Supraveghere specializată. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 839

Ședința publică de la 29 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu

JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin președinte secție

JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D împotriva sentinței civile nr. 95 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect supraveghere specializată.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D și intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul Ministerul Publica solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2009, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Das olicitat instanței să se instituie măsura supravegherii specializate în familie privind pe minorul, născut la data de 16.10.2002, fiul numitei, domiciliată în comuna Crucii -

S-a arătat că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, petenta a fost încunoștiințată despre faptul că în seara de 30.08.2007 minorul, după ce a distrus un geam, a intrat în incinta unui magazin de unde a sustras 3 sticle cu suc și 2 pungi de sticksuri. Tot în aceeași zi, a pătruns într-un autoturism după ce a spart luneta, unde a rămas până dimineața.

rin rezoluția din data de 22.10.2007, față de minor s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele comise întrucât acesta nu răspunde penal, cu recomandarea ca, în această situație, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D să ia una din masurile de protecție specială prevăzute de Legea nr.272/2004. Comisia pentru protecția copilului-D nu a putut să stabilească o măsură de protecție specială pentru minor deoarece mama și minorul nu s-au prezentat pentru a-și exprima acordul cu privire la stabilirea măsurii.

În prezent, minorul locuiește împreună cu mama sa și concubinul acesteia într-un imobil în condiții modeste, veniturile familiei fiind realizate din alocația de stat, ajutorul social și muncile ocazionale prestate de concubin.

Familia minorului este cunoscută în comunitate ca fiind o familie liniștită, nu a creat probleme de natură penală, iar așa cum se arată și în ancheta socială a Primăriei Crucii, mama și concubinul acesteia pot să se ocupe în continuare de creșterea și educarea minorului.

Prin sentința civilă 95 din 29 martie 2009 Tribunalului Doljs -a respins sesizarea, cu motivarea că, deși minorul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală și ar fi întrunite condițiile prev. de art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, nu se impune luarea față de minor a uneia dintre măsurile prevăzute de art. 55 lit. a sau c deoarece minorul avea la data comiterii faptelor vârsta de 5 ani și nu a conștientizat urmările faptelor sale.

Instanța a reținut că minorul beneficiază de un mediu stabil în domiciliul părinților, care sunt preocupați de creșterea și îngrijirea celor trei copii cu vârste preșcolare, fiind cunoscuți în comunitate ca o familie care nu a creat probleme. Minorul este înscris la grădinița din localitate și frecventează cursurile acestei unități de învățământ.

S-a considerat că nu au existat și nici nu există condiții care să prezinte riscul săvârșirii din nou de către minor a vreunei fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât de la data comiterii faptelor și până în prezent minorul nu a mai săvârșit alte fapte sancționate de lege și că nu se poate stabili o anumită obligație pe care trebuie să o respecte minorul de vreme ce acesta frecventează cursurile școlare corespunzătoare vârstei pe care o are, nu are nici o afecțiune medicală și nu se impune nici utilizarea unor servicii de îngrijire de zi ori interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, motivând că măsura supravegherii specializate se impune chiar dacă minorul avea 5 ani la data săvârșirii faptelor penale, în scopul de fi educat și supravegheat mai atent de către familie, pentru a nu săvârși alte fapte. S-a arătat că, potrivit dispoz. art. 68 alin. 1 din legea 272/2004, reprezentanții recurentei monitorizează cazul prin verificări trimestriale și sesizează instanța pentru a se dispune încetarea măsurii dacă s-a modificat situația de fapt.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 80 alin 1 din Legea 272/2004, pentru copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a) și c) și anume plasamentul sau supravegherea specializată.

Legea stabilește competența în stabilirea măsurii în favoarea Comisiei pentru Protecția Copilului, atunci când există acordul părinților sau competența instanței de judecată, atunci când acest acord lipsește.

Din interpretarea sistematică a textelor legii speciale privitoare la protecția copilului și din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 80, rezultă că se instituie obligativitatea pentru instituțiile competente, după caz, să dispună instituirea unei măsuri de protecție atunci când a fost săvârșită o faptă penală de către un minor care nu răspunde penal. În aceste condiții, instanța nu poate aprecia asupra oportunității măsurii, ci trebuie să facă aplicarea legii, principiul legalității având prioritate.

Posibilitate de apreciere există doar cu privire la alegerea uneia dintre măsurile care se instituie, în raport de criteriile prevăzute la art. 80 alin 1 pct. a)- e), precum și cu privire la impunerea condițiilor prevăzute la art. 81, atunci când măsura de protecție aleasă este supravegherea specializată.

O astfel de interpretare a legii este în interesul copilului, interes care trebuie avut în vedere potrivit art. 2 din legea 272/2004, pentru că are ca efect conștientizarea familiei din care provine minorul asupra consecințelor săvârșirii unor fapte antisociale, chiar în perioada când copilul nu răspunde penal, creându-se posibilitatea unei supravegheri mai atente, a menținerii unei legături mai strânse a familiei cu minorul.

În speță, se constată că deși de la data săvârșirii faptei penale minorul nu a mai săvârșit alte fapte, este necesară o atenție sporită din partea familiei întrucât în curând acesta începe cursurile școlare, unde, intrând în contact cu mai mulți copii, poate avea tendința de a urma sfaturile proaste ale altora sau a intra în relații cu persoane care au o influență negativă asupra comportamentului său.

Trebuie avută în vedere și situația din familia minorului, compusă din mamă, concubinul acesteia și alți doi minori, faptul că familia are venituri modeste și că minorul nu a avut permanent un exemplu patern alături, astfel că se impune ca mama să se implice mai atent în educarea fiului său, încercând să îl facă să înțeleagă faptul că anumite fapte pot avea consecințe grave.

Un element în plus îl constituie faptul că familia pare a nu acorda importanță faptelor săvârșite de minor, cât timp mama nu s-a prezentat la Direcția Generală de Asistență Socială atunci când a fost convocată pentru a se ajunge la un acord privind măsura ce trebuie aplicată, ceea ce poate duce la concluzia că există tendința ca și pe viitor să nu fie suficient supravegheat minorul.

Apreciind că tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 80 din Legea 272/2004, fiind întemeiat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va admite sesizarea.

Constatând că minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și că în viitor familia sa trebuie să supravegheze mai atent educația minorului, se va dispune instituirea măsurii supravegherii specializate în familie față de minorul, născut la 16.10.2002, pe o perioadă de 1 an, sub condiția respectării de către familie a următoarelor obligații: frecventarea cursurilor școlare, interzicerea de a frecventa localurile publice.

Se va atrage atenția membrilor familiei asupra dispozițiilor art. 82 din Legea 272/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D cu sediul în C, Bulevardul nr.22, jud. D împotriva sentinței civile 95 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu, cu domiciliul în comuna Crucii, județul D, reprezentant legal al minorului.

Modifică sentința civilă nr. 95 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -.

Admite cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D cu sediul în C, Bulevardul nr.22, jud.D în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în comuna Crucii, județul

Dispune instituirea măsurii supravegherii specializate în familie față de minorul, născut la 16.10.2002, fiul numitei, domiciliată în com. Crucii, jud. D, pe o perioadă de 1 an, sub condiția respectării de către familie a următoarelor obligații: frecventarea cursurilor școlare, interzicerea de a frecventa localurile publice.

Atrage atenția membrilor familiei asupra dispozițiilor art. 82 din Legea 272/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red./tehnored GI/4ex/8.07.2009/jud. fond

Președinte:Gabriela Ionescu
Judecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Supraveghere specializată. Decizia 839/2009. Curtea de Apel Craiova