Divort. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 32
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în municipiul S,-, -. C,. 4 și pe str. - nr. 11,. 9A,. G,. 22 județul S împotriva deciziei nr. 347 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul recurent asistat de avocat și reclamanta intimată asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru pârâtul recurent, depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocat, pentru reclamanta intimată, depune la dosar împuternicire avocațială și certificatul medico legal nr. 1505/E din 17.11.2009.
Apărătorii ambelor părți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Arată că hotărârea primei instanțe s-a pronunțat cu încălcarea prevederilor art. 614 din Codul d procedură civilă, respectiv s-a pronunțat în timp ce pârâtul era în stare privativă de libertate, fiind deținut la Penitenciarul Botoșani, astfel că nu și-a putut desemna un mandatar pentru a-i reprezenta interesele în instanță. Astfel consideră acesta că i-a fost îngrădit dreptul la apărare, neputând propune probe în apărarea sa și neputând participa fie personal fie prin mandatar la administrarea probelor propuse de reclamantă, în special cu privire la încredințarea minorului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică. Arată că este adevărat că recurentul a fost în stare de arest pe perioada derulării cauzei la prima instanță, însă la instanța de apel a fost prezent și a putut să-și administreze probe ca și la instanța de fond. De altfel pârâtul a propus la instanța de apel proba cu un martor, care ulterior nu s-a mai prezentat. Mai arată că relațiile dintre cei doi soți sunt iremediabil deteriorate, dovadă fiind și certificatul medico legal depus astăzi în instanță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2008 la Judecătoria Suceava reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părți din culpa pârâtului, să-și păstreze numele dobândit prin căsătorie, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din relațiile de familie, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere raportată la venitul minim pe economie.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că relațiile de căsătorie au decurs normal până în urmă cu circa 5 ani de zile, când pârâtul a înființat o societate comercială. Din acel moment relațiile de căsătorie s-au deteriorat treptat, pârâtul intrând în relații de concubinaj cu o angajată, neglijându-și în totalitate familia. Mai mult, în prezent pârâtul se află în Penitenciarul Botoșani în arest preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni grave.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 17.02.2009 reclamanta și-a modificat cererea în sensul că a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună.
Prin sentința civilă nr. 670 din 17.12.2009, Judecătoria Suceavaa admis în parte acțiunea și, în consecință, a desfăcut căsătoria dintre părți din culpă comună, a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de -, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul și l-a obligat pe pârât la plata în favoarea acestuia a unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din declarația martorului audiat în cauză, că relațiile de căsătorie sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua.
Reținând că reclamanta îndeplinește condițiile necesare pentru creșterea și educarea minorului rezultat din căsătorie, avându-se în vedere opțiunea minorului, precum și aspectul că pârâtul nu a solicitat încredințarea copilului, a fost încredințat aceasta mamei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, care a fost stabilită avându-se în vedere venitul minim pe economie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa sa, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare întrucât la primul termen de judecată nu a fost prezent fiind în stare privativă de libertate, deținut în Penitenciarul Botoșani, termen la care s-a dispus citarea sa în Penitenciarul Botoșani. La data de 27.01.2009 a luat cunoștință de cererea de divorț, fiind citat pentru data de 17.02.2009. La acest termen administrația penitenciarului nu i-a asigurat transportul la Judecătoria Suceava, motiv pentru care a lipsit și la acest termen la care reclamanta a formulat precizări la acțiune, s-au audiat martora și minorul în camera de consiliu.
- La dosar a fost depusă și o anchetă socială, încheiată, de asemenea, în lipsa sa și în baza informațiilor furnizate de reclamantă.
- Soluția primei instanțe s-a bazat pe probe administrate în lipsa sa, a fost în imposibilitatea de a propune la rândul său probe, nu a avut cunoștință de precizările la acțiune, nu a avut timpul necesar pentru a desemna un mandatar din împrejurări independente de voința sa.
Prin decizia civilă nr. 347 din 10.11.2009, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pe perioada derulării procesului la prima instanță pârâtul s-a aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani, astfel că în ceea ce privește încunoștiințarea sa despre proces au devenit incidente dispozițiile art. 90 al. 6 Cod procedură civilă, care stipulează că pentru deținuți înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la administrația penitenciarului. Astfel, dacă pentru primul termen de judecată pârâtul a fost citat de la domiciliul comun, pentru cel de al doilea termen de judecată și ultimul din 17.02.2009 neregularitatea s-a acoperit, pârâtul fiind citat prin administrația Penitenciarului Botoșani, semnând de luare la cunoștință la data de 27.01.2009.
Deci, conchide instanța de apel, pârâtul a fost legal citat la prima instanță, cu respectarea art. 90 al. 6 coroborat cu art. 108 al. 3 Cod procedură civilă.
În considerarea dispozițiilor art. 614 Cod procedură civilă instanța de apel a reținut că în situația deținutului, cum este pârâtul, este permisă reprezentarea lui prin mandatar. Așa fiind, nimic nu-l împiedica pe pârât să împuternicească o altă persoană, mandatar avocat sau neavocat, să-i reprezinte interesele în procesul de divorț, în condițiile în care a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea, fiind respectate atât dispozițiile art. 1141al. 3 Cod procedură civilă, care se referă la primul termen de judecată, cât și dispozițiile art. 89 Cod procedură civilă, care se referă la termenele ulterioare.
Faptul că prima instanță nu i-a comunicat pârâtului precizările la acțiune formulate de reclamantă nu i-a produs primului, apreciază instanța de apel, nicio vătămare, nefiind vorba despre o modificare a acțiunii în sensul art. 132 al. 1 Cod procedură civilă, solicitările rămânând aceleași, reclamanta aducând doar precizări în ceea ce privește culpa în desfacerea căsătoriei, din exclusivă a pârâtului în culpă comună.
Lipsa pârâtului de la efectuarea anchetei sociale a fost apreciată ca fiind fără relevanță în condițiile în care soluția primei instanțe cu privire la încredințarea minorului rezultat din relațiile de căsătorie nu s-a bazat în exclusivitate pe referatul de anchetă socială, ci pe opțiunea minorului, în vârstă de 16 ani, pe împrejurarea că acesta a rămas în îngrijirea mamei după despărțirea în fapt a părților și pe faptul că pârâtul nu a solicitat să-i fie încredințat lui.
Primul capăt de cerere a fost legal soluționat, în baza declarației martorei, cu sublinierea aspectului că în apel pârâtul a solicitat în contraprobă audierea numitei, renunțând ulterior la administrarea acestei probe, poziție procesuală ce denotă doar o opunere formală din partea pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- La prima instanță au existat doar două termene de judecată, iar în acea perioadă se afla în stare privativă de libertate, fiind deținut la Penitenciarul Botoșani. La primul termen a fost citat prin afișare la fostul domiciliu, iar la al doilea termen de judecată din 17.02.2009 a fost citat prin administrația Penitenciarului Botoșani, semnând de luare la cunoștință la data de 27.01.2009. În acest interval scurt de timp nu a avut posibilitatea de a-și desemna un mandatar în conformitate cu dispozițiile art. 614 Cod procedură civilă. Așa fiind, apreciază că i-a fost îngrădit dreptul la apărare.
- În apel a avut un mandatar până la data de 10.11.2009, când, încetând starea privativă de libertate, a fost prezent personal la acest termen de judecată. Instanța de apel a apreciat eronat că poziția sa procesuală a fost doar o opunere formală, deoarece a propus audierea martorei, la audierea căreia a renunțat deoarece starea de sănătate a martorei, o persoană în vârstă, nu îi permitea să se deplaseze. Așa fiind, nu a fost respectat caracterul devolutiv al apelului.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
La prima instanță au fost, într-adevăr, acordate două termene de judecată.
La primul termen de judecată din 20.01.2009 pârâtul, deși se afla în stare de arest la Penitenciarul Botoșani, a fost citat de la domiciliul comun, dar pentru cel de al doilea termen de judecată din 17.02.2009 acest a fost citat din Penitenciarul Botoșani.
Pentru acest al doilea termen de judecată procedura de citare cu pârâtul a fost îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 90 al. 6 Cod procedură civilă, prin administrația Penitenciarului Botoșani, pârâtul semnând de luare la cunoștință la data de 27.01.2009.
În condițiile în care la prima instanță au fost respectate dispozițiile art. 1141al. 3 Cod procedură civilă care se referă la stabilirea primului termen de judecată la cel puțin 15 zile de la primirea citației, corect a apreciat instanța de apel că pârâtul a avut la prima instanță suficient timp pentru a uza de dispozițiile art. 614 Cod procedură civilă, în sensul împuternicirii unei persoane care să-i reprezinte interesele.
De altfel, pârâtul nu a invocat și nu a dovedit existența niciunei împrejurări mai presus de voința sa de natură a-l împiedica să-și desemneze un mandatar.
Deci, cum prima instanță a respectat dispozițiile legale privitoare la citare pentru persoanele aflate în stare de arest, precum și la acordarea termenelor de judecată, dându-i-se posibilitatea pârâtului de a participa la judecată printr-un mandatar și de a-și formula apărările prin intermediul acestuia sau uzând de dispozițiile art. 115 sau 119 Cod procedură civilă se conchide că acestuia nu i s-a încălcat dreptul la apărare.
Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond. Problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel, care va statua atât în fapt, cât și în drept. Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate la prima instanță.
Astfel, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, instanța de apel a admis proba testimonială propusă de pârât, respectiv audierea martorei pentru termenul din 10.11.2009. Însă, la acest termen de judecată pârâtul a arătat că renunță la proba testimonială solicitată, fără a preciza că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 186 al. 3 Cod procedură civilă, respectiv să solicite înlocuirea martorei despre care a afirmat că este în vârstă, iar starea de sănătate nu îi permite să se deplaseze.
Într-adevăr caracterul devolutiv al apelului permite refacerea sau completarea probelor în apel, dar instanța nu se poate substitui părților, cărora le revine sarcina probei, cu suportarea de către acestea a consecințelor procedurale în cazul nerespectării dispozițiilor referitoare la propunerea probelor.
În consecință, pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat de către reclamanta intimată cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în municipiul S,-, -. C,. 4 și pe str. - nr. 11,. 9A,. G,. 22 județul S împotriva deciziei nr. 347 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored./8.03.2010
Nr.ex.2
Jud.apel:
-
Jud. fond:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1703/2010. Curtea de... → |
|---|
