Divort. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 243/
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai SecuianuJUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina
Judecător - - -vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul, domiciliat în comuna Obrejița, jud.V la., împotriva deciziei civile nr. 6 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna Obrejița, jud.V, la., și autoritatea tutelarăPRIMĂRIA COMUNEI OBREJIȚA, JUDEȚUL, în acțiune civilă pentru divorț.
La apelul nominal au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de av. - în baza împuternicirii avocațiale din 14.04.2009, intimata-reclamantă personal și asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale nr.103/2009, lipsă fiind autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; timbrat.
Apărătorul recurentului declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul intimatei nu are cereri în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. --, pentru recurentul-pârât, critică decizia pronunțată în apel, decizie pe care o consideră netemeinică și nelegală sub aspectul capătului de cerere privind încredințarea minorului rezultat din căsătoria părților.
Consideră că prin soluția pronunțată instanța de apel a ignorat interesul superior al minorului încălcând dispozițiile art.42 Codul familiei. Probele administrate atestă faptul că pârâtul are condiții materiale pentru creșterea minorului și de asemenea, atașamentul acestuia față de copil duc la concluzia că minorului i-ar fi mai bine să crească alături de tatăl său.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei de apel în sensul încredințării minorului recurentului-pârât cu obligarea intimatei-reclamante la plata pensiei de întreținere. Cu cheltuieli de judecată.
Av. -pentru intimata-reclamantă menționează că a așteptat și expunerea orală a recursului, în că va regăsi critici care să se încadreze într-unul din motivele art.304 Cod procedură civilă. Însă, solicită se observa că recursul formulat nu este motivat în drept și nici nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, astfel că se impune aplicarea dispozițiilor art. 306 alin.3 Cod procedură civilă.
În recurs nu se analizează decât exclusiv motive de nelegalitate, nefiind posibilă rediscutarea probelor și reaprecierea lor, astfel că și pe fond, recursul este nefondat.
S-a făcut dovada cu probele administrate că interesul superior al copilului este în sensul ca acesta să rămână la mama și nu la bunicii paterni sau la tată care a început o relație cu altă femeie.
Nu s-a dovedit că reclamanta nu ar fi o mamă bună sau că nu și-a dorit acest copil, dimpotrivă s-a făcut dovada faptului că reclamanta oferă într-adevăr garanții morale și posibilități materiale efective copilului ei care la vârsta pe care are necesită sprijinul afectiv și susținerea îndeaproape a mamei sale.
Față de cele arătate, solicită în principal anularea recursului în temeiul dispozițiilor art.306 alin.3 Cod procedură civilă iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți din vina exclusivă a pârâtului, cu revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, încredințarea minorului reclamantei spre creștere și educare și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în funcție de veniturile realizate de acesta.
În motivarea cereri sale reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29.04.1995 cu dorința și întemeierii unei familii ce să aibă la bază, afecțiune și respect. Relațiile de familie au mers în mod normal la începutul căsătoriei, apoi s-au deteriorat treptat, punctul culminant fiind nașterea minorului, în ian. 2003. De la această dată pârâtul a refuzat să mai comunice cu ea, nu îi mai acorda atenție și afecțiune, a început să meargă prin discoteci fără ea, pleca la "Popasul Tîmboiești" cu fetele și băieșii din sat; când venea acasă era foarte nervos, iar când îl întreba, începea să țipe. Își ascundea telefonul personal, însă îl controla întotdeauna pe acel al reclamantei; într-o zi a primit un telefon de la o persoană "", iar când l-a întrebat despre cine este vorba s-a supărat și a lovit-o cu telefonul, lucru ce a făcut-o să își pună semne de întrebare cu privire la fidelitatea și sinceritatea acestuia.
La un an și câteva luni de la nașterea copilului a început să îi reproșeze că numai el lucrează pentru a întreține familia, lucru ce a determinat-o să se angajeze la în Focșani, lăsând copilul cu mama pârâtului sau cu pârâtul. De multe ori îl găsea pe copil murdar și nemâncat, pârâtul spunând că nu este lui să îl îngrijească; de multe ori socrii erau cei care îl îngrijeau și îi dădeau să mănânce.
La data de 14.09.2007, după o discuție în contradictoriu, pârâtul a dat-o afară din casă, plecând la părinții ei, care locuiesc în aceiași localitate, pentru 2 luni; în această perioadă pârâtul nu i-a permis să vadă copilul.
Pe 17 sept. 2007 mers la grădiniță, fiind și începutul anului școlar, însă cu cel mic era soacra și nu pârâtul, care a început să facă scandal. Pe 17 nov. A revenit în domiciliul conjugal, dar în ziua de C, pârâtul a lovit-o; tot de atunci a început să primească telefoane de la diverse femei.
Pe 7.03.2008 a dat-o iar afară din casă, fiind nevoită să meargă tot la părinții săi; copilul fiind atașat de aceasta și-a manifestat dorința de a merge cu ea, însă pârâtul nu i-a permis.
În ceea ce privește comportamentul pârâtului față de copil, aceste niciodată nu s-a implicat în educație, nu s-a jucat și nici nu a comunicat, nu îi permitea să se joace în camera comună, manifestând un comportament vulgar, lucru ce ar putea să influențeze concepția copilului asupra vieții de familie.
A mai arătat că în prezent are un loc de muncă stabil și locuiește cu părinții săi care îi acordă tot sprijinul și ajutorul. Pentru aceste motive consideră că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând continua.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 38 și următoarele.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare - cerere reconvențională în termen procedural, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, să îi fie încredințat spre creștere și educare minorul, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere, reclamanta să revină la numele de familie anterior căsătoriei și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, pârâtul arată că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 29.04.1995, iar perioada 1995-2003, până la nașterea minorului, a fost una tensionată pentru că reclamanta nu putea avea copii pentru că înainte de căsătorie a făcut o întrerupere de sarcină pentru că nu dorea să aibă copii. Cu multe eforturi financiare făcute de acesta, a reușit să rămână însărcinată, perioada fiind una extrem de delicată. Din luna a șasea de sarcină și până când minorul a făcut 1 an și J, reclamanta nu a mai lucrat, el fiind cel care a asigurat veniturile familiei, ajutat de părinții săi; în această perioadă, de creșterea minorului s-a ocupat părinții săi, reclamanta neacordându-i atenție și timp de un an de zile nu i-a făcut baie de teamă să nu îl înece. Relațiile conjugale s-au deteriorat datorită atitudinii reclamantei care a refuzat relații cu copilul.
La un an și J, cu ajutorul surorii sale i-a găsit reclamantei un loc de muncă unde lucra 12/24 ore, având suficient timp să se ocupe de copil, însă ea dormea și lăsa copilul în grija părinților lui.
În privința incidentului din 14.09.2007, arată că în acea zi aveau oameni la cules la vie, iar aceasta a refuzat să se ocupe de gospodărie, iar când a întrebat-o ce are de gând să facă, aceasta și-a luat lucrurile personale și a plecat la părinții săi, lăsând copilul în grija bunicului patern. După acest incident au încercat să împace, reclamanta promițând că va contribui la treburile din gospodărie, sens în care în preajma sărbătorilor de iarnă s-au împăcat și s-a întors în domiciliul conjugal. Plecarea reclamantei de acasă nu a fost una singulară, până în acel moment a mai plecat de vreo 5-6 ori, iar în martie 2008 părăsit domiciliul definitiv, copilul nevrând să meargă cu ea.
A arătat că de la începutul anului 2008 relațiile s-au deteriorat foarte mult, reclamanta fiind mai tot timpul nervoasă având obiceiul să-l lovească pe copil în cap până când îi dădea sânge din.
În ceea ce privește îngrijirea și educarea minorului, reclamanta nu s-a implicat niciodată, lăsând lucrul acesta în seama părinților pârâtului, iar din momentul părăsirii domiciliului conjugal și până în momentul introducerii acțiunii nu a luat niciodată legătura cu copilul.
Pârâtul a precizat că minorul este bine îngrijit și educat și crescut într-o atmosferă propice dezvoltării sale, refuză să aibă legături cu mama sa de care îi este frică; are un loc de muncă stabil și se îngrijește de educarea acestuia. Arată că familia din care face parte reclamanta este una dezorganizată și nu îi poate oferi copilului cele necesare; față de aceste considerente, consideră că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate.
În urma probelor administrate prin sentința civilă nr. 3893/16.09.2008 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei precum și cererea reconvențională formulată de pârât, dispunându-se desfacerea căsătoriei din culpa ambelor soți, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
Minorul născut la 10.01.2003 a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului și obligată reclamanta la 150 lei lunar pensie de întreținere pentru copil cu începere de la introducerea acțiunii și până la majoratul acestuia sau ale unor noi dispoziții ale instanței.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că relațiile matrimoniale dintre soți au fost grav afectate de acesta, reclamanta refuzând să se ocupe de copil deși nu avea loc de muncă, îi reproșa soțului că nu aduce bani suficienți în casă, în final aceasta părăsind domiciliul conjugal. În ce-l privește pe pârât s-a reținut că acesta ar fi avut o relație extraconjugală.
Referitor la minor s-a apreciat că încă de la naștere a fost îngrijit de bunicii paterni. La aceștia locuiește în prezent cu tatăl și după părăsirea domiciliului de către reclamantă aceasta nu a manifestat interes față de fiul ei neîntreprinzând nici un demers pentru a-și lua copilul.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică numai în ce privește încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță ar fi reținut că nu și-ar fi dorit copilul, acest fapt fiind contrazis tocmai de tratamentele pe care le-a făcut pentru a avea un copil, nereal fiind și faptul că la neglijat în primele luni după naștere.
pentru încredințare este și motivarea instanței cum că ar fi părăsit domiciliul conjugal și că nu a formulat demersuri pentru obținerea provizorie a încredințării minorului sau a reintegrării în spațiu neglijate fiind amenințările la care a fost suspusă din partea pârâtului.
În ce privește ancheta socială cu aceasta s-a dovedit condițiile de care dispune reclamanta de creștere și educare și care înlătură mărturiile mincinoase ale martorilor audiați în cauză.
S-a solicitat admiterea prezentului apel astfel cum a fost formulat fiind invocate în drept disp.art.282 și urm. cod procedură civilă și art.42 codul familiei.
În cauză pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În probațiune la instanța de apel reclamanta apelantă a depus la dosar adeverința nr. 3686/2008 eliberată de Primăria Obrejița din care rezultă că cei doi soți dețin un imobil compus din construcții și teren, adeverința nr.400/2008 eliberată de Școala Obrejița din care rezultă că minorul nu a mai urmat cursurile grădiniții cu program normal în anul școlar 2008-2009 precum și contractul de donație nr. 3108/2004 potrivit căruia părinții apelantei au mai dobândit un imobil respectiv casă și teren aferent.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 6 din 20.01.2009 Tribunalul Vranceaa admis apelul reclamantei și schimbând în parte hotărârea primei instanțe a încredințat acesteia pe minorul spre creștere și educare obligându-l pe pârât la plata unei pensii de întreținere.
A reținut instanța de apel că interesul superior al copilului este ca acesta să locuiască cu mama sa, pârâtul în prezent începând o relație de conviețuire cu o altă femeie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul care a susținut că împreună cu părinții săi poate asigura minorului condiții prielnice pentru creșterea și dezvoltarea acestuia.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate în cauză cât și al susținerilor părților, dar văzând și dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă Curtea îl consideră nefondat pentru motivele ce succed.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză ambii părinți pot oferi condiții corespunzătoare creșterii și educării minorului încă așa cum a reținut și instanța de apel din susținerile pârâtului acesta încearcă să arate că părinții săi care s-au ocupat de îngrijirea copilului în perioada cât cei doi soți locuiau împreună ar oferii garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea copilului.
Însă tot din probele administrate nu s-a făcut dovada că reclamanta nu ar fi o mamă devotată fiului său pe care l-a dorit foarte mult.
Faptul că un copil este încredințat unui dintre părinți nu răpește celuilalt dreptul de ași vizita minorul și de a se ocupa de creșterea și educarea sa.
De asemenea nu s-a făcut dovada că reclamanta i-ar interzice pârâtului să aibă legături cu fiul său, dar și în această situație există posibilitatea rezolvării pe cale legală a litigiului.
Considerând că minorul la vârsta pe care o are necesită prezența mamei sale și sprijinul afectiv al acesteia, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 în referire la art. 296 din Codul d e procedură civilă urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către, împotriva deciziei civile nr. 6 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GP/22.04.2009
decizie VM/2 ex./22.04.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători: +
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire paternitate. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
