Divort. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 345
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 40/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent, personal, lipsă pârâta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,50 lei.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 306. pr. civ., sub care aspect acordă cuvântul.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului pe fond considerând că excepția invocată este neîntemeiată.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 40/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 676/30.09.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 676/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Detaa respins ca nesusținută acțiunea civilă formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâta reclamantă, pentru divorț și a luat act de renunțarea pârâtei reclamante la soluționarea cererii reconvenționale având ca obiect divorțul și a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că a data de 01.09.2008, pârâta-reclamantă a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la judecarea cererii reconvenționale având ca obiect divorțului și că, în situația în care reclamantul-pârât va dovedi motivele de divorț și se va dispune desfacerea căsătoriei, solicită să fie citată pentru efectuarea probațiunii la cererea reconvențională de partaj a bunurilor comune, pe care și-o menține.
De asemenea, la data de 02.09.2008, reclamantul-pârât a depus la dosar un înscris prin care s-a arătat că este de acord cu admiterea cererii reconvenționale.
La termenul din 30.09.2008 nu s-a prezentat nici o parte la ședința publică.
Nu s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 al. 1 pct. 2, întrucât ambele părți au solicitat judecarea în lipsă.
Pe de altă parte, potrivit art. 614 din Codul d e procedură civilă, în fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri părțile se vor înfățișa prin mandatar.
Cum nu au fost dovedite astfel de situații, neprezentându-se nici vreun mandatar al părților, instanța de fond a respins ca nesusținută acțiunea civilă formulată de reclamantul-pârât, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă, pentru divorț.
Prima instanță a luat act de renunțarea pârâtei-reclamantei la soluționarea cererii reconvenționale având ca obiect divorțul.
Întrucât capătul de cerere privind partajarea bunurilor comune are un caracter accesoriu față de cererea de divorț, acesta a fost respinsă ca rămas fără obiect.
În baza art. 274. pr. civ. instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul susținând că probele administrate în fața primei instanțe au fost concludente pentru desfacerea căsătoriei.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Pârâta intimată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivului invocat de apelant, s-a constatat că apelul este nefondat.
Având în vedere că la termenul din 30.09.2008 nici una dintre părți nu s-a prezentat în fața primei instanțe și că reclamantul apelant a solicitat soluționarea cauzei și în absența sa la dezbateri, corect prima instanță a respins ca nesusținută cererea de divorț și a luat act de renunțarea pârâtei la judecarea cererii reconvenționale.
Aceasta pentru că în cauză nu s-a dovedit că reclamantul s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 614. pr. civ. context în care acesta avea obligația de a se prezenta personal în instanță, or, neprocedând așa, justificat prima instanță făcut aplicația dispozițiilor art. 616. pr. civ..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul considerând-o ca nelegală întrucât relațiile de familie sunt grav deteriorate deoarece există neînțelegeri generate de imposibilitatea existenței unui copil pe care, timp de 18 ani reclamantul și l-a dorit.
Recursul nu a fost motivat în drept însă, potrivit art. 306 alin. 3. pr. civ. Curtea este în drept să identifice acest motiv ca fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civ..
Înainte de a proceda la examinarea acestui recurs, Curtea a luat în discuție, cu prioritate și aspectul aparent al nulității lui pentru nemotivare conformă însă, făcând aplicarea textului de lege anterior menționat, s-a constatat că excepția nulității nu este întemeiată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că prin soluția pronunțată de Judecătoria Deta - și menținută ca atare de Tribunalul Timiș - a fost respinsă acțiunea reclamantului nu pentru imposibilitatea dovedirii motivelor invocate (lipsa unui copil și nepotrivirea de caracter), ci ca efect al sancțiunii civile prevăzută în termeni imperativi de art. 616. pr. civ. care prezumă neprezentarea în persoană în fața instanței de divorț a unui reclamant drept cauză de dezicere de la susținerea acțiunii sale.
Această sancțiune ar fi putut fi înlăturată doar dacă în apel sau în recurs reclamantul ar fi dovedit că ar fi existat cel puțin una din cauzele prevăzute de art. 614. pr. civ. care l-ar fi împiedicat să se înfățișeze în instanță, ori, acest lucru nu s-a întâmplat.
Din moment ce acțiunea a fost soluționată de instanța de fond numai pe baza acestui aspect procedural, iar nu pe fond, invocarea de către recurent a unor aspecte ce țin - în opinia lui - de legitimitatea solicitării sale, nu poate forma obiectul cenzurii instanțelor de control judiciar.
Prin urmare, în mod corect, în absența unor justificări în sensul celor prevăzute de art. 614. pr. civ. Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul reclamantului și, pe cale de consecință, Curtea constatând ca legală decizia civilă nr. 40/27.01.2009 pronunțată de această instanță, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de același reclamant împotriva ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 40/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 13.04.2009
Tehnored. 2 ex./14.04.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Erica Nistor
| ← Plasament. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Tg Mures | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
