Stabilire paternitate. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 390/
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 17 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -ta, în acțiunea civilă având ca obiect stabilire paternitate.
La apelul nominal a răspuns intimata-reclamantă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurentul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este completă; s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, formulate de recurentul-pârât, după care;
Av., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a declarat prezentul recurs, considerând că decizia pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 60 alin. 1 și 3 Codul familiei și cu privire la art. 60 alin. 1 Codul familiei arată că dreptul la acțiune era prescris la data promovării acesteia, raportat la data nașterii copilului iar cu privire la termenul prevăzut de disp.art. 60 alin. 3 din același act normativ acesta susține că, în raport de probele administrate la fond și în apel, nu se poate desprinde concluzia că ar fi prestat întreținere astfel încât să se întrerupă termenul de prescripție.
Prin întâmpinarea formulată în apel, intimata a arătat faptul că întreținerea nu constă numai într-o prestație materială ci și într-una morală, prin grija și atenția acordată.
Ori dacă pretinsul tată se comportă ca atare față de minor, socotindu-l al său, termenul de prescripție se întrerupe întrucât, așa cum se arată în literatura de specialitate, astfel de manifestări fac să creadă că tatăl prezumtiv va proceda la recunoașterea copilului.
Cu privire la probatoriul administrat, solicită a se avea în vedere transcrierea convorbirii telefonice și răspunsurile la interogatoriu.
În concluzie, coroborând întregul material probator rezultă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală stabilind că termenul de prescripție a fost întrerupt datorită atitudinii pârâtului care a lăsat să se creadă că va recunoaște copilul. Solicită respingerea recursului, ca nefondat cu obligarea recursului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3985/18.06.2008 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar nr- s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârât.
S-a admis cererea formulată de reclamanta -ta domiciliată în B, str. -, -. 11, jud. B în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-,. 18,.77, jud. B și Autoritatea Tutelară Consiliul Local B cu sediul în B, P-ța -, nr. 1, jud.
S-a stabilit că pârâtul este tatăl minorei, născută la data de 06.01.2005 în B, CNP -.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 506 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că referitor la excepția invocată din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul a vizitat minora cu ocazia zilei de naștere, precum și de sărbători. E adevărat că nu a prestat întreținere minorei, însă din transcrierea convorbirii telefonice dintre părți, din data de 22.01.2008, a rezultat că pârâtul nu a contribuit la întreținerea minorei pentru că nu are posibilități materiale, intenționând însă să lase copilului moștenire locuința lui și a mamei lui. În practica judecătorească, noțiunea de "întreținere" nu s-a înțeles numai în sensul de întreținere materială, ci și în sensul de întreținere morală, prin grija și atenția acordată copilului, ceea ce s-a dovedit.
În ceea ce privește fondul cauzei, din corespondența trimisă de pârât reclamantei între anii 2002-2004, rezultat că relațiile dintre părți au fost apropiate, atât la nivel fizic cât și sufletesc. S-a mai desprins ideea că pârâtul a fost cel ce a insistat în menținerea acestei relații, datorită calităților morale ale reclamantei, ceea ce contrazice poziția acestuia din întâmpinare. Deși a pretins că au rămas la stadiul de simple cunoștințe, având un singur raport sexual, cu mult înainte de perioada de concepție a copilului, totuși a petrecut sărbătorile cu reclamanta și familia acesteia (foto depusă la dosar), a felicitat-o pe reclamantă, prin corespondența trimisă la data de 22.10.2004 (fila 58), cu trei luni înainte de nașterea copilului. Atât din scrisorile adresate reclamantei, cât și din propriile afirmații, așa cum a rezultat din transcrierea convorbirii telefonice din 22.01.2008, a rezultat că pârâtul este o persoană oscilantă, a asigurat-o pe reclamantă că va recunoaște copilul, iar ulterior și-a justificat schimbarea de atitudine prin faptul că nu are posibilități materiale.
Astfel, martorii propuși de reclamantă, și au declarat că pârâtul a vizitat-o pe reclamantă în perioada sarcinii, a fost prezentat ca fiind tatăl copilului, continuând vizitele și după nașterea minorei, (fotografie cu copilul). De asemenea, și mama pârâtului a vizitat-o, aducându-i fetiței cercei din aur, obiecte de îmbrăcăminte și o iconiță.
S-a avut în vedere și faptul că pârâtul a refuzat să se prezinte la Institutul de Medicină Legală " Minovici", deși reclamanta s-a deplasat cu minora de două ori, fiind dispusă să suporte contravaloarea expertizei.
Cât privește declarațiile martorilor propuși de pârât, aceștia nu o cunosc pe reclamantă, nu cunosc cele relatate decât din spusele pârâtului.
Cum reclamanta a dovedit existența legăturilor intime cu pârâtul, iar acesta nu a făcut dovada contrarie în sensul că reclamanta ar fi avut relații și cu alți bărbați, instanța de fond a admis acțiunea și a stabilit că pârâtul este tatăl minorei.
Cu privire la cererea de a se comunica hotărârea Serviciului Stării civile a Sectorului 1 B, demersurile în vederea înscrierii mențiunii privind stabilirea paternității, urmează a fi făcute de reclamantă după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 506 lei reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, pârâtul a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie precizând că atât în raport de data nașterii minorei 6.01.2005 cât și față de termenul prevăzut de art. 60 alin. 3 Codul familiei, dreptul la acțiune al reclamantei este prescris. S-a apreciat că din probele administrate nu se poate concluziona că părțile au conviețuit, iar faptul că pârâtul și mama acestuia au vizitat minora o singură dată și i-au dat un cadou, nu înseamnă că s-a prestat întreținere. Pentru a conduce la întârziere în introducerea acțiunii în stabilirea paternității, arată apelantul, întreținerea trebuie să fie benevolă, substanțială și să aibă caracter de continuitate, pentru a putea satisface nevoile copilului. Cu privire la transcrierea convorbirii telefonice din data de 22.01.2008, care a și fost contestată de pârât, ea are valoarea unui înscris sub semnătură privată care trebuie să îndeplinească, pentru a fi admis ca proba, toate condițiile prevăzute de lege.
Pe fond, arată apelantul, intimata nu a dovedit existența relațiilor intime și în consecință acțiunea trebuie respinsă.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că s-a făcut dovada prelungirii termenului de prescripție datorită atitudinii pârâtului și a mamei acestuia, față de minoră, în sensul că a fost lângă ea, vizitând-o și acordându-i, potrivit posibilităților lor materiale, întreținere. În ceea ce privește valoarea probantă a convorbirii telefonice transcrise, din data de 22.01.2008, ea reprezintă o mărturisire extrajudiciară întrucât, la interogatoriu, pârâtul a recunoscut că a purtat cu reclamanta o astfel de convorbire.
Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că martorii audiați au relatat exact relațiile dintre părți, atât înainte, dar și după nașterea copilului coroborat și cu refuzul pârâtului de a se supune unui test ADN.
În apel a fost administrată proba cu martori, fiind audiată mama apelantului, C, dar și proba testului ADN, cu care apelantul nu a fost de acord motiv pentru care, la data fixată nici nu s-a prezentat la Institutul " Minovici", pentru recoltare probelor.
Prin decizia civilă nr.17 din 29 ian.2009, Tribunalul Brăila - Secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, reținând următoarele:
În mod corect s-a apreciat de prima instanță, pe baza de probe, inclusiv convorbirea telefonică din data de 22 01 2008 despre care apelantul recunoaște că a existat,dar și depoziția martorei audiată în apel că de la naștere și până la data introducerea acțiunii, apelantul-pârât a vizitat minora, manifestând afecțiune față de aceasta, a contribuit, în limita posibilităților sale, la întreținerea copilului, așa încât termenul de prescripție de 1 an a fost întrerupt.
De asemenea reclamanta - intimată a dovedit existența, înainte de conceperea copilului a relațiilor sale intime cu apelantul, a faptului că aceasta, în acea perioadă nu a mai avut relații cu alți bărbați, dar și cu atitudinea apelantului care în mod nejustificat a refuzat efectuarea probei ADN.
Impotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma aplicării și interpretării greșite a disp.art.60 alin.1 și 3 fam. motiv prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs, greșita soluționare a excepției tardivității acțiunii, atât timp cât acțiunea în stabilirea paternității copilului a fost introdusă dincolo de termenul de 1 an de la data nașterii acestuia iar din probele administrate în cauză nu a rezultat cu certitudine că el, pretinsul tată, ar fi prestat întreținere copilului în speță și astfel să fi fost interpretat termenul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și, în final, respingerea acțiunii în stabilire paternitate, ca fiind prescrisă.
Recursul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art.60 alin.1 fam. acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de 1 an de la nașterea copilului.
Ultimul alineat al art.60 fam. reglementând un caz de întrerupere a acestui termen, respectiv ipoteza în care fie pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului, fie acesta a beneficiat de oarecare întreținere din partea tatălui.
Termenul de întreținere stipulat în acest text de lege nu trebuie confundat însă cu cel prevăzut de art.86 fam. strict reglementat și care condiționează acordarea dreptului ca atare.
Atât timp cât pârâtul a păstrat legătura cu mama copilului, s-a interesat de evoluția acestuia, vizitând-o și contribuind în limita posibilităților sale materiale la întreținerea copilului, Curtea apreciază că în mod corect au reținut instanțele (fond și apel) că termenul legal de introducere a acțiunii în stabilirea paternității a fost întrerupt, dând corect eficiență în speță disp.art.60 alin.3 fam.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile formulate nefiind justificate.
In drept, fiind aplicabile disp.art.312 pct.(1) Cod procedură civilă.
Văzând și disp.art.274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 17 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-
Obligă pe recurent către intimată la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.-29.06.2009
Dact.AP-29.06.2009/2 ex.
Fond:
Apel:-
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Divort. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Galati | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere... → |
|---|
