Divort. Decizia 2741/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2741/R/2009 | |
Ședința publică din 25 noiembrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 42/A din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, precum și pe autoritatea tutelară PRIMĂRIA B având ca obiect divorț.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 857/2009 pronunțată la data de 19 februarie 2009 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- s-a admis acțiunea de divorț formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului - ca fiind întemeiată; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât și în consecință: s-a dispus desfacerea, din vina ambilor soți, a căsătoriei încheiate între părți la data de 1.06.2002 și înregistrată sub nr. 194/2002 la Primăria municipiului B; s-a încuviințat ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de ""; a fost încredințată reclamantei spre creștere și educare minora, născută la 3.10.2002 și s-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea acesteia a unei pensii de întreținere în cuantum de 1.126 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul minorei; a fost obligată reclamanta să permită pârâtului să aibă legături personale cu minora, stabilind următorul program de vizitare: pârâtul poate lua minora la domiciliul său în timpul săptămânii în ziua de vineri, între orele 16,00-18,00, în a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 16,00 și timp de două săptămâni pe perioada vacanței de vară, cu obligarea acestuia să readucă minora la sfârșitul programului la domiciliul reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că părțile s-au căsătorit la data de 06.2002 și și-au stabilit domiciliul conjugal în municipiul B, din căsătoria lor rezultând minora, născută la 3.10.2002.
Probatoriul testimonial administrat în cauză a confirmat existența unor motive temeinice datorită cărora raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Hotărârea nu a fost motivată dată fiind cererea de nemotivare a hotărârii formulată de ambele părți. Având în vedere învoiala soților s-a încuviințat ca reclamanta să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de "".
Ținând seama de vârsta minorei rezultată din căsătoria părților și de concluziile anchetei sociale efectuată în cauză s-a dispus încredințarea minorei, născută la 3.10.2002, spre creștere și educare mamei reclamante, fiind obligat pârâtul să plătească o pensie de întreținere în favoarea acesteia în sumă de 1.126 lei lunar, cuantum la stabilirea căruia s-au luat în calcul veniturile realizate de pârât în cursul anului 2008, comunicate de Administrația Finanțelor Publice
La stabilirea programului în care pârâtul poate avea legături personale cu minora s-a avut în vedere interesul superior al copilului, programul propus de pârât fiind apreciat ca excesiv raportat la vârsta fragedă a minorei, care trebuie să aibă un program riguros de masă și somn, fiind necesară păstrarea unei continuități în acest sens.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2, art. 38 alin. 1, art. 40 alin. 1 și 2, art. 42, art. 43 alin. 3, art. 86 și 94 Cod familiei, art. 617 alin. 2.proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 42/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost admis apelul declarat de pârâtul -, domiciliat în B,-, județul B-N împotriva sentinței civile nr. 857/2009 pronunțată la data de 19 februarie 2009 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- și schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că a fost obligată reclamanta să-i permită pârâtului să aibă legături personale cu minora după următorul program: pe perioada vacanței de vară în intervalul 15 iunie - 1 august; prima săptămână a vacanței de iarnă; în restul perioadei anului calendaristic, exceptând perioada vacanțelor, în timp săptămânii în zilele de și vineri de la ora 16,00 la 18,00, precum și în primul și al treilea sfârșit de săptămână de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 16,00, cu luarea minorei de la domiciliu și readucerea ei la expirarea termenului stabilit. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii. Intimata, a fost obligată să-i plătească apelantului suma de 1503,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că hotărârea primei instanțe a fost atacată numai sub două aspecte: al modului de stabilire a obligației de întreținere și al programului de vizită stabilit.
Tribunalul a reținut că primul motiv de apel nu este întemeiat.Este real faptul că dispozițiile legale nu interzic stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală, însă o asemenea măsură nu este în interesul minorei.
Pârâtul apelant are o profesie liberală, cuantumul câștigului net putând fi stabilit doar la sfârșitul anului. Exercitarea unei profesii liberale permite deducerea din câștigul realizat a unor cheltuieli (deductibile legal) care pot fi stabilite în funcție de interesul de moment. Astfel, există posibilitatea de a se diminua profitul anual net prin efectuarea unor cheltuieli deductibile, ceea ce prejudiciază interesul minorei.
Stabilirea unei cote procentuale lasă la libera apreciere a debitorului plata cuantumului, împiedicând controlul instanței în ceea ce privește nevoia minorei și posibilitățile de plată ale apelantului, dat fiind faptul că nu orice împrejurare justifică modificarea cuantumului obligației de întreținere.
Pe de altă parte, stabilirea unei cote procentuale nu elimină o eventuală acțiune în justiție în ipoteza în care reclamanta intimată ar contesta cuantumul venitului la care se aplică procentul stabilit.
Tribunalul a apreciat că al doilea motiv de apel, privitor la stabilirea programului de vizită este însă întemeiat.Corect a reținut instanța de fond faptul că la stabilirea legăturilor personale ale minorei trebuie avut în vedere principiul interesului superior al minorei, reglementat de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 272/2004.
Art. 43 alin. 3.fam. recunoaște părintelui la care nu se află copilul dreptul de a păstra legături personale cu acesta, precum și dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională.
La stabilirea în concret a programului de vizită trebuie să se aibă în vedere principiul suprem al interesului minorului, consacrat de Convenția cu privire la drepturile copilului și de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 272/2004, relațiile personale se pot realiza prin vizitarea copilului la domiciliul său, prin transmiterea de informații copilului cu privire la părintele său ori prin transmiterea către părintele căruia nu i s-a încredințat copilul de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente sau evaluări medicale, prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Din cuprinsul anchetei sociale ( 23 dosar fond), coroborată cu probatoriul testimonial administrat în cauză ( 26 dosar fond) și în dosarul nr- al Judecătoriei Bistrița atașat la prezentul dosar ( 30 - martor propus de reclamanta intimată din prezenta cauză, 36) rezultă că de creșterea și educarea minorei, acum în vârstă de 6 ani, s-au ocupat ambii părinți. Martorii audiați au descris pârâtul ca tată model, care chiar dacă este ocupat cu activitatea profesională își face timp pentru fetița lui, o duce la grădiniță, fac excursii împreună, vizitează cinematograful, grădina botanică din C, îi citea seara povești, pârâtul apelant ocupându-se de minoră chiar foarte mult. Martorii audiați au relevat atașamentul minorei față de tată ( 26 dosar fond).
În aceste condiții, pentru a nu destabiliza echilibrul psihic al minorei, atașată sentimental de ambii părinți, în condițiile în care martorii audiați au relevat preocuparea tatălui față de minoră și ținând seama de dispozițiile art. 97 alin. 1 din Codul familiei, conform cărora părinții au aceleași drepturi față de copii, ca reflectare a principiului constituțional al egalității pe toate planurile între și femeie, tribunalul apreciază că este în interesul superior al minorei ca aceasta să petreacă în compania tatălui o perioadă egală cu cea aflată în compania mamei.
În acest fel se evită ca minora să resimtă golul creat prin plecarea tatălui și se asigură consolidarea și menținerea relației de afecțiune existentă în prezent.
Fiind la o vârstă fragedă, minora înțelege mai greu despărțirea părinților, astfel că adaptarea la noua situație trebuie să se realizeze astfel încât copilul să nu simtă lipsa vreunui părinte, să nu aibă sentimentul că a fost abandonată de către tată.
Programul stabilit de instanța de fond este de natură să ducă la răcirea relației tată-fiică. Or, interesul superior al copilului reclamă cel puțin menținerea aceleiași relații de afecțiune existente anterior despărțirii soților, consolidarea acesteia, dacă nu chiar dezvoltarea unei relații mai profunde pe măsura trecerii timpului și a creșterii în vârstă a minorei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8. rocedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei (Cauza Ignaccolo- împotriva României, Hotărârea nr. 11/2000).
Raportat la aceste considerente, Tribunalul Bistrița -N a stabilit programul de vizitare potrivit dispozitivului.
În baza art. 274.proc.civ. reținând culpa procesuală a intimatei, tribunalul a obligat-o să plătească apelantului suma de 1503,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 107/4 mai 2009.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamanta solicitând instanței admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de fond și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că decizia este nelegală prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. fiind încălcate disp. art. 42, 43, Convenția ratificată prin Legea nr. 18/1990, Legea nr. 272/2004. În art.3 din convenție se arată că în toate acțiunile ce privesc copiii întreprinse de instanțele judecătorești, autorități administrative, interesele copilului vor prevala.
Recurenta învederat instanței că, criteriul fundamental la stabilirea programului de vizitare era interesul copilului, care are nevoie de stabilitate, iar în ipoteza în care vacanța este împărțită între cei doi părinți dezvoltarea lui armonioasă este afectată, fiind târât dintr-o casă în alta. copilului de 2 ori pe săptămână între orele 16 și 18 este un adevărat obstacol pentru copil, deoarece în aceste ore copilul are potențialul cel mai ridicat pentru învățare și este stabilit programul de vizitare de către tribunal ca fiind excesiv. În perioada vacanței de iarnă mama și fetița sunt privește de petrece Cul împreună, deoarece s-a stabilit programul de vizitare numai în favoarea tatălui în această perioadă. Stabilirea unui program de 6 săptămâni în vacanța de vară este apreciat ca fiind excesiv, deoarece tatăl care este stomatolog, trebuie să și lucreze și în această perioadă minora va rămânea cu o bonă sau cu o terță persoană, iar în acest timp recurenta a arătat că este în vacanță, fiind cadru didactic. Programul de vizitare stabilit de tribunal este apreciat de recurentă ca fiind nepotrivit și instanța a avut în vedere un minor abstract, nu un copil de 6 ani și nevoile acestuia. Responsabilitatea recurentei este mai mare, deoarece i s- încredințat minora și impune cât mai constantă prezența acesteia în viața fetiței, deoarece este elementul de maximă stabilitate și încredere.
S-au solicitat cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Prin întâmpinare pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că este implicat total în creșterea și educarea minorei de la nașterea acesteia, și fetița are un sentiment de siguranță în prezența intimatului, care locuiește la 50-100 de școala unde învață aceasta.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.43 alin.3 Familiei părintelui divorțat căruia nu i s- încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și dreptul de veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Potrivit disp.art.14-16 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele sau alte persoane față de care acesta a dezvoltat legături de atașament. În art.15 din legea arătată sunt menționate modalitățile în care copilul poate să păstreze legătura cu părintele căruia nu i-a fost încredințat: vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondența sau alte forme de comunicare cu copilul și transmiterea informațiilor despre copil.
Așadar, legiuitorul a apreciat că este în interesul copilului ca acesta să își cunoască părintele cu care nu locuiește în mod statornic și să dezvolte legături de atașament și față de acesta și a permis ca părintele căruia nu este încredințat copilul să poată menține legătura cu acesta în modalitățile mai sus arătate.
Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 272/2004 mbii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Prin urmare, nu contează dacă părinții sunt căsătoriți sau divorțați, aceștia au aceeași responsabilitate în creșterea și educarea copilului, reclamanta nu trebuie să considere că este responsabilă în mai mare măsură de creșterea copilului decât intimatul.
Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
Fetița, născută la data de 03.10.2002, are vârsta de 7 ani și fost încredințată spre creștere și educare mamei, însă s-a stabilit un program de vizitare în favoarea tatălui.
Din starea e fapt reținută de instanțele fondului rezultă că ambii părinți sunt preocupați de educația fetiței, tatăl o duce la grădiniță, în excursii, vizionează filme la cinematograf, îi citea povești seara, fiind evidențiat în depozițiile testimoniale și atașamentul minorei față de tată.
Interesul fetiței este în momentul de față ca relația bună pe care o are cu ambii părinți să se păstreze și să se dezvolte în continuare, chiar dacă părinții au divorțat.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, legăturile personale între părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația între părinți s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relație, constituie o ingerință în dreptul la viața de familie, protejată de art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța este obligată să stabilească un program de vizitare care să reflecte nevoile copilului și posibilitățile părinților la acel moment.
În prezenta cauză, trebuie să se stabilească programul de vizitare pentru o de 7 ani, care este în clasa întâi și stabilirea unui program de vizitare de două ori pe săptămână între orele 16 și 18 în zilele de și vineri ar putea fi obositor, deoarece este în perioada de formarea deprinderii de a învăța.
Curtea apreciază că vizitarea fetiței o dată pe săptămână vineri de la ora 16 și 18 este oportună, întrucât nu perturbă nici programul școlar, fiind ultima zi lucrătoare din săptămână.
În ceea ce privește vacanța de vară, curtea a apreciat că o perioadă de o lună de zile, respectiv luna iulie a fiecărui an este suficientă pentru a fi petrecută cu tatăl său, având în vedere vârsta fetiței și împrejurarea că acest interval de timp este petrecut fără mama ei. Pentru această vârstă, mama este persoana de referință, motiv pentru care curtea apreciază că o perioadă de o lună în vacanța de vară este suficientă. Legislația internă, Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii ratificată prin 87/2007, sau Convenția privind drepturile copilului ratificată prin 18/1990 nu stabilesc criterii, pe grupe de vârstă, în vederea stabilirii relațiilor personale dintre părinte și copil, însă la stabilirea relațiilor instanța se poate ghida după practica judiciară în materie, ținând seama de particularitatea fiecărei cauze.
Curtea apreciază ca fiind fondată critica reclamantei, potrivit căreia, deși îi este încredințată fetița, nu poate să petreacă cu aceasta a Cului. Deoarece ambii părinți sunt foarte responsabili și implicați în creșterea copilului, curtea, ținând seama de interesul copilului de a se dezvolta armonios, a apreciat că un program de vizitare în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari și a doua săptămână vacanței de iarnă în anii impari conferă posibilitatea ambilor părinți de a-și petrece alternativ fiecare sărbătorile de C cu fetița, știut fiind că, Cul este o familiei.
În ceea ce privește restul perioadei anului calendaristic, fost menținute dispozițiile deciziei pronunțate în apel privind programul de vizitare în primul și al treilea sfârșit de săptămână a fiecărei luni.
Alegațiile recurentei potrivit cărora tatăl stă în chirie, că este vizitat de actuala prietenă și nu posedă condiții minime de a se îngriji de copil vizează motivele de netemeinicie ale hotărârii, ori, în recurs nu se pot aduce numai critici de nelgalitate deciziei pronunțate în apel.
Împrejurarea că intimatul are o legătură cu o altă femeie nu este de natură de restrânge programul de vizitare copilului, atâta vreme cât nu se dovedește că este afectată în vreun mod relația tată-copil.
Prin urmare, având în vedere disp. art. 2, art. 14-16 din Legea nr. 272/2004, raportat la disp. art. 43 alin. 3.fam și art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea va admite recursul reclamantei și va stabili programul de vizitare potrivit dispozitivului deciziei. Acest program de vizitare a fost stabilit raportat la vârsta copilului, însă în timp acesta va putea fi modificat în funcție de modificările survenite.
În temeiul art. 276 Cod proc.civ. au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată în apel. Au fost respinse cheltuielile de judecată în recurs, deoarece nu s- făcut dovada acestora, potrivit art. 1169.civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 42/A din 6 mai 2009 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în sensul că obligă reclamanta să-i permită pârâtului - legături personale cu copilul astfel:
- în perioada vacanței de vară 1 iulie - 1 august a fiecărui an;
- în prima săptămână a vacanței de iarnă în anii pari și a doua săptămână a vacanței de iarnă în anii impari;
- în restul perioadelor anului calendaristic, exceptând perioada vacanțelor, în timpul săptămânii în ziua de vineri în intervalul orar 16.00 - 18.00.
Menține restul deciziei privind programul de vizitare în primul și al treilea sfârșit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 16.00 precum și cea privind luarea minorei de la domiciliul reclamantei și readucerea ei la domiciliul pârâtului, la sfârșitul perioadei de vizitare.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată în apel.
Respinge cheltuielile de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
5 Ex/22.12.2009
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
