Stabilire program vizitare minor. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 155
Ședința publică din 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul domiciliat în F, str. 2 -, bloc 13, scara A,. 54, împotriva deciziei nr. 59 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul, avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta din urmă și Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, contestatorul depune la dosar concluzii scrise și-i înmânează duplicatul acestora și avocatei - pentru intimata.
Avocat, pentru intimată, precizează că nu solicită un nou termen de judecată pentru a studia întâmpinarea.
Curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul precizează că în cauză este vorba despre o eroare materială, este aceeași persoană în 2 sentințe diferite. Solicită să i se acorde dreptul de a avea relații personale cu copilul său, să se poată întâlni mai des cu el și să-l ia mai mult decât câteva ore pe zi și admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata, susține că în cauză nu există o eroare materială și solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra contestației de față, constată:
Prin decizia nr. 59 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceavaa respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 53 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr. 2043 din 10 octombrie 2008 Judecătoriei Fălticeni.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că reclamantul a criticat în esență, că audierea în proces, în calitate de martor, a fratelui pârâtei-intimate fost nelegală, că fosta soție - pârâta, încearcă pe orice cale împiedicarea sa de a stabili legături personale cu minorul, în exercitarea drepturilor și îndatoririlor sale părintești, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 87/2007 privind ratificarea Convenției asupra relațiilor personale care privesc copiii, că exercitarea firească a drepturilor și îndatoririlor părintești presupune și posibilitatea instalării minorului la domiciliul său în intervalele de timp solicitate. Instanța a reținut că, de principiu, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul încredințat celuilalt părinte în cazul divorțului și care derivă din obligația de a crește și educa pe copil, nu poate fi limitat a priori, comunicarea dintre părintele căruia nu i s-a încredințat copilul minor urmând să aibă loc în mod firesc,fără nici o restrângere. Acest aspect nu este însă general valabil, practica judiciară și literatura de specialitate fiind unanime în aprecierea posibilității ivirii unor situații în care interesul superior al minorului să impună stabilirea unor limitări ale acestui drept.
În speță, prin raportare la ansamblul probator al cauzei, pe de o parte, vârsta fragedă a copilului, născut la data de 11.10.2002, iar pe de altă parte, modificările de conduită manifestate de tatăl-reclamant, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, soldate cu internări în spitalele din S și F, s-a apreciat că neîngăduirea luării minorului de către tatăl reclamant la domiciliul acestuia, ordonată de instanțe, apare în concordanță cu principiul respectării interesului superior al copilului, neconstituindu-se într-o încălcare a drepturilor părintești, ci numai într-o restrângere justificată a acestora. Referitor la nelegalitatea audierii în proces, în calitate de martor, a fratelui pârâtei (rudă de gradul II), aceasta nu a fost reținută, întrucât prevederile art. 190 Cod procedură civilă consacră o excepție în materia cauzelor de familie, de la regula generală înscrisă în art. 189 Cod procedură civilă, potrivit căreia "nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv". Totodată, neopunerea reclamantului recurent la audiere, a fost considerată a echivala cu o acceptare tacită a acestuia la audierea martorului, în sensul art.189 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii reclamantul recurent a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, arătând că diminuarea pensiei de întreținere, prin raportare la veniturile pe care le obține efectiv, nu ar trebui să aibă drept consecință împiedicarea sa de a avea legături personale cu minorul. Contestatorul a arătat că intimata a prezentat deformat situația veniturilor sale, în cuprinsul sentinței civile nr. 1417 din 4 iunie 2008 Judecătoriei Fălticeni reținându-se că "nu s-a făcut dovada că tatăl minorului este în imposibilitate morală sau fizică, datorită unor afecțiuni grave ale stării de sănătate, să contribuie" la suportarea cheltuielilor de creștere și educare a copilului său.
Analizând prezenta contestație în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă invocate de contestator, instanța o constată a fi neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Primul motiv prevăzut de art. 318 din Codul d e procedură civilă pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, greșeli de fapt, involuntare, și nu greșeli de judecată.
În speță, a fost soluționată cererea reclamantului de a avea legături personale cu minorul în urma analizării situației minorului, cât și a tatălui acestuia, a stării de sănătate a celui din urmă, astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, aspecte față de care s-a ajuns la soluția dată prin hotărârea contestată.
De fapt, prin contestație se invocă greșeli de judecată, de interpretare a probelor și a dispozițiilor legale aplicate, nefiind vorba despre erori materiale.
În această situație, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe, care a dat hotărârea în recurs, de modul în care s-au apreciat probele și s-a stabilit raportul dintre ele, ar deschide calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt. Contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond. Dispozițiile legale ale art. 318 din codul d e procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.
Constatând că în cauză, nu este incident nici unul din motivele prevăzute de art. 318 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 500 lei către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de aceasta în cadrul prezentei contestații (fila 8).
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul domiciliat în F, str. 2 -, bloc 13, scara A,. 54, împotriva deciziei nr. 59 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./11.06.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
