Divort. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
( 171/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 248
Ședința publică de la: 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER: - -
********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 158/A/29.10.2009, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu reclamanta ().
Obiectul cauzei - divorț fără copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât, personal, avocatul în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante (), în baza împuternicirii avocațiale nr. 4761/18.02.2010, emise de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurentul-pârât face dovada plății taxei judiciare de timbru cu chitanța nr. -/19.02.2010, în cuantum de 20 lei și aplică timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, conform rezoluției stabilite de instanță, care au fost anulate de instanță.
Avocata intimatei-reclamante (), având cuvântul, invocă excepția nulității recursului în raport de prevederile dispozițiilor art. 303 și 306 alin. 1..civ.Cod Penal potrivit cărora recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs de 15 zile.
Solicită admiterea excepției nulității recursului.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât, având cuvântul cu privire la excepția invocată de avocata părții adverse, arată că înțelege aspectul învederat și că nu are nici un comentariu.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 25 noiembrie 2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub nr. 9549/303, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei înregistrate sub nr. 8 din 01 iulie 2006 la Primăria comunei, județul C, din vina pârâtului, revenirea reclamantei la numele anterior căsătoriei, acela de "", împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și restituirea bunurilor cu care a venit în căsnicie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamantă, că în anul 2000 intrat în relații de concubinaj cu pârâtul, relație ce a durat până la momentul căsătoriei acestora legitime, respectiv data de 01 iulie 2006, din dorința sinceră de a forma un cămin bazat pe relații de stimă, respect și întrajutorare reciprocă.
A mai arătat reclamanta că, această relație a avut un parcurs normal o perioadă de timp, după care pârâtul a provocat permanent scandaluri în familie, lovind-o, provocându-i diferite.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.36 alin 1, art. 37 alin. 2 și art. 40 din Codul familie.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori și alte probe.
Prin sentința civilă nr. 8564 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, reținându-se că în circumscripția acesteia, soții au avut domiciliul comun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară, la data de 10 februarie 2009 sub nr-.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 500 din 14 mai 2009, Judecătoria Lehliu Gară a admis capătul de cerere privind divorțul din acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul; a desfăcut căsătoria dintre părți înregistrată sub nr. 8 din 22 octombrie 1994 la Serviciul stării civile din comuna, din culpa exclusivă a pârâtului; a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de ""; a disjuns capătul de cerere privind partajul bunurilor comune dobândite de părți, formându-se un nou dosar cu nr- cu termen la data de 11 iunie 2009.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua, reținând ca motiv temeinic pentru desfacerea căsătoriei, despărțirea în fapt a părților din octombrie 2008, datorită comportamentului agresiv verbal și fizic al pârâtului, fapte care rezultă din declarația martorei, acesta având o atitudine violentă fizic, lovind-o pe soție, fapt relevat de martoră ca fiind cunoscut de la fetița reclamantei din căsătoria anterioară care a fost de față.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 158 din 29 octombrie 2009 Tribunul C în baza art. 296 Cod de procedură civilă, a respins apelul formulat pârâtul împotriva sentinței civile nr. 500 din 14 mai 2009 Judecătoriei Lehliu Gară, iar în baza art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat apelantul către intimată la 500 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, tribunalul a reținut că apelul declarat nu este fondat.
Astfel motivul invocat de apelant și care privește încălcarea dreptului său la apărare, este dovedit cu actele depuse în această fază procesuală, însă nu este să conducă la soluția solicitată de acesta, respectiv admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe și aceasta deoarece art. 297 Cod de procedură civilă prevede că această ipoteză este aplicabilă doar situațiilor în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau judecata părții s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
În plus, prin respingerea acestei cereri nu s-a produs nici o vătămare apelantului - pârât ce a precizat încă de la termenul de judecată din 15 ianuarie 2009 că nu dorește să administreze probe pe divorț, ci doar pe partaj (conform încheierii aflate la fila 8 din dosarul de fond).
Împotriva deciziei civile nr. 158 din 29 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul Călărași, pârâtul a declarat recurs la data de 05 ianuarie 2010, fără însă a îl motiva.
A timbrat în mod corespunzător recursul promovat, conform art.3 și art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
La termenul din 22 februarie 2010, intimata - reclamantă prin avocat a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că recurs nu a fost motivat.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Soluționând cu prioritate, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția de procedură, peremptorie și absolută, a nulității recursului ca urmare a nemotivării sale, Curtea constată ca potrivit art.3021lit.c proc.civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează conform art. 303.proc.civ. prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9.proc.civ.
Sancțiunea nemotivării conform prescripțiilor legale menționate este prevăzută de art. 306 alin. (1) proc.civ. conform căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304.proc.civ. iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În speță, recurentul a declarat recurs fără să indice vreun motiv de recurs și fără să dezvoltate critici care, raportat la soluția pronunțată de instanța de apel, să facă posibilă încadrarea lor în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304.proc.civ.
În declarația de recurs, nu se face nici o referire la soluția respingerii apelului ca nefondat și nu se arată care sunt motivele de nelegalitate ale acestei soluții, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză.
Prin urmare, se constată că reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302.proc.civ. astfel încât, observându-se că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică de natură a fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 306 al. 2 Cod Procedură Civilă menționate, Curtea va constata nulitatea recursului conform art. 306 alin. (1) proc.civ.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă va fi obligat recurentul la plata de cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă, în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu avocat ales, redus, conform art.274 pct.3 Cod procedură civilă, dată fiind munca efectivă a avocatului în acest stadiu procesual soluționat în baza unei excepții absolute de procedură și lipsa depunerii vreunei întâmpinări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurentul - pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 158 din 29 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă ().
Obligă recurentul - pârât să plătească intimatei - reclamante suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. 22.03.2010
Tehnodact./
2ex./ 22.03.2010
C-Gh.;
Jud.L-Gară-
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Stabilire paternitate. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Iasi | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
