabilă să aibă grijă de copii și că în momentul de față aceasta nu îi dă voie să-și viziteze minorii. Nu solicită cheltuieli de judecată.-
Avocat pentru intimata reclam antă a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând că decizia instanței de apel este legală și temeinică în raport de toate probele administrate în cauză.-
A susținut că motivele invocate de recurent nu sunt fondate, că în cauză a fost citată autoritatea tutelară, că mama are condiții de creștere și educare și că cel violent în familie era recurentul și nu intimata.
Solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față,instanța reține următoarele:
Prin sentința decizia civilă nr.273/AC/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul reclamant împotriva sentinței civile nr.797 din 10.03.2008 pronunțată de Judecătoria Roman.-
În motivarea deciziei instanța a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman sub nr. 5171/291 din 03.12.2007, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu soțul - pârât, desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtului, să își păstreze numele dobândit prin căsătorie, să îi fie încredințați spre creștere și educare cei doi minori născuți din căsătorie, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestora, și să i se permită să îi ia pe minori în străinătate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 10.09.1995 în comuna, jud. N, că din căsătorie s-a născut la 06.05.1997 minorul iar la 27.02.2001s-a născut și minorul, și că după nașterea acestora au apărut probleme în căsnicia lor, pârâtul reproșându-i că este cheltuitoare, motiv pentru care a și trimis-o la muncă în Italia.
A mai arătat că după plecarea sa în Italia pârâtul a început să facă crize de gelozie și să o amenințe ca să se întoarcă acasă, ceea ce a și făcut, în prezent locuind în casa surorii sale împreună cu minorii.
Pârâtul a învederat primei instanțe că este de acord ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, pentru ca ulterior să formuleze cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei - pârâte, să i se încredințeze lui spre creștere și educare cei doi minori, iar dacă unul dintre ei va fi încredințat reclamantei - pârâte, să se stabilească în favoarea sa un program de vizitare a acestuia. Tot în acest caz a solicitat și compensarea pensiilor de întreținere datorate de părinți minorilor.
În motivarea cererii reconvenționale a arătat că a fost plecat la muncă în Israel, iar la întoarcerea în țară a constatat că reclamanta "a cheltuit banii în mod distructiv, punând în pericol situația financiară a copilului", în sensul că distribuia banii la rude și pe cheltuieli nejustificate, iar de la consăteni a aflat că soția i-a fost infidelă.
A mai precizat că a manifestat și respect față de familie și copii și că are condiții pentru creșterea și educarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 797 din 10.03.2008 prima instanță a admis acțiunea precizată a reclamantei - pârâte și în parte cererea reconvențională a pârâtului - reclamant și a desfăcut din vina exclusivă a acestuia căsătoria părților, a luat act de învoiala acestora ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, căreia i-a încredințat spre creștere și educare pe cei doi minori născuți din căsătorie.
Prin aceeași sentință pârâtul - reclamant a fost obligat să îi plătească reclamantei - pârâte, în favoarea minorilor, o pensie de întreținere în cuantum de 170 lei, din care 100 lei pentru minorul și 70 lei pentru minorul, precum și să permită ca minorii să se deplaseze în străinătate împreună cu reclamanta - pârâtă, și s-a încuviințat ca pârâtul - reclamant să îi viziteze pe minori, la domiciliu lor, în fiecare zi de sâmbătă între orele 1000- 1800.
Au fost respinse totodată celelalte capete din cererea reconvențională.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 10.09.1995 în comuna, jud. N, că din căsătorie s-au născut minorii la 06.05.1997 și la 27.02.2001, și că din cauza diferenței de peste 20 ani dintre părți au apărut neînțelegeri între ele.
A mai reținut că pârâtul - reclamant are tulburări de personalitate, că a trimis-o pe soția sa în străinătate la muncă deși nu avea un loc de muncă sigur, iar după puțin timp a chemat-o acasă. Cât timp reclamanta - pârâtă s-a aflat în străinătate minorii s-au aflat în grija surorii ei, căreia îi trimitea bani pentru casă și copii. În acest timp pârâtul a continuat să aibă același comportament imprevizibil, amenințându-i cu moartea atât pe minori, pe care a încercat să-i înece în râul M, cât și pe reclamantă și pe rudele acesteia.
Având în vedere aceste împrejurări, prima instanță a apreciat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă din vina exclusivă a pârâtului - reclamant.
De asemenea, a luat act de învoiala părților ca reclamanta - pârâtă să își păstreze numele dobândit prin căsătorie iar în privința celor doi copii minori a apreciat că reclamanta s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea lor și că are condiții materiale pentru a-i fi încredințați, situație în care se impune obligarea pârâtului - reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor calculată la nivelul venitului minim pe economia națională.
A mai reținut că întrucât reclamanta - pârâtă muncește în străinătate iar pârâtul - reclamant nu este de acord ca minorii să o însoțească, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 se impune obligarea lui în acest sens.
Și capătul din cererea reconvențională referitor la stabilirea unui program de vizitare a minorilor în favoarea pârâtului - reclamant a fost găsit întemeiat, potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, nu și celelalte capete din această cerere, care au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul - reclamant, care a invocat în esență că nu are nici o culpă în destrămarea relațiilor de familie, că nu are tulburări de personalitate și nici comportament agresiv în familie, că nu este adevărat că soția sa s-ar fi ocupat în permanență de îngrijirea copiilor și că el a manifestat întotdeauna și afecțiune față de minori.
De asemenea, a invocat faptul că diferențele de condiții materiale ale soților nu trebuie să fie determinante la încredințarea minorilor și că reclamanta - pârâtă nu dispune de condiții minime pentru creșterea celor doi minori.
Într-o completare ulterioară a motivelor de apel a invocat că prima instanță l-a catalogat ca având boli psihice fără a fi expertizat în acest sens, că soția sa nu mai lucrează în străinătate și de aceea nu are dreptul de a-i lua pe minori în Italia, precum și că aceasta îl împiedică să îi viziteze pe minori, inclusiv schimbarea domiciliului și prin prevalarea de faptul că decizia de divorț nu este irevocabilă.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,30 lei timbru judiciar.
Analizând motivele invocate tribunalul a apreciat că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, o diferență de vârstă de 20 de ani între soți nu poate constitui ea însăși cauza destrămării relațiilor de familie, însă alta este situația când soțul în vârstă își arogă dreptul de decizie cu privire la toate aspectele ce privesc viața de familie.
Așa s-a întâmplat și în cauza de față, din depozițiile martorilor - - și reieșind că apelantul a fost cel care a decis dacă soția sa trebuie să plece în străinătate la muncă, în ce condiții să plece și când să se întoarcă, și că și-a amenințat copiii că îi îneacă în râul
În baza acestei situații de fapt și în condițiile în care apelantul nu a solicitat la fond încuviințarea de probe soluția de desfacere a căsătoriei din culpa sa exclusivă este justă, ca și cea de încredințare a minorilor reclamantei - pârâte, în acord și cu dorința exprimată de minorul ( 35 dosar fond). La soluționarea acestui din urmă capăt de cerere prevalează întotdeauna interesul superior al minorilor și de aceea nu diferența de condiții materiale ale soților este determinantă. Îndeplinirea condițiilor materiale pentru creșterea copiilor este o cerință preliminară ce este avută de instanță în vedere în acest scop, însă ea trebuie să mai verifice dacă părintele respectiv îndeplinește și condițiile morale necesare și dacă există o afecțiune mai puternică între copii și acest părinte.
Ori, din probele administrate în cauză a reieșit nu numai că reclamanta - pârâtă îndeplinește condițiile materiale și morale necesare încredințării minorilor, dar și că ei își doresc să fie încredințați mamei lor și că este în interesul lor superior aceasta, astfel că soluția primei instanțe cu privire la acest capăt de cerere este just.
De asemenea, tribunalul a reținut că tulburarea de personalitate nu este o boală psihică în sine, că nu s-a făcut dovada susținerii că reclamanta - pârâtă nu mai lucrează în străinătate și apreciază că problemele legate de exercitarea dreptului de vizitare a minorilor se pot rezolva în faza executării hotărârii de divorț.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul -pârât care a criticat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate criticând modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză, probatoriu ce relevă vinovăția reclamantei și destrămarea relațiilor de familie. A mai invocat recurentul necitarea în cauză a autorității tutelare având în vedere faptul că în cauză a fost pusă în discuție și problema încredințării minorilor.-
Motivele de recurs au fost completate la data de 09.02.2009 cu aspecte privind conduita culpabilă a intimatei -reclamante, imposibilitatea lui de a-și vizita copii rezultați din căsătorie.-
În esență, recurentul a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei - încredințarea spre creștere și educare a minorilor rezultați din căsătorie cu obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor. -
Ulterior, la termenul din09.03.2009, recurentul și-a precizat motivele de recurs în sensul încredințării lui a minorilor spre creștere și educare.
Prin întâmpinare, intimat reclamantă a solicitat respingerea ca nefundat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Probatoriul administrat în cauză relevă faptul că destrămarea relațiilor de familie se datorează culpei exclusive a recurentului considerent pentru care, instanța, a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art.37 alin.7 și art.38 din Codul Familiei.-
Referitor la motivul de recurs vizând reîncredințarea minorilor se reține că și acesta este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art.42 alin.1 Codul Familiei, instanța judecătorească este îndrituită ca, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copii minori, scop în care ascultă părinții, autoritatea tutelară și minorii dacă aceștia au împlinit vârsta de 10 ani.-
Textul normativ anterior menționat stipulează faptul că la măsura reîncredințării se va ține cont de interesele minorilor, în acest sens fiind și dispozițiile art.38 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Ori, ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv anchetele sociale, depozițiile testimoniale, relevă faptul că intimata- reclamantă, s-a prezentat în mod constant de creșterea și îngrijirea minorilor dispunând de condiții optime materiale și morale.
Având în vedere aspectele relevate, de probatoriu, faptul că minorii, aflați la o vârstă fragedă au nevoie de creșterea și îngrijirea mamei, de un climat familial și afectiv stabil, faptul că extragerea lor din acest mediu ar destabiliza stabilitatea emoțională și afectivă a acestora, în mod legal, atât instanța de apel, cât și cea de fond, au apreciat că interesul superior al acestora este acela de a fi încredințați intimatei- reclamante.-
În ce privește motivul de recurs vizând necitarea în cauză a autorității tutelare, se apreciază că și acesta este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, un astfel de motiv nu a fost invocat în calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, că necitarea acestei autorități nu este de natură să conducă la nulitatea hotărârilor atacate câtă vreme, opinia acesteia cu privire la reîncredințarea minorilor, condițiile materiale și morale ale părților a fost exprimată în anchetele sociale efectuate la instanța de fond.-
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că, prin prisma motivelor de recurs invocate nu se impune modificarea deciziei atacate, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul promovat de promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.273 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Obligă recurentul să plătească intimatei 1700 lei cheltuieli de judecată în recurs.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent-
Red.dec.
Red.dec.LC/3.04.2009
Tehn.red.EG-7.04.2009.
Ex.2
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu Daniela Părău
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
