Divort. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(74/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.353
Ședința publică de la 19.02.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr. 104 din 28.10.2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă și cu autoritatea tutelară de pe lângă CONSILIUL LOCAL
are ca obiect divorț cu copii.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrală din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19.02.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2007 pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr-, reclamanta, prin mandatar Elisa, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună desfacerea, din vina exclusivă a pârâtului, a căsătoriei încheiate la data de 28.12.1996, să-i fie încredințată, spre creștere și educare, minora, născută la data de 29.04.1997, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia în funcție de veniturile pe care acesta le realizează, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, acela de "", cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 21.09.2007 pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună desfacerea, din vina pârâtei în exclusivitate și în totalitate, a căsătoriei încheiate la data de 28.12.1996, să-i fie încredințată spre creștere și educare minora, născută la data de 29.04.1997, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, având în vedere că minora a fost părăsită de mamă încă din anul 2004, cu cheltuieli de judecată. La data de 2.10.2007, pârâtul a depus la dosar memoriu justificativ-precizări.
Prin încheierea din 02.11.2007, instanța a dispus conexarea celor două dosare.
Prin sentința civilă nr. 501/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul-reclamant, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul-pârât, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 28.12.1996, la Consiliul Local al Municipiului F și trecute în registrul stării civile la nr. 235/1996, potrivit certificatului de căsătorie seria - nr.-, din culpă comună; i-a fost încredințată reclamantei, spre creștere și educare, minora, născută la data de 29.04.1997; a fost obligat pârâtul către reclamantă, la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în sumă de 170 lei, începând cu data pronunțării hotărârii până la majoratul copilului; s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă; s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de ""; s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de căsătorie seria - nr. -, eliberat de Consiliul Local al Municipiului F, părțile s-au căsătorit la data de 28.12.1996, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile sub nr. 235/28.12.1996.
Coroborând materialul probator al cauzei, instanța a reținut că relația de familie dintre părți este destrămată, căsătoria nemaiputându-și continua cursul, nemaifiind bazată pe afecțiune, prietenie reciprocă așa cum prevede art. 2 din Codul familiei, pe comuniune materială și spirituală.
Cum din probele administrate a rezultat că sunt întrunite cerințele dispozițiilor legale prevăzute de art. 38 Codul familiei, instanța apreciind cererea reclamantei-pârâte întemeiată, a admis-o în parte, a admis în parte și cererea precizată formulată de pârâtul-reclamant și a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 28.12.1996 la Consiliul Local al Municipiului F și trecută în registrul Stării Civile la nr.235/1996, potrivit certificatului de căsătorie seria - nr.-, din culpă comună.
Instanța a mai reținut că în referatul întocmit de Primăria Municipiului F - Serviciul Public de Asistență Socială, urmare a efectuării anchetei sociale la domiciliul numitului, se arată că acesta este medic fiziotolog, locuiește în F,- și este căsătorit din anul 1996 cu. Casa în care locuiește în prezent pârâtul-reclamant este proprietatea mamei sale,. Concluziile referatului de anchetă socială au fost de încredințare a minorei către tată.
Minora, audiată în camera de consiliu, a arătat că își iubește foarte mult mama și că dorește să fie încredințată spre creștere, îngrijire și educare acesteia.
Prin raportul psihologic privind situația copilului, născută la data de 29.04.1997, întocmit de psiholog, în urma reconstituirii relației tată-fiică, s-a apreciat că această relație nu a avut nici frecvența suficientă, în sensul că tatăl vine să o viziteze o dată sau de două ori pe lună, dar nici calitatea așteptată, chiar fetița fiind cea care a declarat în fața medicului "în ultimul timp l-am văzut beat, în vine să fug de el când îl găsesc așa". Cu privire la relația mamă-fiică, fetița se proiectează în viitor alături de mamă și are că o va urma în Spania în proxima vacanță de vară, cu relatarea că "mama mă iubește cel mai mult din lume, simt asta din cuvintele și din tonul ei duios".
Având în vedere că ambele părți au solicitat încredințarea minorei, concluzia anchetei sociale, dorința expresă a minorei de a fi încredințată mamei, posibilitățile materiale ale acesteia, instanța a apreciat că este în interesul superior al copilului să fie încredințată reclamantei spre creștere și educare, dispunând în consecință, în condițiile art. 42 alin.2 Codul familiei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 27.03.2008 a declarat apel pârâtul, care a fost înregistrat la 12.06.2008 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
În motivarea cererii sale, apelantul pârât s-a referit, în primul rând, la corupția celor trei complete de judecată care au participat la judecarea dosarului, precum și la practica Judecătoriei Fetești de a încredința copii mamelor plecate în străinătate, când acestea sunt reprezentate de un anumit avocat, care este o cunoștință a președintelui instanței.
De asemenea, a arătat că în mod nelegal prima instanță a încredințat copilul spre creștere și educare reclamantei fără a se cunoaște domiciliul acesteia din Spania și nici posibilitățile acesteia de a duce minora la școală, neefectuându-se în cauză o anchetă socială la domiciliul efectiv al acesteia. În schimb, în privința sa a fost efectuată o anchetă socială de către autoritatea tutelară a Municipiului
Apelantul pârât a mai invocat, în temeiul art. 105 alin. 2.pr.civ. nulitatea actelor de procedură efectuate în cauză, întrucât nu i s-a administrat un interogatoriu și nu s-a ținut seama de faptul că martorul C și-a contestat declarația, pe care a semnat-o cu obiecțiuni. În dosar s-au produs încălcări grave ale actelor de procedură.
De asemenea, instanța a ignorat numeroasele înscrisuri și petiții pe care le-a depus la dosar și s-a omis contestația sa făcută împotriva profilului moral al minorei.
Prin decizia civilă nr. 104A/28.10.2008, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește sentința instanței de fond, apelantul nu a indicat motivul de nulitate al acesteia. Deși nu se referă expres, apelantul pare a se referi la faptul că reclamanta nu a fost prezentă personal la instanța de fond. Însă, prevederile art. 614 Cod procedură civilă permit reclamantei, care are reședința în străinătate, să fie reprezentată prin mandatar, lucru ce s-a întâmplat și în cauza de față, procura fiind depusă în original la dosarul cauzei.
Cât privește încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorei, măsura dispusă de instanța de fond este în concordanță cu interesul minorei. Aceasta, audiată în camera de consiliu, a arătat că dorește să stea cu mama sa, iar raportul psihologic efectuat în cauză concordă cu această măsură. Mai mult, prin mijloace a căror legalitate nu fac obiectul cauzei, minora a ajuns în Spania, alături de mama sa.
Împotriva acestei decizii, la data de 05.01.2009, a declarat recurs pârâtul-reclamant, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 13.01.2009, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii formulate de acesta în calitate de pârât-reclamant, încredințarea minorei, spre creștere și educare, cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, acesta a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este dată cu aplicarea greșită a legii, sub următoarele aspecte:
În primul rând, judecătorii apelului nici nu au reținut cele susținute de pârâtul-reclamant, prin apărător, oral, la data judecării apelului. Acesta a precizat că susține motivele care privesc încredințarea minorului rezultat din căsătorie și în ceea ce privește culpa.
Cu privire însă la motivele pentru care a criticat soluția primei instanțe, așa cum a arătat, asupra faptului că greșit a fost încredințată minora mamei reclamante, instanța de apel a dat o hotărâre nemotivată.
Trecând peste aspectul nemotivării hotărârii date în apel, recurentul s-a referit și la nelegalitatea acesteia prin prisma faptului că nu s-a ținut cont de interesul superior al copilului, constând în obligația părinților la creșterea copilului, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însușirile lui, spre a-l face folositor colectivității.
În mod constant, practica judiciară a reținut că la încredințarea copiilor spre creștere și educare se ține seama de vârsta copilului, atașamentul față de copil, condițiile materiale, afecțiunea copilului față de unul sau altul dintre părinți, judecătorul examinând cu atenție toate împrejurările, din moment ce ambii părinți au obligația să contribuie la creșterea și educarea copilului. Aprecierea interesului superior al copilului trebuie să fie făcută de către judecător după o analiză punctuală a situației copilului și familiei, astfel ca măsura să asigure respectarea dreptului la sănătate, dezvoltare fizică, mentală, învățătură.
În speță, au fost ignorate complet toate aceste criterii, întrucât atât sentința, cât și decizia, vin în flagrantă contradicție cu situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.
Recurentul a arătat că minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, în condițiile în care nu se știe unde locuiește copilul, care a fost scos ilegal din țară, fără știrea sau acordul său.
Totodată, recurentul susține că, în mod netemeinic și nemotivat, în ședința din 28.10.2008, instanța de apel a respins cererea acestuia de refacere a anchetei sociale, ținând cont că domiciliul mamei este în Spania, recurentul neștiind unde a fost dus copilul, iar ancheta din țară făcându-se la locuința bunicilor materni, în timp ce copilul a fost încredințat mamei spre creștere și educare și nu bunicilor.
Recurentul a mai arătat că, din probele administrate, rezultă că de la nașterea minorei și până în prezent s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educarea sa, considerând că minora, la această vârstă, are nevoie de un climat care să-i asigure o dezvoltare armonioasă, o pregătire pentru maturitate, condiții pe care acesta consideră că doar el i le poate asigura și oferi, realizând venituri mai mari decât ale intimatei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: "Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs". (cauza Hadjianastassiou contra Greciei, hotărârea din 16.12.1992).
Raportând motivele de apel la considerentele deciziei civile recurate, se constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a răspuns nici la cea mai importantă critică formulată de către apelant împotriva hotărârii primei instanțe.
Întrucât încredințarea trebuie să corespundă interesului superior al copilului, este necesar ca instanța să verifice nu numai de care părinte este mai legat afectiv, ci și dacă acesta dispune de posibilități materiale și prezintă garanții morale pentru a-i asigura condiții optime de creștere, educare și dezvoltare. Or, instanța de apel nu a prezentat niciun argument pentru care a înlăturat motivul de apel referitor la absența unor verificări ale primei instanțe în legătură cu aceste ultime aspecte, esențiale în cauzele privind încredințarea copiilor minori.
De asemenea, deși instanța a arătat, în legătură cu motivul de nulitate întemeiat pe dispozițiile art. 105.pr.civ. că apelantul pare a se referi la faptul că reclamanta nu a fost prezentă personal în fața primei instanțe, din cuprinsul cererii de apel rezultă că pârâtul a avut în vedere alte aspecte, cum sunt cele privind faptul că nu a fost audiat, că nu s-a ținut seama de împrejurarea că unul dintre martori și-a contestat declarația pe care a semnat-o cu obiecțiuni, că nu au fost analizate înscrisurile de care a înțeles să se folosească, că a contestat raportul psihologic privind situația copilului, fără ca instanța să se pronunțe asupra acestei cereri.
În aceste condiții, se reține că argumentele decisive pentru respingerea apelului nu-și găsesc reflectare în hotărârea atacată.
2. C de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită aactului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
3. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Criteriul după care se va călăuzi instanța pentru a decide cu privire la încredințarea unui copil este interesul superior al acestuia. Noțiunea de "interes superior al copilului" are un caracter complex, fiind în funcție de factori multipli care se apreciază de către instanță. În vederea încredințării copilului, instanța are obligația să obțină relații cu privire la profesia soților, profilul lor social-moral, modul în care își exercită îndatoririle față de copil, starea sănătății lor și a copilului. Posibilitățile materiale pe care le au soții pentru asigurarea creșterii și educării copilului, precum și orice alte date care ar fi de natură să aibă o influență asupra soluției.
Tocmai în vederea realizării unui asemenea obiectiv, art. 42 alin. 1 Cod fam. dispune că: "Instanța judecătorească va hotărî, odată cu pronunțarea divorțului, căruia dintre părinți vor fi încredințați copiii minori. În acest scop, instanțava ascultapărinții șiautoritatea tutelară-". În privința ascultării autorității tutelare, în mod constant jurisprudența a decis, pornind de la decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 19 din 5 iulie 1962, că prezența efectivă a delegatului autorității tutelare nu este obligatorie. Autoritatea tutelară poate să-și comunice părerea și în scris, informând instanța cu privire la traiul soților și modul cum este îngrijit copilul și cu privire la măsurile ce crede de cuviință a fi luate în interesul acestuia.
În considerarea dispoziției legale menționate, efectuarea anchetelor sociale este obligatorie și, față de rațiunea urmărită de către legiuitor, acestea nu pot fi decât în sarcina autorităților de la domiciliile efective ale părinților, singurele în măsură să realizeze în mod direct și eficient verificările impuse de lege.
Prin urmare, instanța de apel în mod greșit, cu încălcarea legii, a respins cererea apelantului pârât de efectuare a unei anchete sociale în Spania, la reședința intimatei reclamante, astfel că și acest motiv de recurs apare ca fiind întemeiat. O asemenea anchetă socială trebuia efectuată în condițiile Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în materia obținerii probelor în materie civilă și comercială, avându-se în vedere și manualul de Cooperare judiciară în materie civilă și comercială, publicat pe site-ul Ministerului Justiției și Libertăților.
Față de aceste considerente, reținând și că nerăspunzând motivelor de apel instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, precum și faptul că potrivit art. 305.pr.civ. efectuarea anchetei sociale este inadmisibilă în această fază procesuală, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 pct. 1.pr.civ. să admită recursul și, conform art. 312 pct. 3 și 5.pr.civ. să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță - Tribunalul Ialomița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr. 104A/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă și cu AUTORITATEA TUTELARĂ DE PE LÂNGĂ CONSILIUL LOCAL
Casează decizia tribunalului și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
MARI
GREFIER,
Red. /Th. red.
2 ex./2.04.2009
Trib. I - Secția Civ. -
-
Jud. F - Județ I -
*****
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristina Nica
| ← Divort. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Iasi | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1219/2009. Curtea de... → |
|---|
