Divort. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț cu minori -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 287
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta recurentă domiciliată în S,-, bloc 59, scara B,.15, județul S, împotriva deciziei civile nr. 261 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns pârâtul intimat asistat de avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar a fost depusă chitanța nr. - din 12 octombrie 2009 în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului. De asemenea, prin Serviciul Arhivă a fost depusă întâmpinare de pârâtul intimat - prin avocat.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru pârâtul intimat, precizează că înțelege să invoce excepția de nulitate a recursului, având în vedere că recursul trebuia depus la instanța a cărei hotărâre se atacă. Totodată recursul este nul dat fiind faptul că nu a fost motivat nici până în acest moment. Solicită admiterea excepției de nulitate a recursului.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 8.05.2008 reclamanta a chemat in judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună: desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul din culpa exclusivă a acestuia; să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul.
În motivarea cererii, reclamanta arată în esență că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 2.08.1984, din relațiile de căsătorie rezultând minorul, născut la data de 3.06.1995, neînțelegerile din familie au început de mai mult timp, într-o primă fază îi adresa injurii grave, în ultima perioadă a devenit violent, o lovește chiar și în fața copiilor, certurile fiind cauzate în mare parte de problema psihică a soțului său, soțul a dat dovadă de incorectitudine și necinste față de ea făcând împrumuturi de la diferite bănci și de la persoane apropiate, fără știința sa, aflând de ele ulterior de la prieteni și de la rude,în ultima perioadă ea a fost întreținătorul material al familiei, lucru care îi ocupa toată ziua și care a distanțat-o afectiv de copiii săi, care îl aveau în preajmă pe tată, care în ultimul timp nu a avut serviciu. Reclamanta a precizat că minorul este la o vârstă când are nevoie cel mai mult de sprijinul și ajutorul mamei.
Pârâtul a formulat cererea reconvențională solicitând desfacerea căsătoriei tară a se reține culpa sa ori a reclamantei și fără motivarea sentinței, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul deoarece poate asigura acestuia cele mai bune condiții materiale și morale pentru creștere, el s-a preocupat de creșterea și educarea minorului, este foarte apropiat sufletește de acesta, reclamanta îl neglijează, nu-i face de mâncare, nu-i face menajul, vine târziu la domiciliul conjugal și adesea în stare de ebrietate, esențială în ceea ce privește încredințarea minorului fiind opinia acestuia.
Prin sentința civilă nr. 5274/27.11.2008 Judecătoria Suceavaa admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect "divorț" formulată de reclamanta-pârâtă, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 2.08.1984 și înregistrată în registrul stării civile al Consiliului popular al municipiului S sub nr. 413 la aceeași dată, din culpa comună a soților.
A încredințat minorul, născut la data de 3.06.1995 spre creștere și educare pârâtului-reclamant, a obligat reclamanta-pârâtă să plătească în favoarea minorului suma de 200 lei cu titlu de pensie de întreținere de la data pronunțării, 27.11.2008, până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 2.08.1984, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Consiliului popular al municipiului S sub nr. 413 la aceeași dată iar din relațiile de căsătorie a rezultat minorul, născut la data de 3.06.1995, că relațiile dintre soți s-au deteriorat datorită certurilor în legătură cu împrumuturile făcute de pârât fără știrea reclamantei, fapt susținut și de martora, pârâtul agresând-o pe reclamantă la data de 8.03.2008. producându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal (fila 12 din dosar), fapt pe care de altfel pârâtul 1-a recunoscut față de reprezentanții Serviciului Autoritate Tutelară. De asemenea instanța reține că pârâtul este cel care se ocupa mai mult de gospodărie, în condițiile în care reclamanta lucra, pârâtul se ocupa mai mult de minor, fapt ce a determinat ca minorul să se atașeze mai mult de tată. De asemenea instanța reține că reclamanta obișnuiește să consume băuturi alcoolice fapt care rezultă din declarația martorei. prietena fiicei majore a părților. Faptul că pârâtul ar consuma și el băuturi alcoolice rezultă doar din declarația martorei, apreciată de instanța ca subiectivă, declarație care nu se coroborează cu alte probe.
În baza art. 42 fam. instanța a încredințat minorul spre creștere și educare tatălui având în vedere opțiunea exprimată de minor în acest sens, în condițiile în care părinții oferă condiții materiale și morale asemănătoare. Luarea în considerare a opiniei minorului este un principiu reglementat de art. 6 lit. h din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. In acest caz instanța apreciază că încredințarea minorului spre creștere și educare tatălui nu contravine interesului său superior și prin urmare opinia sa privind măsura încredințării sale poate fi respectată.
Având în vedere prevederile art. 107 familie potrivit cu care ambii părinți trebuie să contribuie la întreținerea copiilor lor minori și cele ale art. 86 familie care stabilește aceeași obligație, instanța a obligat pârâta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, calculată conform art. 94 al. 3 din același act normativ, prin raportare la venitul realizat de aceasta, indicat în referatul de anchetă socială.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat că este greșit ca instanța de fond să-și bazeze soluția doar pe opinia minorului, că probatoriul administrat este insuficient și trebuie completat în apel, că nu s-a avut în vedere că minorul poate fi influențat de un părinte și că este labil psihic.
Prezent în instanță, prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că din probele administrate a rezultat că Ieste în interesul minorului, să fie alături de tată.
Prin decizia civilă nr. 261 din 09.06.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că probele administrate în cauză au arătat că pârâtul oferă condiții mai bune de dezvoltare minorului iar acesta din urmă manifestă un vădit atașament față de tată.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal reclamanta -, precizând că motivele de recurs vor fi dezvoltate până la primul termen de judecată.
Pârâtul a invocat excepția recursului ca urmare a nemotivării acestuia.
Analizând cauza, Curtea constată că recursul este nul, fiind nemotivat.
Astfel, în conformitate cu art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen, acesta fiind de 30 zile de la data comunicării deciziei recurate, în cazul acțiunii de divorț.
Reclamanta nu a indicat în interiorul acestui termen motivele care stau la baza recursului său.
Prin urmare, în conformitate cu art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va dispune, conform dispozitivului ce urmează.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta recurentă domiciliată în S,-, bloc 59, scara B,.15, județul S, împotriva deciziei civile nr. 261 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, ca fiind nemotivat.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/13.11.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 155/2009. Curtea de... | Supraveghere specializată. Decizia 839/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
