Divort. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 241

Ședința publică din data de 17 martie 2009

PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană

- C -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B, Cartier Broșteni -.A,.2, județ B, împotriva deciziei civile nr. 373 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, Cartier Broșteni -.A,.2, județ B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, județ

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât personal, lipsind intimata reclamantă și autoritatea tutelară Primăria Municipiului

Procedura îndeplinită.

Cererea de recurs este timbrată cu suma de 19,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. -/11.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, anulate și atașate la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Recurentul pârât depune în fața instanței un memoriu împreună cu două chitanțe nr. -/28.01.2009, nr. -/13.03.2009 prin care face dovada că a plătit pensia de întreținere pentru minor. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pârât în susținerea recursului.

Recurentul pârât având cuvântul susține că minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare dar din data de 19.06.2008, dată la care s-a reluat procesul de divorț și până în prezent a fost pus în imposibilitatea de a avea legături personale cu minorul, intimata reclamantă se opune ca acesta să viziteze copilul.

Recurentul pârât face precizarea că nu mai locuiește în domiciliul comun și este împiedicat de către intimata reclamantă să aibă legături personale cu minorul.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate în ce privește programul de vizitare iar instanța să facă stabilească clar intervalul de timp, prima sau a doua săptămână din lună, respectiv în vacanțele de iarnă, de Paște și care lună din vacanța de vară, în care poate să viziteze minorul.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 5684/200 din 13.07.2007 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta a solicitat în contradictoriu pârâtul ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 1.06.2000 din vina exclusivă a pârâtului, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul, născut la 19.03.2002, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii lunare în favoarea minorului în cuantum de 25% din veniturile realizate de acesta și să-și reia numele avut anterior încheierii căsătoriei acela de "".

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 10.06.2000 și din căsătorie a rezultat minorul,născut în anul 2002. Ulterior nașterii minorului comportamentul pârâtului s-a schimbat în sensul că acesta manifestă dezinteres față de reclamantă și minor, nemaicontribuind la creșterea minorului, la cheltuielile gospodăriei, nu a accepta comunicarea ajungându-se ca soții să se comporte ca doi străini.

A susținut reclamanta că minorul îi este foarte atașat având în vedere vârsta și că deține condiții pentru ca acesta să beneficieze de o corectă dezvoltare fizică și psihică:

Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii de divorț și susținând că nu există motive reale de desfacere a căsătoriei, iar în condițiile în care instanța apreciază că se impune admiterea acțiunii să se rețină culpa comună a soților.

Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat să se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul în modalitatea luării la domiciliul său, de două pe lună la sfârșit de săptămână,precum și în vacanțele școlare și concediul de odihnă.

Prin sentința civilă nr. 4775 din 22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S s-a admis acțiunea principală, astfel cum a fost modificată, având ca obiect divorț formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât și s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți la data de 10.06.2000 și trecută în Registrul Stării Civile al Primăriei com.Z sub nr. 10/10.06.2000 din culpă comună.

I s-a încredințat reclamantei-pârâte spre creștere și educare minorul, născut la 19.03.2002 și a fost obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei pârâte în favoarea minorului o pensie de întreținere de 100 lei lunar începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului.

S-a încuviințat ca reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "".

S-a încuviințat pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minorul, în modalitatea luării în domiciliul său în fiecare săptămână de sâmbătă ora 15,00 până duminică ora 15,00, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de primăvară și o săptămână în vacanța de iarnă.

Instanța a reținut în considerentele sentinței că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, de natură a face imposibilă continuarea căsătoriei, vinovați de destrămarea relațiilor de familie fiind ambii soți.

S-a reținut de asemenea că între părți nu a intervenit nici o învoială cu privire la menținerea de către reclamantă a numelui dobândit din căsătorie astfel că s-a făcut aplicarea dispoz.art.40 Codul Familiei în sensul reluării de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei.

În ce privește modalitatea a avea legături personale cu minorul rezultat din căsătorie instanța a reținut că a cenzurat programul de vizitare a minorului propus de către pârâtul reclamant prin cererea reconvențională în sensul petrecerii tuturor vacanțelor cu acesta, pentru a da posibilitatea și mamei reclamante-pârâte să fie alături de minor în timpul liber al acestuia.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării cererii privind încuviințarea legăturilor personale cu minorul rezultat din căsătoria părților ce a fost încredințat spre creștere și educare mamei.

S-a susținut în expunerea motivelor de apel depuse la termenul din 15.12.2008 că instanța de fond nu a apreciat corect probatoriile administrate în cauză din care rezulta că există o strânsă legătură de afectivitate între apelant și copil iar motivarea în sensul că mama ar fi lipsită de posibilitatea de a fi împreună cu minorul nu este relevantă.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul ca modalitatea de vizitare a minorului să fie cea expusă în motivele scrise de apel.

Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.373 din 15 decembrie 2009, respins ca nefondat apelul pârâtului, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că soluția pronunțată este legală și temeinică instanța de fond făcând o corectă apreciere a probatoriilor administrate și o aplicare corespunzătoare a textelor de lege aplicabile respectiv art.43 al.1 Codul Familiei și art.97 Codul Familiei.

Fără a nega legăturile de afectivitate dintre părintele pârât și copilul minor și dreptul acestuia de a-l vizita și de a se ocupa alături de mama reclamantă de creșterea și educarea lui instanța de fond a stabilit o modalitate a pârâtului de a avea legături personale cu minorul pe o perioadă destul de mare a anului ținând seama de interesul superior al copilului astfel cum este prevăzut și de dispoz.art.5 din Legea 272/2004.

Față de cele ce preced în raport de dispoz.art.296 Cod proc.civ. instanța a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal recurentul pârât susținând că instanța de fond nu a admis legăturile personale cu minorul la domiciliul său, iar în ceea ce privește perioada vacanțelor școlare nu s-a arătat în concret perioada când urmează să se desfășoare aceste legături, chiar dacă s-a stabilit o lună în perioada de vară și o săptămână în cea de iarnă.

O altă critică vizează faptul că nu a fost apreciată corect situația de fapt dedusă judecății în sensul că există o strânsă legătură de afectivitate între aceste și copil, prin admiterea în parte a cererii reconvenționale s-a ignorat interesul superior al copilului, apreciindu-se că este bine ca minorul să fie mai mult împreună cu mama sa.

Instanța de apel a ignorat acordul care a intervenit între părți cu privire la modalitatea de exercitare a legăturilor personale, fără să motiveze de ce.

Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.

Ulterior recurentul pârât a depus la dosar un memoriu mai exact concluzii scrise prin care a reiterat motivele de recurs.

Curtea, examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarul, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Este știut că în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la care dintre ei va locui copilul instanța va hotărî cărui părinte îi va fi încredințat, urmând să se stabilească și modalitatea în care părintele căruia nu i s-a încredințat să aibă cu minorul legături personale.

În cauza de față instanța de fond, soluție menținută și în apel, a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului, stabilind modalitatea de a avea legături personale cu copilul prin luarea la domiciliul său în fiecare săptămână de sâmbătă de la ora 15,00 până duminică la ora 15,00, o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de primăvară și una în vacanța de iarnă.

Modalitatea stabilită de instanțele de judecată este corectă, perioada acordată este suficientă, s-a ținut seama de interesul superior al copilului, s-a dat posibilitatea pârâtului să vegheze la creșterea, educarea, învățătură și pregătirea profesională, fiind lipsită de relevanță indicarea în concret a datelor și orelor când copilul trebuie luat de acesta, fiind mai flexibilă modalitatea aleasă, pentru toate părțile, inclusiv pentru minor.

De fapt și părintele căruia i s-a încredințat copilul trebuie să se bucure de acesta și în perioada vacanțelor școlare, chiar dacă stăruie mult cu el în timpul anului astfel că și sub acest aspect criticile recurentului pârât sunt nefondate.

Măsurile privitoare la minor, de regulă nu au un caracter definitiv deoarece ele pot fi modificate ori de câte ori se poate realiza o mai bună ocrotire a intereselor acestuia bineînțeles cu condiția să existe o puternică justificare, să fie motive temeinice care să demonstreze că încuviințarea lui la acest părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării lui, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Rezultă așadar, că sunt nefondate criticile recurentului-pârât, urmând ca recursul acestuia să fie respins, ca nefondat în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B, Cartier Broșteni -.A,.2, județ B, împotriva deciziei civile nr. 373 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, Cartier Broșteni -.A,.2, județ B și autoritatea tutelară Primăria Municipiului, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană

- - - - C -

Grefier,

- -

Red. CP/BA

2 ex./19.03.2009

f- Jud.

a- Trib.

I

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Președinte:Elisabeta Gherasim
Judecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Constanța Pană

← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2009. Curtea...		Divort. Decizia 844/2009. Curtea de Apel Ploiesti →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță