Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 17/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/R/2009
Ședința publică din 9 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina Judecător JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat spre examinare cererea de revizuire declarată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 2052/R din 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, privind și pe intimata .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar-fila 12, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că revizuientul nu s-a conformat dispoziției instanței și nu achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar, conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, fila 6.
La data de 22 decembrie 2008, s-a depus la dosar din partea revizuientului un înscris prin care arată că renunță la judecarea cererii de revizuire.
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare și invocă excepția netimbrării cererii de revizuire.
Curtea, pune în discuția părții excepția netimbrării cererii de revizuire prevăzut de art.137 alin. 1.pr.civ. raportat la art.20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art.35 alin. 5 din nr. 760/C/1999.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției netimbrării cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 3222/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantei împotriva pârâtului. Totodată, s-a admis în parte acțiunea reconvenționala formulată de pârâtul împotriva reclamantei și în consecință s-a constatat că au calitatea de bunuri comune dobândite in timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, următoarele: 1. casă de locuit situată în B,-, cu anexe și teren înscrise în CF 6967 B, nr. top 5794/1/1 în valoare de 617.566 lei; 2. apartament cu 3 camere situat în B,-,. A,.4 înscris în CF. 5643/4 în valoare de 127.729 lei; 3. autoturism Volkswagen, cu nr. de înmatriculare - în valoare de 22.750 lei Ron; 4. bunurile mobile existente la adresa- B,- în valoare totală de 14.680.17 lei și descrise în anexa nr.1 din raportul de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta sentință; s-a constatat că pârâtul a avut o contribuție proprie, după despărțirea în fapt a părților, la edificarea casei în cuantum de 142.160,5 lei; s-a constatat că valoarea de 33.250 lei Ron autoturismului Volkswagen, cu nr. de înmatriculare - a intrat în valoarea casei de locuit; s-a constatat că masa bunurilor comune supusă partajului este în valoare de 640.564.67 lei; s-a dispus partajarea bunurilor comune în natură și s-au atribuit reclamantei bunurile de sub nr. 2,3,4 în valoare de 165.159,17 lei și pârâtului casa de locuit, cu anexe și teren înscrise în CF 6967 B în valoare de 475.405,5 lei, s-a constatat că părțile au cumpărat marfa pentru magazinul lor în valoare de 70.000 lei, marfă rămasă în posesia reclamantei; pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei o sultă compensatoare în cuantum de 42561,58 lei; s-a constatat că au calitatea de bunuri comune cu o contribuție de 100% a pârâtului bunurile mobile aflate la adresa -B,- descrise în anexa 3 din raportul de expertiza întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta sentință; s-a dispus întabularea imobilelor în CF pe numele părților conform partajului. S-au respins celelalte cereri din acțiunea reconvențională, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtului suma de 4000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Prin decizia civilă nr.47/A din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de pârât și s-a admis ca fiind fondat apelul declarat de reclamantă, sentința fiind schimbată în parte. În consecință, s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție egală. următoarele bunuri: 1) teren situat în B- în valoare de 201.282 lei; casă, anexe gospodărești și împrejmuiri situate pe acest teren în valoare totală de 586.043 lei ( teren + construcții=787.325 lei;) 2) apartamentul cu 3 camere situat în B str. nr 4,. A,. 4, 5043/4 în valoare de 169.400 lei; 3) contravaloarea autoturismului marca Volkswagen (-), în valoare de 20.000 lei; 4) bunuri mobile aflate în apartamentul anterior descris, enumerate în anexa nr. 1 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în valoare de 14.680,17 lei; 5) contravaloarea autoturismului marca Volkswagen (-) în valoare de 30.000 lei;
S-a constatat că valoarea masei totale a bunurilor comune supuse partajului este de 926.051,17 lei;
S-a dispus partajarea bunurilor comune prin formare de loturi în natură și:
S-a atribuit reclamantei lotul nr. 1, format din: apartamentul cu 3 camere situat în B-.A,.4, bunurile mobile aflate în acest apartament, enumerate în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert și contravaloarea autoturismului VW, lot în valoare de 204.080,17 lei;
S-a atribuit pârâtului lotul nr. 2, format din: casa de locuit, anexe gospodărești împrejmuiri și teren, din CF 6967 B și contravaloarea autoturismului VW, lot în valoare totală de 757.971 lei;
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei sultă în cuantum 276.945,3 lei;
S-a menținut dispoziția din sentință privind constatarea calității de bunuri comune cu o contribuție a pârâtului de 100% a bunurilor mobile din anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert și cea de întabulare în
S-au respins toate celelalte cereri din acțiunea reconvențională.
S-au compensat integral cheltuielile de judecată pentru fondul cauzei. A fost dată în debit reclamanta cu suma de 41.184.400 lei vechi, adică 4.118,5 lei noi, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată la valoarea contestată la fondul cauzei, stabilită prin încheierea de ședință din 16.02.2005, ce va fi achitată în contul Statului Român.
Intimatul a fost obligat să plătească apelantei 5919 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru - 2416 lei, onorariu de expert-1003 lei și onorariu avocațial-2500 lei.
Prin decizia civilă 2052/R/24.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr. 47/A din 16.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, care a fost menținută. A fost obligat recurentul să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Verificând hotărârea recurată, din perspectiva cauzelor de nelegalitate invocate de recurent, curtea a reținut curtea a reținut că soluția de desființare a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare poate fi pronunțată în două ipoteze și anume, când se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului și respectiv, când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. Norma cuprinsă în art.297 alin.1 proc.civ. fiind de strictă interpretare și aplicare, nu poate fi extinsă prin analogie și altor situații decât cele expres stabilite de legiuitor.
Așadar, soluția desființării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare se impunea "când în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul, fără a intra în cercetarea fondului, or, prima instanță a analizat pretențiile reclamantei în cadrul cererii reconvenționale a pârâtului, dată fiind dubla calitate a părților în procesul de partaj, atât de reclamant, cât și de pârât.
Referitor la criticile privitoare la netimbrare, Curtea a reținut că, în conformitate cu disp.art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, axele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin.2 din același articol al actului normativ citat,dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal,în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Potrivit alin.3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cumreclamanta a contestat, doar prin întâmpinare, contribuția pretins diferită a părților la dobândirea bunurilor comune, sancțiunea pentru neachitarea taxei de timbru stabilită în aceste condiții, raportat la poziția sa procesuală șinu pentru netimbrarea acțiunii principale, deci ca titular alcererii, în sensul art.7 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, a fost corect stabilită, instanța de apel făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 4 și 5 din lege. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, dacă în momentul înregistrării sale acțiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului sau inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată, în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal, iar în situația în careinstanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune darea în debit la organele financiare,soluția instanței de apel fiind legală, neverificându-se incidența primului motiv de casare invocat, respectiv art.304 pct.3 proc.civ.
Nu au fost îndeplinite nici condițiile cazului de modificare reglementat de art.304 pct.6 proc.civ. care permit modificarea hotărârii instanței de apel atunci când s-a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, deoarece majorarea sultei a avut loc, ca urmare a reevaluării masei bunurilor partajabile.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile cazului de modificare reglementat de art.304 pct.7 proc.civ. câtă vreme instanța de apel a răspuns motivelor de apel formulate atât de reclamantă, cât și de pârât, argumentându-și soluția printr-o motivare care îndeplinește condițiile art.261 alin.1 pct.5 proc.civ.
Din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.8 proc.civ. ce permite modificarea unei hotărâri recurate în situația schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, ajungând în mod eronat la concluzia că "patrimoniul societății a fost lichidat în mod amiabil".
Curtea a reținut că recurentul a afirmat, doar la nivel declarativ, incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 proc.civ. întrucât motivele de fapt invocate în susținerea acestui caz de modificare nu sunt în concordanță cu cele ce vizează "natura juridică a actului dedus judecății, ori
înțelesul acestuia".
Pârâtul recurent a criticat hotărârea instanței de apel pentru reținerea unei stări de fapt eronate, susținând că cei doi soți au o creanță față de societatea comercială, că această sumă de bani a existat și a rămas în administrarea exclusivă a reclamantei, care a valorificat-o ulterior, iar "această concluzie rezultă din analiza coroborată a răspunsului acesteia la interogator, cu inventarul mărfurilor rămase în posesia reclamantei, cu depozițiile martorilor audiați în cauză și prezumțiile judecătorești ce se pot desprinde" însă, aceste critici nu sunt însă susceptibile de încadrare în motivele prevăzute de art.304 proc.civ. astfel că ele nu pot fi primite spre cercetare. Apoi, nu corespunde realității faptul că instanța de apel ar fi omis să se pronunțe asupra acestei cereri, fiind expuse argumentele arătate în considerente, iar în dispozitiv s-a menționat că s-au respins toate celelalte cereri formulate prin cererea reconvențională, nefiind necesar ca prin dispozitiv să se facă mențiunea expresă cu privire la cererile respinse.
În sfârșit, nu sunt incidente nici dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. pârâtul recurent aducând critici hotărârii susținând că "din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă faptul că pârâtul a avut o contribuție diferită față de reclamantă la dobândirea bunurilor din masa partajabilă". Totodată, susține că instanța de apel ar fi trebuit să aprecieze "oferta de tranzacție" a reclamantei ca o recunoaștere a pretențiilor pârâtului și să coroboreze acest script cu celelalte declarații de martori din dosar", însă "instanța de apel a nesocotit cu totul probațiunea administrată în cauză".
Curtea a constatat că și prin aceste motive pârâtul a critică hotărârea instanței de apel pentru reținerea unei stări de fapt eronate, afirmând că starea de fapt stabilită contrazice probele administrate în cauză.
În aprecierea Curții, atât prima instanță, cât și instanța de apel au stabilit, în temeiul dreptului lor de a determina starea de fapt prin aprecierea probelor administrate, o contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune, iar în recurs o reapreciere a probelor este inadmisibilă, raportat la dispozițiile art.304 proc.civ.
Recursul pârâtului a fost apreciat ca nefondat și a fost respins conform art. 312 alin. 1.proc.civ. nefiind prezent nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304.proc. civ.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274.proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială și chitanța depuse la dosar (23-24).
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizure, cerere care nu a fost motivată.
În temeiul dreptului de dispoziție, revizuientul a renunțat la judecarea cererii de revizuire, prin scriptul înregistrat în data de 22.12.2008.
La termenul de judecată din 09.01.2009 s-a depus de către reprezentanta intimatei, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, invocând excepția inadmisibilității și a tardivității acesteia, cu cheltuieli de judecată. Tot în această ședință s-a constatat că cererea de revizuire nu este timbrată.
Potrivit art. 3 lit. d și art. 20 al.1 146/1997, cererea de revizuire trebuia timbrată cu 10 lei, anticipat și această obligație nu a fost îndeplinită. Potrivit art. 20 al. 3.146/1997 sancțiunea pentru netimbrarea cererii este anularea acesteia. Înainte de primul termen de judecată, 09.01.2009 revizuientul a renunțat la cererea de revizuire, dar această manifestare a dreptului de dispoziție nu-l exonera de la plata taxei judiciare de timbru. Cu titlu de excepție, art. 23 din 146/1997 prevede cazurile în care taxa judiciară de timbru se restituie, împrejurarea renunțării la acțiune, nefiind stipulată, numai pentru acțiunea de divorț. Prin urmare, curtea apreciază că revizuientul nu este exonerat de plata taxei judiciare datorate. Sigur, neplata taxei judiciare de timbru este până la urmă tot o consecință a aplicării principiului disponibilității,care guvernează procesul civil, însă instanța va aplica dispozițiile art. 137 al. 1.Pr.Civ.
Așadar, în temeiul art. 20 al. 3.146/1997, curtea va anula ca netimbrată cererea de revizuire declarată de revizuientul.
Intimata a solicitat obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei reprezentând onorariu avocațial, însă cererea a fost admisă numai parțial pentru următoarele considerente:
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a celui care a pierdut procesul. Dreptul de a pretinde despăgubiri este un drept subiectiv civil pasibil la rândul său să fie exercitat abuziv.
Art.274 alin.3 Cod proc.civ. permite mărirea sau micșorarea onorariilor avocațiale ori de câte ori se constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari, raportat la valoarea pricinii sau munca prestată de avocat, însă această dispoziție este o excepție prevăzută de legiuitor, care nu încalcă disp.art.57 din Legea nr. 51/1995, care stipulează că avocații sunt liberi să stabilească prin înțelegere cu clienții onorariile.
Este real că între avocat și client se stabilesc raporturi juridice odată cu încheierea contractului de asistență juridică, și orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibilă. Dacă nu ar fi existat art.274 Cod proc.civ. contractul încheiat între avocat și clientul său ar fi produs efecte numai între părțile contractante, însă datorită acestei dispoziții legale, contractul își produce efecte și față de terțe persoane, inclusiv față de adversarul din proces. În aceste circumstanțe, efectele contractului de asistență juridică se produc față de o persoană care nu a participat la încheierea contractului respectiv și nu negociat termenii respectivului contract. În cazul de față intimata a încheiat contractul de asistență juridică, după ce a fost înregistrată renunțarea la judecată, însă a redactat întâmpinare la cererea de revizuire, nemotivată.
Dreptul de pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, poate fi exercitat abuziv și sancțiunea abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral prin exercitarea abuzivă a dreptului său. Așadar suma de 5000 lei pentru redactarea întâmpinării la cererea de revizuire și exprimarea poziției procesuale, în circumstanțele cauzei, a fost apreciată ca fiind abuzivă raportat la complexitatea cauzei.
Pentru aceste considerente, curtea va obliga revizuientul să-i plătească intimatei numai o parte din onorariu, respectiv 1000 lei în temeiul art. 274 al 1 și 3.Pr.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva intimatei având ca obiect decizia civilă nr. 2052/R/ din 24.10.2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe revizuient să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/19.01.2009
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
| ← Pensie întreținere. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 2741/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
