Divort. Decizia 309/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/R/2010
Ședința publică din 12 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 2600/R/ din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimatul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost introdusă și motivată în termen legal, a fost comunicată intimatului și este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 15 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care la prima strigare a cauzei, Curtea constată lipsa părților și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatoarea personal, asistată de avocat, care se prezintă în substituirea doamnei avocat -, din Baroul Bistrița -
Reprezentanta contestatoarei, avocat, depune la dosar copia împuternicirii avocațiale nr. 10/29.01.2010 pentru doamna avocat, din Baroul Bistrița -N și copia împuternicirii avocațiale de substituire nr. 15/11.02.2010, din care rezultă că se prezintă în substituirea doamnei avocat.
La întrebarea instanței, dacă înțelege să își însușească contestația în anulare, respectiv, dacă contestatoarea este cea care a formulat-o contestatoarea arată că ea este cea care a formulat prezenta contestație în anulare.
Instanța invită pe contestatoare să semneze contestația în anulare, iar contestatoarea procedează la semnarea acesteia în fața instanței.
Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 04.02.2010, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, iar în conformitate cu prevederile art. 242 pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța înmânează reprezentantei contestatoarei un exemplar din întâmpinarea depusă de intimat.
Reprezentanta contestatoarei arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, schimbarea în tot a hotărârii atacate, desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a intimatului reclamant și permiterea intimatului reclamant să aibă legături personale cu minorii, în principal numai în prezența contestatoarei, iar în secundar, numai în prezența unui reprezentant al Direcției Județene de Protecție a Drepturilor Copilului B-N, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, pentru motivele arătate pe larg în contestația în anulare. Arată că, atât hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea instanței de apel sunt nelegale întrucât s-au dat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 272/2004. Arată că, există pe rol un dosar penal privind pe unul dintre cei doi minori și reclamantul este inculpat în acel dosar, astfel că, în opinia sa, în situația în care reclamantul va avea legături personale cu minorii conform programului de vizitare stabilit de către instanța de fond și de către instanța de apel, minorii vor fi afectați psihic.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr. de mai sus la data de 05.01.2010, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 2600/R/20.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, cu consecința rejudecării recursului, a schimbării în tot a hotărârii recurate, în sensul desfacerii căsătoriei între părți din vina exclusivă a intimatului; stabilirea legăturilor personale ale intimatului cu minorii, în principal, în prezența contestatoarei, iar în secundar, în prezența unui reprezentant al Direcției Județene de Protecția a Drepturilor Copilului B N; cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea contestației s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei dată în recurs, arătând că dezlegarea dată recursului este rezultatul omiterii din greșeală a judecării în mod exhaustiv a celor două motive de recurs, însă, decizia prin care s-a soluționat recursul a fost dată și cu încălcarea gravă a dispozițiilor Legii nr. 272/2004.
În motivarea contestației au mai fost invocate prevederile art. 8 din Carta Drepturilor și Libertăților Fundamentale, ale art. 8 din CEDO, ale Protocolului nr. 11, arătând că în cauză s-au comis fapte penale împotriva minorilor de către intimat, conform dosarului penal nr-.
În pofida acestor împrejurări, respectiv, a lovirii minorului în vârstă de 3 ani de către intimat și a lovirii repetate a contestatoarei de către intimat în prezența minorului, instanța de recurs a apreciat că Tribunalul Bistrița N în apel a apreciat corect toate probele din dosar atât cele testimoniale cât și cele cu înscrisuri.
S-a mai arătat de către contestatoare că niciodată ea nu a solicitat interzicerea păstrării legăturilor personale ale intimatului cu minorii, dar aceste vizite să se facă în prezența contestatoarei sau a unui reprezentant al, conform art. 5 din Protocolul 7 CEDO.
Contrar susținerilor instanței de recurs, copii părților nu au dezvoltat legături de atașament cu reclamantul, reclamantul neîndeplinindu-și în nici un fel obligațiile impuse de art. 43 alin. 3. fam. nevizitându-i pe minori nici la grădiniță sau cămin, nici la domiciliul, neaducându-le cadouri de ziua lor sau de Moși.
Intimatul nu are loc de muncă, nu are o locuință, trăind pe spatele părinților săi, din banii acestora, aspect ce relevă iresponsabilitatea acestuia în relația cu minorii, cărora nu le poate satisface nici cea mai mică necesitate materială financiară, existând deci motive temeinice de natură a prejudicia dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a minorilor.
Deși contestatoarea a probat că este fără putință de tăgadă că intimatul este cel care poartă vina exclusivă a desfacerii căsătoriei, totuși instanțele de fond, apel și recurs nu au observat esențialul, și anume, că intimatul este cel care și-a părăsit familia, a abandonat-o, după ce a furat tot din apartamentul comun, după formularea acțiunii de divorț.
Tot în motivarea contestației în anulare a fost făcut un scurt istoric al relațiilor dintre părți, prin expunerea stării de fapt tensionate dintre acestea și prin reiterarea, practic, a motivelor de recurs (p. 3 din contestație).
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că în susținerea contestației contestatoarea a invocat aceleași motive de netemeinicie care au format și obiectul recursului, cu referire la aprecierea probelor existente la dosarul de fond a cauzei, probe care nu pot fi analizate întrucât art. 304 pct. 11.proc.civ. a fost abrogat. S-a mai arătat de către intimat că în recurs au fost analizate toate motivele de recurs invocate.
Contestația în anulare este nefondată.
Deși contestatoarea a indicat formal, ca temei juridic al contestației sale, prevederile art. 318.proc.civ. fără însă să indice care anume teză a art. 318.proc.civ. ar fi aplicabilă în speță, totuși, din motivarea contestației în anulare se desprinde ideea că aceasta ar fi justificată prin aceea că instanță de recurs a omis din greșeală să judece în mod exhaustiv cele două motive de recurs invocate de recurenta contestatoare de azi.
Toate celelalte motive invocate în susținerea contestației în anulare reprezintă, practic, o reproduce aproape fidelă a motivelor de recurs, nemaiputând fi cenzurate prin intermediul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, știut fiind că motivele de contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, neputând fi extrapolate.
Verificându-se motivele de recurs invocate de contestatoarea de azi prin recursul ce a fost soluționat prin decizia civilă nr. 2600/R/20.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, se constată că în marea lor majoritate acestea intrau sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizau exclusiv netemeinicia hotărârii recurate, încadrându-se deci în pct. 10 și 11 ale art. 304.proc.civ. în prezent abrogate.
Inadmisibil era și motivul de recurs prin care s-a solicitat, pentru prima dată în fața instanței de recurs, ca reglementarea programului de vizitare a minorilor de către intimat să se facă în prezența unui reprezentant al, întrucât acest motiv de recurs intra sub incidența art. 316.proc.civ. raportat la art. 294.proc.civ.
Singurul motiv de nelegalitate invocat de contestatoarea de azi, prin recursul pe care l-a promovat, a fost cel prin care s-a invocat încălcarea prevederilor art. 43 alin. 3.fam. motiv de recurs asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat în mod exhaustiv în paginile 10 și 11 ale deciziei, după cum urmează:
"În legătură cu reglementarea programului de vizitare al minorilor Curtea reține că cererea pârâtei având ca obiect stabilirea legăturilor personale ale reclamantului cu cei doi copii numai în prezența unui reprezentant al Direcției Județene de Protecție a Drepturilor Copilului BNr eprezintă o cerere nouă care a fost formulată pentru prima dată în calea de atac a recursului astfel încât aceasta este inadmisibilă conform art.316 pr.civ. raportat la art.294 alin.1 pr.civ.
Potrivit art.43 alin.3 fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
În același sens, conform art.14 alin.1 și alin.3 din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestora cu bunicii, frații și surorile or cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a prejudicia dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Art.15 din același act normativ reglementează modalitățile de exercitare a relațiilor personale care se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondența ori o altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Din ansamblul acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul consacră atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ce privește creșterea și educarea copiilor, cât și dreptul copilului care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat are dreptul de a menține legături personale nu numai cu ambii părinți, ci și cu rudele sale și cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind că între drepturile copilului se înscrie și acela de a crește în familie.
Pe lângă aceste dispoziții din dreptul intern, Curtea are în vedere și prevederile art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor copilului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului conform căreia este în interesul superior al copiilor, dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personaleîn mod efectivși fără nici o ingerință din partea mamei copiilor.
Ținând seama de vârsta copiilor dar și de capacitatea lor de a înțelege nevoia legăturilor mai strânse cu tatăl lor, instanța de apel a redus programul de vizitare a copiilor, în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 15,00 - 18,00 și numai pe raza mun. B cu obligația reclamantului de a readuce minorii la domiciliul pârâtei.
Solicitarea pârâtei privind vizitarea copiilor de către reclamant numai în prezența ei nu poate fi soluționată în acest sens deoarece starea conflictuală și relațiile tensionate între cei doi părinți se concretizează în efecte negative asupra stabilității emoționale și psihice ale copiilor astfel încât este de dorit ca derularea relațiilor personale dintre copii și tatăl lor să fie, pe cât este posibil, cât mai normale și firești în caz contrar dreptul minorilor dar și al reclamantului de a avea legături personale ar fi golit de conținut și iluzoriu ceea ce nu poate fi admis fiind contrar dreptului la viața de familie garantat de art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Nu se poate reține susținerea pârâtei recurente referitoare la faptul că programul de vizită stabilit afectează interesul superior al minorilor deoarece în speță este evidentă și necontestată starea de conflict existentă între părinți la acest moment, iar prezența pârâtei în perioada de timp mai sus arătată alături de minori și de reclamant nu ar face decât să amplifice tensiunile deja existente între părinți care se vor reflecta în mod negativ asupra dezvoltării ulterioare a copiilor.
Având în vedere că în prezent nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea armonioasă a celor doi copii, Curtea stabilește că tribunalul a pronunțat o soluție cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente.
Ambele părți vor putea solicita modificarea acestui program de vizită în viitor, ori de câte ori vor considera că există motive temeinice care să până în pericol dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copiilor, ținând seama că în această materie hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat relativă întrucât soluția se raportează la împrejurările de fapt existente la data pronunțării ei".
Este nefondată susținerea contestatoarei, în sensul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra celor două motive de recurs invocate de recurentă, primul vizând stabilirea vinovăției părților în destrămarea relațiilor de familie, iar al doilea vizând modalitatea de exercitare a legăturilor personale de către reclamant cu minorii rezultați din căsătorie, câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior, instanța de recurs a analizat în mod detaliat cel de-al doilea motiv de recurs și câtă vreme, în legătură cu primul motiv de recurs, instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei următoarele:
"Pârâta susține că hotărârea criticată este nelegală și netemeinică din două puncte de vedere, și anume: stabilirea vinovăției părților în destrămarea relațiilor de familie și modalitatea de exercitare a legăturilor personale de către reclamant cu minorii rezultați din căsătorie.
Primul motiv de recurs al pârâtei vizează stabilirea culpei exclusive a reclamantului în destrămarea căsătoriei. În dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâta a arătat că a probat, fără putință de tăgadă împrejurarea că reclamantul este singurul vinovat de degradarea relațiilor dintre cei doi soți, prin înscrisurile depuse în probațiune reprezentând certificatele medico - legale dar și prin probele testimoniale administrate susținând că declarațiile martorilor propuși de reclamant trebuie înlăturate.
Totodată, recurenta a arătat că din toate probele administrate în fața instanței de fond reiese că părinții ei nu au intervenit în viața de familie a părților decât financiar și cu diferite produse în scopul ajutării familiei. De asemenea, din probațiunea administrată pârâta a dovedit că reclamantul are un comportament agresiv atât față de pârâtă cât și față de minori, astfel încât, nu are un profit moral pozitiv de tată, nefiind în interesul superior al copiilor ca aceștia să aibă legătură personale cu reclamantul în absența pârâtei între orele 15,00 - 18,00, de două ori pe lună.
În reglementarea procedurală actuală, conform art.304 pr.civ. "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate".
Din expunerea de motive a recursului rezultă că se supun atenției instanței de control judiciar, chestiuni de fond care privesc reaprecierea probelor aspecte care nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci netemeinicia acesteia.
Recursul este reglementat ca și o cale extraordinară de atac, fără a avea un caracter devolutiv, pentru ca instanța astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului reanalizând probatoriul administrat și reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speță, apelul.
Ori, câtă vreme cauza a fost supusă controlului instanței de apel, fiind analizată sub toate aspectele, pârâta recurentă nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanță de control judiciar fiind chemată să cerceteze doar aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate.
Prin urmare, toate aspectele relevate și criticate de pârâtă în dezvoltarea motivelor de recurs care se referă la aprecierea înscrisurilor și a declarațiilor testimoniale privind culpa exclusivă a reclamantului în destrămarea relațiilor de familie și comportamentul acestuia față de copiii rezultați din căsătoria părților sunt considerate de C ca fiind inadmisibile în calea de atac extraordinară a recursului având în vedere că art.304 pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct.112 din OUG nr.138/2000".
Se constată, așadar, că deși formal contestatoarea a invocat în susținerea contestației sale prevederile art. 318.proc.civ. respectiv, omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra celor două motive de recurs ce au format obiectul recursului, totuși, în realitate, motivele expuse în motivarea contestației în anulare sunt reproduceri ale motivelor de recurs, această contestației în anulare reprezentând practic, un recurs la recurs, contestatoarea dorind de fapt rejudecarea recursului pentru aceleași motive pe care le-a expus și în memoriul de recurs.
Constatându-se, așadar, de către C că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 318.proc.civ. respectiv, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate prin memoriul de recurs, se impune respingerea ca nefondată a prezentei contestații în anulare.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații -, AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL CONSILIULUI LOCAL B și AUTORITATEA TUTELARĂ DIN CADRUL CONSILIULUI LOCAL, împotriva deciziei civile nr. 2600/R din 20.11.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
Red./dact.MM
6ex./16.02.2010
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
| ← Plasament. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Craiova | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 527/2009. Curtea de... → |
|---|
