Divort. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, județul B împotriva deciziei nr. 193A din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul intimat asistat de avocat, lipsă fiind pârâta și reprezentanții Autorităților Tutelare intimate - Autoritatea Tutelară a comunei și Autoritatea Tutelară a comunei
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru reclamantul intimat, depune la dosar note de concluzii scrise, împuternicire avocațială, chitanța nr. 15/9.02.2010 privind onorariu avocat și o caracterizare a elevului.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală. Arată că la pronunțarea deciziei au fost avute în vedere interesele minorilor, că pârâta a plecat în Italia abandonându-și cei doi copii, că tatăl a renunțat și el să muncească în Spania unde câștiga mai bine, tocmai pentru a putea avea grijă de cei doi minori. Minorii locuiesc împreună cu el, la părinții săi, unde au condiții foarte bune atât morale cât și materiale pentru creștere și dezvoltare. De altfel, pârâta nu a fost prezentă la nici una dintre instanțe pentru a-și susține acțiunea. Solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 365 din 25 ianuarie 2008 Judecătoriei Botoșanis -a admis acțiunea reclamantului, s-a desfăcut căsătoria dintre părți din culpa exclusivă a pârâtei, s-au încredințat reclamantului spre creștere și educare cei doi copii minori rezultați din căsătorie, pârâta fiind obligată la plata unei pensii de întreținere lunare de câte 99,50 lei pentru fiecare copil. S-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv, cu obligarea la plata sumei de 339,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 8 iulie 2000 iar relațiile de familie s-au destrămat iremediabil datorită pârâtei, care a încălcat obligația de fidelitate față de reclamant, nu și-a îndeplinit obligațiile de mamă în raport cu copii și consumă băuturi alcoolice în mod excesiv.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 116 din 2 iunie 2008 Tribunalului Botoșani - Secția civilă prin care s-a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare cu motivarea că procesul s-a soluționat cu încălcarea normelor de procedură și în acest mod au fost încălcate drepturile procesuale ale pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 365 din 25 ianuarie 2008 Judecătoria Botoșani rejudecând cauza, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect stabilire legături personale cu minorii ca lipsit de interes.
S-a respins de asemenea cererea reconvențională formulată de pârâtă cu privire la încredințarea minorilor ca nefondată.
S-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpă comună.
S-au încredințat reclamantului spre creștere și educare minorii născut la 3 iulie 2001 și născut la 9 ianuarie 2006, pârâta fiind obligată să plătească cu titlu de pensie de întreținere suma de 65,50 lei lunar pentru fiecare minor (pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 ianuarie 2009) și suma de 80 lei lunar, pentru fiecare minor începând cu data de 1 ianuarie 2009 și până la majorat. S-a constatat că de la introducerea acțiunii și până la 1 ianuarie 2009 copiii au locuit la părinții pârâtei reclamante și s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv "".
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că ambele părți au contribuit la destrămarea relațiilor de căsătorie, în special datorită lipsei de încredere dintre ei și a inexistenței unor demersuri pentru remedierea neajunsurilor.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 193 din 19 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
S-a reținut în motivare că, în ce privește motivul vizând culpa, în cererea reconvențională depusă la dosar pârâta nu a solicitat, pe cale principală, desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului ci s-a declarat de acord cu desfacerea căsătoriei din culpă comună. Cum prima instanță a admis acțiunea și cererea reconvențională în parte, desfăcând căsătoria din vina ambilor soți, s-a apreciat că pârâta nu mai poate pretinde, pe calea apelului, o altă soluție împotriva propriei sale poziții procesuale. Pentru aceleași considerente s-a apreciat că nu se impune suplimentarea probatoriului.
În ce privește motivul de apel vizând încredințarea copiilor, s-a reținut că viața de familie a părinților ca și relațiile lor față de cei doi copii minori rezultați din căsătorie au fost bulversate de plecările celor doi soți, separat sau împreună, în diferite perioade în străinătate din considerente financiare. În aceste intervale de timp copii au fost efectiv în grija bunicilor.
S-a reținut că minorul, atunci când a fost luat de tatăl său, prezenta afecțiuni legate strâns de condițiile de viață și îngrijire respectiv parazitoza intestinală, anemie secundară, pediculoză, rahitism florid și hipoglicemie hipomagnezică. După ce a locuit o perioadă la tatăl său s-au constatat îmbunătățiri evidente în ce privește starea de sănătate.
În privința minorului s-a reținut că acesta s-a integrat în cele mai bune condiții în circuitul școlar, reclamantul acordându-i atenția cuvenită, îndrumându-l și supraveghindu-
S-a reținut de asemenea că reclamantul s-a întors în țară, reziliindu-și contractul de muncă din străinătate în timp ce pârâta se află în continuare în Italia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că au fost încălcate dispozițiile legale privind încredințarea minorilor și nu a fost avut în vedere interesul acestora. A arătat de asemenea că a lăsat minorul în grija părinților săi fiind nevoită să plece la lucru în străinătate din considerente financiare și că a trimis bani și pachete așa încât minorii să nu fie privați de bucuriile copilăriei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține că acesta este neîntemeiat.
Principiile interesului superior al copilului instituit de art. 31 și 32 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și de art. 42 din Codul familiei impun a se ține seama la încredințarea copiilor minori de o serie de factori cum ar fi posibilitățile materiale ale pârâților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care minorul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportarea fiecăruia dintre părinți, starea sănătății.
În speță, fiecare dintre părinți dispune de posibilitățile materiale necesare pentru a asigura celor doi minori cele necesare. Recurenta a susținut că a lucrat în străinătate și a trimis minorilor bani și pachete pentru ca aceștia să nu fie privați de bucuriile copilăriei. Posibilitățile materiale trebuie însă analizate în contextul celorlalte criterii.
Minorii și au o vârstă fragedă și au nevoie de îngrijire permanentă de care, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză respectiv anchetele sociale, documentația medicală și informațiile furnizate de învățătoarea unuia dintre ei au beneficiat în ultimii doi ani în care au locuit cu tatăl.
Fiind alături de minori tatăl le-a asigurat toate condițiile necesare creșterii și educării. Reîncredințarea către mamă ar putea avea efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale având în vedere necesitatea asigurării unei stabilități și continuități în îngrijire, creștere și educare, impusă de art. 6 lit. i din Legea nr. 272/2004.
În raport de considerentele mai sus enunțate instanța constată că intimatul este în măsură să asigure minorilor condițiile necesare creșterii și educării, despărțirea dintre el și minori putându-se constitui într-o încălcare a drepturilor acestora.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă respectiv art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, județul B împotriva deciziei nr. 193A din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./3.03.2010
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
| ← Divort. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1247/2009. Curtea de... → |
|---|
