Divort. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.278
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul -reclamant domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 444 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- pârâta domiciliată în comuna, sat, județul D și cu autoritatea tutelară Primăria, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței nr. -/13.03.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 19 din 25.03.2009, intimata -reclamantă- pârâtă personal, lipsind autoritatea tutelară Primăria.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către intimata - reclamantă - pârâtă, înregistrată sub nr. 6567/6.03.2009.
S-a comunicat un exemplar de pe întâmpinare și apărătorului recurentului - reclamant-pârât.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - reclamant-pârât solicită acordarea unui nou termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și pentru a depune la dosar acte.
Curtea respinge cererea de amânare pentru a lua la cunoștință de întâmpinare, iar referitor la proba cu înscrisuri, aceasta trebuia să le solicite azi în instanță, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - reclamant -pârât solicită proba cu înscrisuri constând în acte medicale ce îl privesc pe minor, unele bilete de trimitere la spital pentru investigații, unele cupoane privind veniturile realizate de recurentul reclamant și o caracterizare privind pe recurent, emisă de Primăria.
Intimata - reclamantă -pârâtă având cuvântul arată că se opune la depunerea acestor acte.
Curtea admite proba cu înscrisuri noi fiind pertinente și utile în soluționarea cauzei de față, lasă cauza la a doua strigare pentru ca intimata să ia la cunoștințe de aceste înscrisuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns aceleași părți.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - pârât-reclamant având cuvântul pentru recurentul - reclamant susține oral motivele de recurs arătând în esență că din probele administrate rezultă că intimata se face vinovată de destrămarea relațiilor de căsătorie, că aceasta a părăsit domiciliul comun și a intrat în relații de concubinaj cu un alt, că în ceea ce privește încredințarea minorului, apreciază că sentința este total nelegală, întrucât apelantul are condiții materiale pentru creșterea și educarea minorului, că s-a ocupat de acesta și este foarte apropiat, solicitând admiterea recursului casarea deciziei recurate privind încredințarea minorului și rejudecând cauza în fond să se dispună încredințarea minorului spre creștere și educare recurentului, cu obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere pentru minor la venitul minim pe economie întrucât aceasta nu realizează venituri.
Intimata reclamantă - pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, învederând instanței că locuiește la părinții săi unde are condiții foarte bune, că recurentul are un comportament foarte violent față de ea, că a fost să-și viziteze minorul, iar pensia de întreținere a minorului este pusă de-o parte.
CURTE
Prin sentința civilă nr. 1366/26.06.2008 Judecătoria Găeștia admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant; a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți, urmând ca reclamanta pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei - acela de.
I-a fost încredințat reclamantei pârâte spre creștere și educare minorul cu obligația pârâtului reclamant de a-i plăti acestuia o pensie de întreținere în cuantum de 150 lei lunar.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
A reținut instanța că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, din vina ambilor soți, continuarea căsătoriri nemaiputând avea loc, din probele administrate rezultând că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie.
În ceea ce privește situația copilului minor instanța a apreciat că se impune ca acesta să fie încredințat mamei care s-a ocupat și a fost alături de copil în permanență, l-a luat de fiecare dată când a fost alungată din domiciliu iar atunci când a fost mutată cu chirie nu a putut ține legătura cu copilul din cauza familiei pârâtului care nu i-au permis să-l viziteze.
Ca o consecință a încredințării copilului mamei instanța l-a obligat pe pârât în baza art.42 raportat la art.86 și 94 din Codul familiei la plata unei pensii de întreținere în cuantumul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că desfacerea căsătoriei trebuia să opereze din vina exclusivă a soției care a părăsit domiciliul comun și a lăsat copilul în grija sa, intrând în relații de concubinaj cu un alt.
Mai arată apelantul că are condiții atât materiale cât și morale pentru creșterea și educarea copilului așa încât se impune ca minorul să-i fie lui încredințat cu atât mai mult cu cât acesta este sufletește atașat de el - apelantul.
Prin decizia civilă nr. 444 din 3 noiembrie 2008, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul - reclamant.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelul este nefondat și va fi respins, va menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond care în mod corect a apreciat că, raportat la depozițiile martorilor audiați, relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate din vina ambilor, pârâtul având o atitudine violentă față de soția sa iar reclamanta prin părăsirea domiciliului conjugal și intrarea în relații de concubinaj cu o altă persoană.
Cele susținute de apelant referitoare la împrejurarea că doar reclamanta se face vinovată de desfacerea căsătoriei, nu au suport probator, martorii audiați arătând faptul că aceștia s-au despărțit în mai multe rânduri datorită atitudinii violente a pârâtului, reclamanta încercând să dea încă o șansă căsătoriei.
Referitor la situația copilului, criticile apelantului sunt nefondate pentru că aceasta s-a ocupat în permanență de copil până în momentul în care i s-a interzis acest lucru de familia pârâtului; că a fost ajutată în mai multe rânduri de familia sa precum și pentru că copilul are vârsta de 2 ani și 9 luni, vârstă la care prezența mamei este mai importantă în viața copilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul - reclamant criticând-o pentru nelegalitate susținând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece s-a pronunțat pe cale de dispoziții generale și de asemenea au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin.1 teza 1 din CEDO, cu privire la dreptul de apărare și la un proces echitabil cât și principiul contradictorialității ignorându-se prevederile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă.
Se face o motivare de către instanța de apel prin preluarea susținerilor din hotărârea instanței de fond fără să intre în cercetarea fondului, reținându-se că reclamanta părăsea frecvent domiciliul conjugal, având o relație extraconjugală, recunoscută de aceasta și de martorii propuși, ca în același timp să-i fie încredințat minorul spre creștere și educare.
Aprecierea făcută de instanță potrivit căreia este mai bine ca în acest moment ca minorul să fie încredințat reclamantei apreciindu-se că numai în acest fel sunt protejate interesele copilului, ignoră chiar dispozițiile art. 38 alin.4 Codului familiei și ale Legii nr.87/2008 pentru ratificarea Convenției asupra relațiilor care privesc copii.
Este încredințat copilul reclamantei, dar nu se ține seamă de probatoriile administrate din care rezultă că pârâtul și familia sa au îngrijit copilul, mai susține recurentul.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului modificarea hotărârii și rejudecând cauza în fond admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece motivele invocate de recurentul - pârât au fost avute în vedere și în apel, acesta a fost asistat de avocat care a solicitat probele necesare soluționării unei acțiuni de divorț.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că părinții sunt datori să-și îngrijească copilul, ei fiind obligați să-l crească preocupându-se de sănătatea, dezvoltarea sa fizică, de educare, învățătură și pregătire profesională. Îndeplinirea acestor îndatoriri presupune o supraveghere continuă și atentă a copilului în toată activitatea lui astfel încât să se observe dezvoltarea sa fizică intelectuală și morală.
În caz de divorț, ca și în speța de față, copilul rezultat din căsătoria părților este încredințat unuia dintre părinți ținându-se seamă de mai multe critici, printre care și interesul superior al copilului.
Probele care au fost administrate de către instanța de fond la propunerea părților (ambele au fost asistate de apărători ) au dus la concluzia că pentru moment este mai bine pentru minor să fie încredințat spre creștere și educare mamei - reclamante, fiind la o vârstă de aproape 3 ani, iar mama a fost întotdeauna alături de el.
Motivarea făcută de instanța de fond și apel este în concordanță cu probatoriile administrate și legislația în materie făcându-se trimitere la textele de lege incidente în Codul familiei, fiind respectate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, ca de altfel și dispozițiile art.6 alin 1 teza 1 din CEDO, astfel că și sub acest aspect critica recurentului - pârât este nefondată.
Nefondată este și critica potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile art. 129 pct.5 Cod procedură civilă, deoarece nu se poate dispune casarea unei hotărâri pentru că din oficiu instanța nu a ordonat anumite dovezi câtă vreme părțile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau.
Pe de altă parte rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul susținerii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acestuia cu atât mai mult cu cât pe parcursul soluționării procesului recurentul - pârât a fost asistat de apărător.
Este lipsită de relevanță susținerea recurentului - pârât potrivit căreia intimata - reclamantă are o relație extraconjugală deoarece afecțiunea sa față de copil, preocuparea pentru îngrijirea și educarea acestuia nu pot fi îngrădite de acest aspect, atâta vreme cât probele administrate ca și ancheta socială au format convingerea instanței că pentru moment este mai bine ca minorul să fie încredințat spre creștere și educare mamei.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul pârâtului este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâtul -reclamant domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 444 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- pârâta domiciliată în comuna, sat, județul D și cu autoritatea tutelară Primăria, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -, C
Grefier,
Red. CP
Tehnored. CN
2 expl./06.04.2009
Dosar fond nr-- Judecătoria Găești
Jud.fond-
Dosar apel nr- Trib.
Judec.apel;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
| ← Plasament. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
