Divort. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 346/
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta, cu domiciliul în B, nr.1, -.5,.3,.2 împotriva deciziei civile nr.4 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimatul, și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL B, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta personal,lipsă fiind intimatul și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Recurenta învederează instanței că minorul,în data de 24.04.2009 a venit singur,direct de la școală,la domiciliul său și și-a exprimat dorința de a locui cu ea.A luat legătura cu tatăl minorului,care,în opinia sa este de acord ca acesta să rămână la ea din moment ce i-a adus și o parte din lucrurile minorului.Solicită să fie audiat minorul,care este prezent.
Curtea,față de cererea recurentei de audiere a minorului și pentru că acesta este prezent,încuviințează cererea și procedează la audierea minorului în Camera de Consiliu.
Audiat fiind,în Camera de Consiliu,minorul precizează următoarele.În prezent,respectiv de la data de 24.04.2009,locuiește la mama sa.Este elev în clasa a IV-a și învață bine,va lua chiar premiul I sau II.Arată că s-a întors la mama sa deoarece tatăl său este prea nervos și uneori chiar violent,acesta îl din când în când.Cât a stat la tatăl său avea rezultate mai slabe la învățătură,acesta ocupându-se mai rar de el,datorită faptului că era ocupat la serviciu,lucrând și sâmbăta și duminica.Mama sa face lecțiile cu el,iar când aceasta este le serviciu,stă cu bunicul său în vârstă de 70 de ani.Tatăl său nici nu se prea cu el,fiind prea ocupat.La bloc are prieteni cu care se joacă și este și aproape de școală.În vacanță merge cu mama sa la M,la o rudă,unde este și o verișoară a lui cu care se joacă.Dorește să rămână în continuare la mamă.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta consideră că intimatul nu este pregătit să aibă grijă de minor și datorită serviciului pe care îl are,contractul depus la dosar nefiind respectat.Copilul era lăsat nesupravegheat,dovadă fiind și rezultatele la învățătură.Consideră că minorul este mai atașat de ea pentru că îi acordă foarte mult timp.Precizează că a fost la domiciliul soțului său,dar nu i s-a permis să revină pentru a-l vizita pe minor.Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și să-i fie încredințat minorul spre creștere și educare,cu consecința exonerării sale de plata pensiei de întreținere și obligarea intimatului,având în vedere venitul acestuia menționat în contractul depus la dosar.Solicită și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3290/23.05.2008, a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 21.09.1990 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului B sub nr. 1443/21.09.1990, din culpa ambelor părți.
S-a dispus ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de.
A fost încredințat pârâtei spre creștere și educare pe minorul - născut la data de 10.07.1998 și obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 97 lei lunar, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri - 23.05.2008 și până la majoratul acestuia.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată!
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 21.09.1990, din căsătoria acestora rezultând minorul - născut la data de 10.07.1998.
Având in vedere susținerile părților din cererile formulate, instanța a constatat că raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă și a reținându-se culpa ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie.
Față de solicitarea ambelor părți referitor la aplicarea dispozițiilor art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța nu a motivat soluția privind desfacerea căsătoriei.
Așa fiind instanța a dispus în baza art. 38 alin. 1 Codul familiei desfacerea căsătoriei încheiată de părți la 21.09.1990 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului B sub nr. 1443/21.09.1990, din culpa ambilor soți.
În baza art. 40 alin. 3 Codul familiei, având în vedere că reclamantul a solicitat revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, instanța a dispus ca aceasta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Cu privire la încredințarea minorului - născut la data de 10.07.1998, instanța a apreciat pe baza probelor administrate în cauză că, deși ambele părți au posibilitatea de a asigura minorului condiții corespunzătoare de trai, pârâta s-a ocupat, până în prezent, mai îndeaproape de creșterea și educarea acestuia, pârâtul având un serviciu care îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Față de această situație reținută, văzând și cererea pârâtei de încredințare a minorului precum și referatul de anchetă sociala nr. 13230/24.04.2008 întocmit de Autoritatea Tutelară - Primăria Municipiului B, instanța a apreciat că este în interesul minorului ca acesta sa fie încredințat spre creștere și educare mamei.
S-a apreciază de către instanță că în acest fel sunt protejate interesele minorului, avându-se în vedere vârsta acestuia și faptul că reclamantul prestează o muncă ce îi ocupă o foarte mare parte din timp, aspect reținut din declarația martorei audiate în cauză.
Așa fiind, față de dispozițiile art. 42 alin. 3 si 4 instanța a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtei.
De asemenea, în baza art. 42 alin. 3 coroborat cu art. 86 și art. 107 Codul familiei, instanța a obligat reclamantul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 97 lei lunar în favoarea minorului începând cu data pronunțării hotărârii - 12.11.2007 și până la majoratul acestuia. În stabilirea cuantumului instanța s-au avut în vedere veniturile realizate de pârât în perioada noiembrie 2007 - aprilie 2008 conform adeverinței nr. 236/07.05.2008 eliberate de SC SRL V, precum și dispozițiile art. 94 alin 3 Codul familiei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie numai privind măsura încredințării minorului rezultat din căsătorie. Se apreciază de către apelant că probele administrate în cauză conduc la o altă concluzie și anume că oferă mai multe garanții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului, că există un atașament mai mare între tată și copil, minorul exprimându-și dorința de a rămâne cu acesta.
Prin decizia civilă nr.4/2009 a Tribunalului Brăilas -a admis apelul,s-a schimbat în parte sentința în sensul că minorul a fost încredințat tatălui cu obligarea mamei la plata lunară a sumei de 170 lei cu titlu de pensie de întreținere.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Ambii părinți oferă garanții materiale, morale și afective pentru creșterea și educarea minorului și fiecare din părinți dorește să-i fie încredințat. Fiecare din părinți se implică material și afectiv în procesul de creștere și pregătire școlară a acestuia. În condițiile date, trebuie ținut cont și de poziția minorului care, audiat fiind, a precizat că dorește să fie încredințat tatălui, fiind mai atașat de acesta.
Așa fiind și având în vedere întregul material probator, tribunalul, potrivit dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, s-a admis apelul formulat.
Împotriva deciziei civile nr.4/2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs pârâta invocând faptul că-n mod nelegal instanța de apel a avut în vedere în exclusivitate doar dorința copilului de a locui pe viitor cu tatăl său.
Apreciază recurenta că opțiunea minorului nu poate fi nesocotită,dar ea trebuie luată în considerare doar atunci când minorul este la vârsta la care poate aprecia corect interesul său și trebuie analizată în contextul tuturor probelor administrate.În speță, copilul are doar 10 ani, în prezent este foarte derutat și ar trebui lăsat în grija mamei măcar până la 14 ani când potrivit dispozițiilor legale acesta își poate alege singur domiciliul.
Subliniază faptul că de la nașterea copilului și până la divorțul părinților,acesta a fost crescut de ei dar cu sprijinul substanțial al bunicului matern,motiv pentru care este greu de crezut că simpla dorință a minorului de a locui doar cu tatăl are un suport real. Este greu de crezut că în doar 6 luni (intervalul de timp în care s-au pronunțat cele două hotărâri judecătorești) minorul,neinfluențat de tată,și-a schimbat opțiunea. Consideră că tatăl nu are timpul necesar și priceperea de a crește,supraveghea și îngriji singur minorul. Drept dovadă a acestor aspecte sunt declarațiile martorei și a învățătoarei,precum copilul vine neglijent îmbrăcat,cu ghiozdănelul rupt și că a început să lipsească de la școală.
Al doilea motiv de recurs vizează cuantumul pensiei de întreținere,cuantum stabilit în funcție și de tichetele de masă,contrar dispozițiilor legale care stipulează a se avea în vedere veniturile cu caracter permanent.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat.
Este de necontestat că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul,acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale,cât și prin cele internaționale în materie,respectiv art.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art.41 alin.1 Codul familiei și art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului,adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20.11.1989 și ratificată de România în anul 1990,prin Legea nr.19/1990.
Prin urmare,și la reîncredințarea copiilor minori,condiția esențială,în raport de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe,constă în interesul superior al copiilor,interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență.
Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică,intelectuală și morală, atașamentul față de minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum și altele asemenea. Acestea formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective; astfel spus, în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul din criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor,prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
criteriile enunțate la situația de fapt din speță,așa cum a fost reținută de instanța de apel,se constată că măsura încredințării către tată a minorului nu corespunde interesului superior al copilului.
Astfel,este cert că ambii părinți prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea băiețelului. Opțiunea copilului este cert că nu e un reper în cauză, avându-se-n vedere că-n recurs a fost audiat din nou și cu această ocazie a precizat că dorește să-i fie încredințat mamei. Această atitudine oscilantă a minorului vis-a-vis de părintele cu care dorește să locuiască,confirmă cele semnalate de recurentă că băiețelul e derutat urmare a evenimentelor din ultima vreme și că-n funcție de influențele de moment exercitate asupra lui,răspunde și el la întrebările judecătorilor cu ocazia audierilor.
Acest fapt determină luarea-n calcul a celorlalte criterii. Astfel, vârsta minorului,faptul că mama s-a preocupat mai mult de educația minorului,precum și faptul că atunci când va fi la serviciu va fi suplinit locul său de bunicul matern (formulă folosită pentru astfel de probleme și până la divorț,ceea ce echivalează cu păstrarea pe cât posibil a unor elemente de consecvență pentru copil în această perioadă caracterizată de schimbări) înclină balanța în favoarea mamei.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.312 alin.1 teza I, alin.3 teza Cod procedură civilă,urmează a se admite recursul,a se modifica în tot decizia civilă nr.4/2009 a Tribunalului Brăila cu consecința respingerii ca nefondat a apelului.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâta, cu domiciliul în B, nr.1, -.5,.3,.2 împotriva deciziei civile nr.4 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimatul, și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL B, având ca obiect divorț, pe care o modifică în tot și în consecință respinge ca nefondat apelul.
Obligă pe intimat la plata sumei de 1513,5 lei cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.
Președinte, - - | Pt.jud. aflată în CO, cf.disp.art.261 al.2 pr.civ. PREȘEDINTE, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: -/18.06.2009
: /19.06.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Simona Bacsin, Anica Ioan
| ← Plasament. Decizia 163/2010. Curtea de Apel Bacau | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
