Divort. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.263
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 245 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâta recurentă, asistată de avocat și avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul recurent, chitanța nr.-, în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, depune la dosar împuternicire avocațială și invocă excepția nemotivării recursului.
Curtea, față de excepția nemotivării recursului, invocată de apărătorul reclamantului intimat, acordă cuvântul părților cu privire la aceasta cât și în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Avocat, pentru pârâta recurentă, arată că nu este dată excepția invocată de apărătorul reclamantului intimat, motivele de recurs invocate încadrându-se dispozițiilor prevăzute de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă iar pe fond solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile ne. 245 din 9 iunie 2009, pe care o consideră nelegală față de împrejurarea că aceasta nesocotește flagrant interesul minorei, în condițiile în care s-a stabilit un program de vizitare a acesteia la domiciliul reclamantului intimat. A accepta sau a dispune ca minora să stea o perioadă mare de timp la domiciliul reclamantului intimat, în situația in care acesta este practic un străin față de ea (pârâtul fiind plecat din țară de doi ani, perioadă de timp în care cei doi nu s-au văzut deloc) și având în vedere și situația medicală a minorei, care necesită un tratament riguros și supravegheat nu este în interesul minorei. Mai arată că pârâta nu se opune reluării și stabilirii unei legături normale și firești tată-fiică, pentru început programul de vizită urmând a se desfășura la domiciliul pârâtei, iar pe parcurs, odată cu dezvoltarea relației afective dintre cei doi, programul putând fi modificat. Așa fiind solicită admiterea recursului, în temeiul art.304 cpt.9 Cod procedură civilă, modificarea parțială a deciziei recurate sub aspectul locului de desfășurare a vizitei minorei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamantul intimat solicită respingerea recursului, incidentă fiind excepția nemotivării acestuia, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat, ambele instanțe apreciind că este necesară reluarea și stabilirea unei legături tată fiică, aceasta neputându-se realiza decât permițându-i-se reclamantului să petreacă o perioadă mai mare de timp cu minora. Faptul că reclamantul este plecat la muncă în străinătate nu poate crea o temere mamei, astfel încât să-i cenzureze acestuia dreptul de vizitare a minorei. Solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 9.10.2008 la Judecătoria Suceava, astfel cum a fost completată ulterior, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se desfacă căsătoria părților din culpă comună, fără motivarea hotărârii, pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", să-i fie încredințată pârâtei spre creștere și educare minora, născută la data de 25.05.2006, cu obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia și încuviințarea de a avea legături personale cu minora, după următorul program: o dată la două săptămâni, de sâmbăta până duminică, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară, la domiciliul său.
Pârâta, prezentă în instanță, a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1341 din 20.03.2009, Judecătoria Suceavaa admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", a încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minora, născută la data de 25.05.2006, obligând reclamantul să plătească lunar, pentru minoră, suma de 150 lei cu titlu de pensie, începând cu data de 20.03.2009 și până la majoratul acesteia și a stabilit în favoarea reclamantului un program de vizitare a minorei în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă orele 10 până duminică orele 17, prima săptămână în vacanța de iarnă și prima lună în vacanța de vară, la domiciliul reclamantului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 25.09.2004, căsătorie din care a rezultat minora, născută la data de 25.05.2006.
În prezent relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, culpa în destrămarea acestor relații aparținând ambelor părți.
Așa fiind, reținându-se incidența dispozițiilor art. 37 al. 2 și art. 38 al. 1 din Codul familiei, prima instanță a admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună.
În baza art. 40 al. 3 din Codul familiei, s-a dispus revenirea pârâtei la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "", iar în baza art. 41 al. 1 din Codul familiei, minora a fost încredințată pârâtei spre creștere și educare, urmând ca reclamantul, în baza art. 41 al. 3, art. 86 și art. 94 din Codul familiei să plătească în favoarea acesteia o pensie de întreținere stabilită în funcție de venitul minim pe economie.
În baza art. 43 al. 3 din Codul familiei, prima instanță a stabilit programul de vizitare al minorei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o sub aspectul greșitei stabiliri a unui program de păstrare a relațiilor personale între reclamant și minoră, care nu urmărește interesul copilului.
Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 245 din 9.06.2009 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că programul de vizitare stabilit de prima instanță este în măsură să asigure realizarea unei relații afective și a unei stabilități emoționale între tată și fiică.
S-a reținut, de asemenea, că această relație între tată și fiică nu s-ar putea desfășura normal la domiciliul mamei, date fiind relațiile tensionate dintre părți, precum și aspectul că nu s-a dovedit că tatăl ar reprezenta un pericol pentru minoră.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în motivarea căruia a arătat că această hotărâre nesocotește flagrant interesul minorei, în condițiile în care s-a stabilit un program de vizitare a acesteia la domiciliul reclamantului.
Precizează că motivele pentru care a solicitat ca relațiile personale dintre reclamant și minoră să se desfășoare la domiciliul ei, motive superficial analizate de instanța de apel, vizează faptul că minora nu are nici un fel de relație afectivă cu tatăl său, care și-a văzut copilul o singură dată, după nașterea acestuia plecând în străinătate, nemaiavând, deci, nici o legătură cu acesta.
Consideră pârâta recurenta că, pentru aceste motive, relația afectivă dintre tată și fiica sa trebuie clădită treptat, în timp, astfel încât fiecare să-l cunoască pe celălalt, iar, după crearea unei asemenea relații, programul de vizitare s-ar putea modifica.
Precizează că față de împrejurarea că reclamantul este plecat în străinătate de doi ani și J fără nici o întrerupere, nu putea face probe cu privire la comportamentul acestuia și nici instanța nu-și putea forma o opinie despre conduita acestuia câtă vreme anchetele sociale nu puteau rezolva această chestiune.
La termenul de astăzi, reclamantul intimat, prin apărătorul său, a invocat excepția nemotivării recursului, justificat de neîncadrarea aspectelor arătate și dezvoltate în memoriul de recurs în cazurile reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Excepția este nefondată.
Verificarea respectării principiului interesului superior al minorei, principiu consacrat de dispozițiile Legii nr. 272/2004, care trebuie respectat în toate acțiunile privitoare la copii și a cărui încălcare a fost invocată prin cererea de recurs, se circumscrie motivului de recurs consacrat de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 137 al. 1 raportat la art. 298 și art. 316 Cod procedură civilă, va fi respinsă excepția nemotivării recursului ca nefondată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului familiei, prevăzut în art. 97 al. 1, iar, ca o expresie a acestuia, art. 98 al. 1 din Codul familiei dispune că măsurile privitoare la persoana copilului (.) se iau de către părinți de comun acord". Nu trebuie, însă, pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor părintești trebuie făcută exclusiv în interesul copiilor minori.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 43 al. 3 din Codul familiei conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul "păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
Prin urmare, în baza dispozițiilor menționate, se pot lua de către instanță măsuri ca părintele căruia nu i s-a încredințat copilul să-și păstreze legăturile personale cu acesta. Acest drept urmează să fie, însă, exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Față de solicitarea reclamantului, de probatorul administrat în cauză și de interesul superior al copilului se reține faptul că realizarea dreptului pe care îl are reclamantul, de a păstra legături personale cu minora - care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și el la creșterea și educarea copilului - trebuie să fie asigurat prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
Hotărârea primei instanței de încuviințare ca reclamantul să păstreze legături personale cu minora conform programului de vizitare stabilit este justificată prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, suficient și totodată necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Legii nr. 272/2004, între reclamant si minoră.
De asemenea, în motivarea programului de vizitare încuviințat, se reține că reclamantul are un comportament decent, că cei doi părinți locuiesc în aceeași localitate și, deci, programul de vizitare din punct de vedere al deplasării minorei nu va fi greu de realizat și că este în interesul copilului crearea unei legături cu părintele său, care, în timp, să se dezvolte și să evolueze înspre o legătură afectivă puternică.
Dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere, educare și supraveghere, așa că nu poate fi exercitat eficient în cazul în care este limitat prin exercitarea lui la domiciliul celui ce i-a fost încredințat. Este evident faptul că între părți există o tensiune ce ar putea afecta copilul și pentru aceste motive este bine ca relația cu părinții să nu fie stingherită de prezența celuilalt.
Așa fiind, cum nu s-a dovedit că interesul minorei ar fi periclitat prin desfășurarea programului de vizitare stabilit de prima instanță, sănătatea minorei, precum și dezvoltarea ei fizică, psihică și morală nefiind afectate de acest program, se conchide că limitarea anticipată a dreptului părintelui de a-și vizita copilul este nejustificată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția nemotivării recursului, invocată de reclamantul intimat.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 245 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. /20.10.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Andrieș Catrinel
| ← Recunoastere paternitate. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Cluj | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
