Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 485/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 485
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în com. G, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 372 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), domiciliată în com. G, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, asistat de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale din 1 aprilie 2008 și intimata-reclamantă (fostă ), asistată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr. 81 din 1 aprilie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 7 mai 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că decizia Tribunalului Buzău este nelegală, deoarece instanța de apel a reținut faptul că s-a solicitat prelungirea probatoriului, dar motivează că la instanța de fond deși recurentul a fost prezent, nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Mai arată că în subsidiar în fața instanței de apel a solicitat să se atribuie o altă variantă de lotizare în care loturile să nu fie disproporționate, însă nu s-a ținut cont de acest lucru și nici nu s-a pronunțat tribunalul asupra cererii de completarea a probatoriului administrat în fața instanței de fond.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în principal, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei și atribuirea unei alte variante de lotizare, respectiv a variantei 2, care este mai echitabilă. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că instanța de fond a admis acțiunea așa cum au solicitat părțile, respectiv a omologat varianta de lotizare solicitată de acestea, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei P la data de 07.03.2006 sub nr. 389/2006 reclamanta a chemat în judecata pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în prezent se afla pe rolul instanței acțiunea de divorț, existând astfel motive temeinice pentru partajarea bunurilor dobândite în perioada căsătoriei și prevăzute expres în cuprinsul acțiunii.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și martori.
După administrarea probatorului, la data de 12.06.2006 Judecătoria Pap ronunțat Încheierea interlocutorie prin care a admis în principiu acțiunea, a constatat calitatea de copărtași a părților, cotele lor și compunerea masei de împărțit desemnând experți pentru identificarea bunurilor, evaluarea lor și formularea propunerilor de lotizare.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că a avut în vedere probatoriul administrat.
La dosar au fost depuse lucrările de expertiză ordonate în cauză.
La data de 09.10.2006 Judecătoria P a pronunțat sentința civilă nr.702 prin care, a admis acțiunea, a dispus partajul bunurilor conform încheierii de admitere în principiu și a variantei a treia din raportul de expertiza, atribuind părților bunuri în natură și obligând pârâtul la plata unei sulte de 14.556,023 lei.
A reținut instanța că această varianta de atribuire a bunurilor este cea mai judicioasa.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică, sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor și a valorii acestora, care nu s-a realizat conform dispozițiilor legale, dar și a stabilirii greșite a posesiei unor bunuri.
La 6 februarie 2007 s-a depus la dosar cerere de aderare la apel formulată de reclamantă, care a susținut că nu a fost corect stabilit cuantumul sultei ce urmează să o primească de la pârât și nu s-a precizat termenul până la care acesta trebuia să plătească sulte.
Prin decizia civila nr.97 din 16 martie 2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul pârâtului și a respins ca tardiv formulată cererea de aderare la apel.
Pentru a decide astfel tribunalul a reținut că apelul pârâtului este neîntemeiat deoarece instanța de fond a stabilit corect compunerea masei partajabile, posesia bunurilor, că acestea au fost evaluate în mod corespunzător de experții desemnați în cauza, iar prin varianta omologată în cauză instanța a atribuit în mod judicios bunurile părților.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de reclamanta, tribunalul a reținut că a fost făcută după prima zi de înfățișare conform art. 293 (1) Cod procedură civilă astfel că se impune respingerea ei ca tardivă.
Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs în termen legal ambele părți considerând-o nelegală.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a arătat că Tribunalul Buzăua reținut greșit că cererea de aderare la apel a fost formulată după prima zi de înfățișare.
În motivarea cererii sale de recurs pârâtul a formulat critici cu privire la reținerea prin încheiere în masa bunurilor a anumitor mobile, cu privire la evaluare și cu privire la nerespectarea caracterului devolutiv al apelului.
Prin Decizia civila nr.715 din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI s-au admis recursurile formulate de reclamanta și pârâtul, împotriva deciziei civile nr.97 din 16 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a casat susmenționata decizie și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
n considerentele deciziei s-a arătat că cererea de aderare la apel a fost făcută de reclamanta în termen procedural, prima zi de înfățișare, respectiv prima zi în care părțile au fost legal citate pot pune concluzii în fond nefiind, cum greșit a reținut tribunalul, primul termen de judecata.
Soluționând cererea de aderare la apel pe excepția tardivității, cauza a fost trimisă la același tribunal spre a se analiza pe fond, ocazie cu care se va pronunța și asupra cererii de apel formulată de pârâtul.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Buzău sub nr-.
În motivele scrise de apel, apelantul - pârât a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că modalitățile de evaluare și partajare a bunurilor sunt subiective și nu respectă prevederile legale. In plus, s-a stabilit greșit posesia unor bunuri a căror existență nu a fost încă dovedită.
n cererea de aderare la apelul declarat de pârâtul, reclamanta-apelantă critică aceeași sentință solicitând stabilirea corectă a cuantumului sultei și stabilirea termenului de plata a acesteia conform art. 67310Cod procedură civilă.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 372 din 19 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, a admis cererea de aderare la apel formulată de intimata (fosta ) a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pe pârâtul-apelant la plata sultei de 19.454,49 lei către reclamanta-intimata, în loc de 14.556,023 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că primul motiv de apel ce viza modul de evaluare și atribuire a unor bunuri mobile, în sensul că au fost partajate inechitabil, este neîntemeiat, deoarece în încheierea de ședința din data de 2.10.2006 s-a consemnat că părților, prezente la judecată li s-a înmânat câte un exemplar din raportul de expertiza - bunuri mobile și s-a acordat termen pentru studierea lucrării și formularea unor eventuale obiecțiuni, însă la următorul termen de judecata 9.10.2006, pârâtul apelant nu a mai fost prezent nu și-a justificat lipsa și nici nu a formulat în scris obiecțiuni la expertiza bunuri mobile.
A mai reținut tribunalul că eîntemeiată este și critica privind reținerea unor bunuri a căror existenta nu a fost dovedită, întrucât instanța de fond a stabilit masa bunurilor comune și posesia acestora în concordanță cu probatoriile administrate, inclusiv interogatoriile părților, iar atribuirea bunurilor a fost judicios realizată.
Cu privire la cererea de aderare la apel, reține tribunalul că sunt întemeiate criticile din aceasta, deoarece judecătoria în mod greșit 1-a obligat pe pârât doar la plata sultei de 14.556,923 lei rezultată din atribuirea bunurilor imobile, omițând să adauge și sulta din varianta de atribuire a bunurilor mobile, în valoare de 4898,46 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că a criticat hotărârea instanței de fond considerând-o nelegală și netemeinică întrucât în mod vădit modalitățile de evaluare și partajarea a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei sunt subiective și nu respectă prevederile legale.
Astfel, prin încheierea de admitere în principiu s-au reținut ca bunuri dobândite în timpul căsătoriei bunuri care înainte de deschiderea acțiunii de partaj nu au fost găsite de executorul judecătoresc pentru inventariere.
Deși reclamanta a susținut că aceste bunuri au existat nu a probat, a recunoscut inexistența unora, iar din probatoriul administrat a rezultat fără putere de tăgadă că nu au existat și cu toate acestea instanța le-a reținut în masa partajabilă.
A mai precizat recurentul că în ceea ce privește magazinele instanța a considerat că numai reclamanta trebuie să își câștige existența prin efectuarea de acte de comerț, decizând să îi rămână acesteia ambele, iar nu câte unul fiecăruia cum era echitabil, cu atât mai mult cu cât forma de exercitare era o asociație familială.
Sub aspectul evaluării bunurilor aceasta s-a făcut în mod subiectiv și fără nici un temei legal.
Mai mult decât atât dintr-o simplă lecturare a celor două expertize se poate observa că bunurile ce au fost incluse în lotul recurentului sunt supraevaluate, pe când cele din lotul intimatei subevaluate.
Astfel, autoturismul a fost evaluat de expert la suma de 3000 lei având ca referință prețul programului " ", deși cu această mașină se circulă și în prezent, evaluarea animalelor s-a făcut la un sistem de referință care nu mai există, respectiv prețul din de vite, târgurile de pe raza Județului B fiind închise.
În ceea ce privește mobila cea din lotul recurentului a fost supraevaluată și este de neînțeles din ce sursă a fost obținută o variantă de referință de expert de vreme ce acesta este mai veche de 20 de ani, greșeli de evaluare fiind făcute și în ceea ce privește borhotul, computerul și telefonul Nokia.
Pe de altă parte, instanța de apel a dat o motivare superficială prin care nu a răspuns la nici una din problemele ridicate de apelant și care nu conține nici un argument de fapt și de drept care să susțină soluția din dispozitiv.
Mai mult decât atât instanța de apel putea să observe că se impune efectuarea unei noi expertize mobiliare, iar nu să se limiteze a-și motiva soluția prin faptul că deși a fost înmânat un exemplar al expertizei nu a formulat obiecțiuni.
Acest argument nu poate justifica înlăturarea caracterului devolutiv al apelului, câtă vreme dispozițiile art. 292 coroborate cu art. 295 al. 2 permiteau instanței, având în vedere gravele erori semnalate de pârât în expertiza mobiliară și a modului de atribuire inechitabilă a loturilor să completeze expertiza cu una nouă și corectă.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta, intimată în cauza de față a investit inițial Judecătoria P cu o cerere având ca obiect partaj bunuri comune formulată în contradictoriu cu pârâtul, recurent în litigiul pendinte pe rolul Curții.
După administrarea probatoriilor prima instanță a pronunțat Încheierea interlocutorie din data de 12.06.2006 prin care a admis în parte în principiu cererea și a constatat că părțile au dobândit mai multe bunuri comune mobile și imobile.
Prin aceiași încheiere instanța a ordonat efectuarea în cauză a unor expertize evaluare bunuri, construcții și auto.
La dosar au fost depuse rapoartele de expertiză, iar la data de 09.10.2006 Judecătoria Pap ronunțat Sentința nr. 702 prin care a admis acțiunea și a omologat varianta a III din raportul de expertiză expert, atribuind părților bunuri în natură cu compensarea valorică a acestora prin plata unei sulte.
Această hotărâre a fost schimbată numai în ceea ce privește sulta de către instanța de apel în fond după casarea cu trimitere, fiind păstrată în ceea ce privește varianta omologată de către prima instanță.
Prin intermediul primei criticii formulate de recurent în cuprinsul motivelor de recurs se învederează că prin încheierea de admitere în principiu s-au reținut ca bunuri dobândite în timpul căsătoriei bunuri care înainte de deschiderea acțiunii de partaj nu au fost găsite de executorul judecătoresc pentru inventariere.
Deși reclamanta a susținut că aceste bunuri au existat nu a probat, a recunoscut inexistența unora, iar din probatoriul administrat a rezultat fără putere de tăgadă că nu au existat și cu toate acestea instanța le-a reținut în masa partajabilă.
După cum se poate observa această primă critică vizează în fapt încheierea interlocutorie din data de 12.06.2006.
Ori, prin cererea aflată la fila 5 dosar nr. 2787/2006 al Tribunalului Buzău pârâtul a menționat expres că formulează apel împotriva Sentinței civile nr. 702/2006 a Judecătoriei P, fără a face nici o referire la respectiva încheiere.
Potrivit art. 282 al. 2 Cod pr. civ. încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Întrucât prin Legea nr. 219/2005 a fost abrogat implicit alineatul 3 al textului de lege amintit înseamnă că este necesar ca apelantul să menționeze în mod explicit că înțelege să exercite calea de atac și împotriva încheierii interlocutorii, ceea ce în speță nu s-a realizat așa cum s-a arătat mai sus.
Așa fiind acesta nu poate formula critici cu privire la respectiva hotărâre direct în recurs.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste acesta argumentație, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel componența masei de împărțit a fost stabilită față de probatoriul administrat în cauză.
Așadar criticile recurentului cu privire la aceste aspecte sunt nefondate.
și criticile referitoare la modul de evaluare a bunurilor mobile.
Astfel, Curtea reține că raportul de expertiză evaluare bunuri a fost depus la dosar la Judecătoria P la data de 02.10.2006.
La respectivul termen de judecată instanța a procedat la înmânarea unui exemplar de pe acesta pârâtului prezent personal și a amânat cauza în vederea studierii lucrării.
La termenul acordat în acest sens pârâtul nu s-a mai prezentat și nici nu a formulat în scris obiecțiuni la lucrarea de expertiză.
Astfel se poate concluziona că pârâtul a achiesat la punctul de vedere al expertului evaluare bunuri așa încât nu mai era îndreptățit să promoveze calea de atac a apelului cu o astfel de motivație.
Mai mult decât atât toate criticile recurentului cu privire la modul de evaluare a bunurilor se constituie în adevărate critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate și care nu pot fi cenzurate prin intermediul căii extraordinare a recursului ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de Codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește înlăturarea de către instanța de apel a caracterului devolutiv al căii de atac prin necompletarea probatoriului cu o nouă expertiză corectă care să se întemeieze pe normativele în vigoare privind stabilirea valorii bunurilor, cu evitarea modului inechitabil de atribuire a loturilor Curtea reține că potrivit art. 295 al. 2 Cod pr. civ. instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Așadar, textul de lege menționat instituie o facultate a instanței de apel dea se pronunța exclusiv pe probatoriul de la prima instanță sau a dispune completarea acestuia, iar nu o obligație, în caz contrar nefiind încălcat caracterul devolutiv al apelului.
Ori, față de poziția procesuală a recurentului din fața primei instanțe și de celălalt probatoriu administrat tribunalul a apreciat în mod legal că nu se impune efectuarea unei noi lucrări de expertiză în materie de evaluări bunuri.
Așadar și criticile privind aceste aspecte apar ca nefondate.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul, domiciliat în com. G, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 372 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), domiciliată în com. G, jud. B, ca nefondat.
Obligă recurentul la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă ().
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 mai 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red
2 ex/14.05.2008
nr. 398/2006 Judecătoria
nr- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
| ← Divort. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Timisoara | Stabilire program vizitare minor. Decizia 370/2009. Curtea de... → |
|---|
