Recunoastere paternitate. Decizia 206/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/R/2010
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul
și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 91/A/ din 05 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- având ca obiect recunoaștere paternitate - contestarea recunoașterii paternității.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Curtea constată că recursul declarat de reclamantul
și de pârâții, și a fost introdus în termen legal și a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței nr. - din 02.09.2009 și chitanței nr. - din 02.09.2009, aflate la 4 și 5 din dosar și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei ( 3), iar recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3844/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr- s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect contestarea recunoașterii de paternitate, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții și s-au căsătorit la data de 8 iunie 1986, căsătorie ce a fost desfăcută prin Sentința civilă nr. 857/22 aprilie 1996 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr. 265/1996.
Minora s-a născut în timpul căsătoriei părților, la data de 11 martie 1995 astfel încât beneficiază de prezumția de paternitate prevăzută de dispozițiile art. 53. fam.
Potrivit acestor dispoziții legale, copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Legiuitorul a dat posibilitatea răsturnării prezumției de paternitate, prezumție ce poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
În cazul din speță, deși aveau la îndemână acțiunea în tăgăduirea paternității, nici soțul mamei și nici mama ori copilul născut în timpul căsătoriei nu au înțeles să promoveze o astfel de acțiune, reclamantul optând pentru acțiunea având ca obiect contestarea recunoașterii de paternitate, care însă nu poate fi primită deoarece paternitatea copilului din căsătorie nu se poate stabili prin recunoaștere voluntară din partea tatălui și nici pe calea acțiunii pentru stabilirea paternității.
Prevederile art. 57 alin. 1.fam. sunt evidente în sensul că poate fi recunoscut numai copilul din afara căsătoriei, dat fiind că în favoarea copilului din căsătorie operează prezumția de paternitate, astfel că doar după înlăturarea acestei prezumții prin acțiunea în tăgăduirea paternității, copilul devine din afara căsătoriei putându-i-se apoi stabili filiația față de tată.
Prin urmare, chiar dacă minora nu a fost menționată în dispozitivul Sentinței civile nr. 857/22 aprilie 1996 Judecătoriei Năsăud, nefiind încredințată nici unuia dintre părinți, în speță este vorba despre un copil născut în timpul căsătoriei, ce beneficiază de prezumția de paternitate, astfel că în privința sa nu se poate pune problema unei recunoașteri de paternitate făcută în vreuna din formele prevăzute la art. 57 alin. 2.fam. și care nu corespunde adevărului, pentru a putea fi contestată pe calea acțiunii reglementată de art. 58 alin. 1 din același act normativ.
Prin decizia civilă nr.91 din 5 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul și de pârâții, - și.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că sentința atacată reține o stare de fapt axată pe dovezile cauzei, la care face o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente materiei.
Din copia certificatului de stare civilă existentă în dosarul de fond la fila 8, corelată cu sentința de divorț nr. 857 pronunțată de Judecătoria Bistrița la 22 aprilie 1996 în dosar nr. 265/1996, definitivă și irevocabilă, reiese că minora, născută la data de 11 martie 1995, se bucură de statutul unui copil din căsătoria pârâților și -, fostă, încheiată la 28 iunie 1986.
Pentru această categorie de copii, articolul 53 din Codul familiei stabilește prezumția de paternitate în persoana soțului mamei și operează independent de statuările sentinței de divorț. Singura modalitate prin care se poate înlătura neconcordanța dintre prezumția legală și relațiile pe care se sprijină o constituie acțiunea în tăgăduirea paternității reglementată prin art. 54 din același cod.
Prin cererea de chemare în judecată promovată la instanța de fond, reclamantul încearcă să substituie demersului indicat acțiunea în contestarea paternității într-o manieră nejustificată legal întrucât nu observă modul exclusiv în care se determină paternitatea din căsătorie, cel descris mai sus. Recunoașterea voluntară pe care o susține ca fundament al paternității minorei reprezintă o situație legală de fixare a acestei filiații numai pentru cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, unică ipoteză în care funcționează prevederile articolului 58, susținut de reclamant ca temei de drept al acțiunii cu care a investit judecătoria. Concluzia se deduce din succesiunea textelor Codului familiei în secțiunea intitulată " față de tată" și din interpretarea unitară a acestora.
Acțiunea în contestarea paternității din timpul căsătoriei poate viza inaplicarea prezumției de paternitate, respectiv atunci când părinții copilului nu au fost niciodată căsătoriți sau copilul s-a născut anterior căsătoriei, ori s-a născut după 300 de zile de la încetarea sau desfacerea căsătoriei, împrejurări care nu se regăsesc în litigiul de față.
Achiesarea pârâților la acțiunea introductivă nu poate produce efectele preconizate în apel, ținând seama de caracterul juridic de indisponibilitate al acțiunilor de stat.
Împotriva acestei decizii, reclamantul și pârâții, și au declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că s-a născut la data de 11.03.1995, dată la care mama acesteia, era căsătorită cu pârâtul, însă ulterior prin sentința civilă nr.857/1996 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr.265/1996 cei doi soți au divorțat. Deși s-a născut în timpul căsătoriei, este fiica reclamantului și nu a fostului soț al mamei. Din neglijența părinților naturali, a ajuns în situația în care avea în acte ca tată, pe fostul soț al mamei deși acesta nu este părintele ei biologic.
Instanța de judecată nu a soluționat problema privind filiația copilului, deoarece nu a avut posibilitatea de a formula acțiune în tăgada paternității, întrucât la momentul nașterii copilului nu era soțul mamei, astfel încât a formulat prezenta acțiune în constatarea paternității, care poate fi promovată de orice persoană interesată în condițiile în care fostul soț al mamei sau mama copilului nu au promovat o acțiune în tăgăduirea paternității.
Prin urmare, beneficiază în prezent de o paternitate care nu este conformă cu realitatea, care nu corespunde adevărului, astfel încât aceasta poate fi contestată cu succes de către reclamantul, tatăl biologic al copilului.
Deși recurenții nu au indicat temeiul de drept pe care au înțeles să-și întemeieze recursul declarat, din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea apreciază că potrivit art.306 alin.3 este posibilă încadrarea acestora în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Analizând decizia criticată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.857/22.04.1996 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr.265/1996, s-a dispus desfacerea căsătoriei pârâților și, încheiată la data de 08.06.1986.
Copilul s-a născut în timpul căsătoriei pârâților și, la data de 11.03.1995, astfel încât potrivit art.53 fam. beneficiază de prezumția de paternitate.
Conform textului legal mai sus arătat, copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Prezumția de paternitate stabilită de acest text legal, poate fi răsturnată printr-o acțiune în tăgăduirea paternității dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului. Chiar dacă minora nu a fost menționată în dispozitivul sentinței civile nr.857/22.04.1996 a Judecătoriei Năsăud, nefiind încredințată nici unuia dintre părinți, aceasta este un copil născut în timpul căsătoriei care beneficiază de prezumția de paternitate, astfel încât, în privința minorei nu se poate pune problema unei recunoașteri de paternitate făcută în vreuna din formele prevăzute la art.57 alin.2 fam. și care nu corespunde adevărului, pentru a putea fi apoi contestată pe calea acțiunii reglementate de art.58 alin.1 fam.
Deși aveau la îndemână acțiunea în tăgăduirea paternității, nici fostul soț al mamei, nici mama și nici copilul născut în timpul căsătoriei nu au înțeles să promoveze o astfel de acțiune, reclamantul optând pentru prezenta acțiune civilă care are ca obiect contestarea recunoașterii de paternitate și care, așa cum s-a arătat mai sus, nu poate fi primită.
Acțiunea în contestarea paternității copilului din timpul căsătoriei, poate viza neaplicarea prezumției de paternitate doar atunci când părinții copilului nu au fost niciodată căsătoriți sau copilul s-a născut anterior încheierii căsătoriei, ori s-a născut după 300 zile de la încetarea sau desfacerea căsătoriei, împrejurări care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în speță tribunalul a făcut o corectă interpretare a prevederilor art.58 fam. raportat la art.57 fam. motiv pentru care în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.304 pct.9, astfel încât în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul reclamantului și al pârâților ca nefondat și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 91/A/ din 05 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - - -
GREFIER
-
RED./MB
02.02.2010/6 ex.
jud.fond:
jud.apel:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
| ← Pensie întreținere. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
