Divort. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 61
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, cu domiciliul ales la cabinet avocat din I,-,. 2, jud. I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - divorț - recurs împotriva deciziei civile nr. 851/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta și intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul autorității tutelare Direcția de Asistență Comunitară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat pentru recurenta având cuvântul depune la dosar adeverința nr. 794/13.04.2009 emisă de SC "I Conf." SA, factura nr. 217/11.03.2009 privind achitarea onorariului de avocat și o declarație extrajudiciară și autentificată dată de numita, duplicat de pe aceste înscrisuri comunicându-i-se și intimatului prin apărător.
Avocat pentru intimatul având cuvântul nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile primite.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru recurenta având cuvântul arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța a nesocotit condiția esențială pentru darea hotărârii de încredințare, respectiv interesul minorului, interes care se stabilește în raport de vârsta minorului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare, atașamentul părintelui față de copil și a copilului față de părinte, interesul și grija manifestate de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt.
Așa cum s-a dovedit și la instanța de fond, minorul a fost o scurtă perioadă de timp în îngrijirea tatălui și a bunicilor paterni, având în vedere că de la începutul căsătoriei părților și până la despărțirea în fapt, minorul a fost în permanență sub îngrijirea și supravegherea recurentei. Mai mult deși minorul audiat fiind de către instanță în camera de consiliu a precizat că dorește să rămână cu mama, instanța a dispus încredințarea tatălui.
Instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 42 din Codul Familiei, nesocotind interesul minorului, luând în calcul doar fișa de evaluare psihologică, din care rezultă că ar fi favorabil pentru copil încredințarea tatălui, însă nu s-a coroborat această probă cu ansamblul probator administrat din care rezultă și voința minorului, condițiile decente în care acesta ar urma să locuiască în cazul în care ar fi încredințat mamei, precum și faptul că recurenta este o persoană responsabilă, încadrată în muncă și capabilă de a se ocupa de minor.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași în sensul de a se dispune încredințarea minorului A spre creștere și educare recurentei, cu obligarea intimatului la plata pensiei de întreținere, în beneficiul minorului, conform veniturilor realizate de către acesta. Fără obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimatul având cuvântul arată că minorul are un climat favorabil la domiciliul tatălui fiind persoana care s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educarea acestuia, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus încredințarea minorului spre creștere și educare intimatului.
Mai mult, cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada că recurenta nu prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea minorului, fiind consumatoare de băuturi alcoolice, nu are loc de muncă stabil și nici nu se justifică audierea minorului având în vedere vârsta fragedă a acestuia.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței când,
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1671/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă cererea de divorț promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta.
A fost admisă cererea reconvențională în parte.
S-a declarat desfăcută prin divorț căsătoria părților încheiată la data de 07.10.2000 și trecută în Registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului I sub nr. 2060/07.10.2000, din culpă comună.
S-a dispus revenirea soției la numele de familie avut anterior căsătoriei de "".
A fost încredințată reclamantului-pârât spre creștere și educare minorul A-, născut la 04.07.2002, cu obligarea pârâtei-reclamante la plata lunară a pensiei de întreținere de 100 lei, începând cu 11.02.2008 și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta pentru divorț, revenirea soției la numele de familie d e "", încredințarea minorului A-, născut la data de 04.07.2002, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
În motivarea acțiunii a arătat că la scurt timp după încheierea căsătoriei, pârâta a provocat scandal, s-a manifestat violent, a început să consume din ce în ce mai frecvent băuturi alcoolice, de 2 ani de zile consumă zilnic, astfel încât nu se mai ocupă de gospodărie, de creșterea și educarea copilului.
Cât privește copilul, este puternic marcat și traumatizat de tensiunile provocate de pârâtă, care nu este în stare să se ocupe de copil, simpla prezență a pârâtei aflată sub influența băuturilor alcoolice având efecte nefaste pentru echilibrul emoțional al copilului, care este marcat în acest sens.
Legal citată, după repunerea cauzei pe rol, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a soțului, încredințarea copilului spre creștere și educare, cu obligarea soțului la plata lunară a pensiei de întreținere.
În motivarea cererii a arătat că după căsătorie au locuit la părinții săi timp de trei ani, în toată această perioadă, soțul lua produse din frigiderul din casă, fără acordul părinților săi și le ducea la părinții lui.
După trei ani, s-au mutat separat într-un apartament, din acest moment începând și chinul ei. Astfel, reclamantul a devenit foarte violent fizic și psihic, supunând-o la grave abuzuri fizice și psihice.
A arătat că în mod nejustificat soțul a părăsit domiciliul conjugal, mutându-se împreună cu copilul la părinții săi.
Până în momentul în care reclamantul-pârât a părăsit minorul, acesta a fost crescut de ea, minorul îi este atașat sufletește și se poate ocupa de creșterea și educarea lui, astfel că dorește încredințarea copilului spre creștere și educare.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la 07.10.2000, iar din căsătoria lor a rezultat un copil.
S-a dovedit faptul că o perioadă scurtă de timp relațiile de familie dintre părți au fost destul de bune, după care, acestea au devenit tot mai tensionate datorită atât comportamentului soțului care s-a manifestat violent, cât și soției care de mai bine de doi ani de zile a început să consume băuturi alcoolice în mod excesiv, fapt ce a determinat separația părților în fapt în noiembrie 2007, ocazie cu care soțul a luat copilul, în urma unui incident în baza căruia soția, aflată în stare de ebrietate, era împreună cu copilul și l-a sunat pe soț să vină să-l vadă, cu ocazia acestui incident fiind chemate și organele de poliție.
La data introducerii cererii de divorț (15.08.2006), minorul se afla la pârâta-reclamantă care a plecat la părinții săi, din august 2006 și până în noiembrie 2007 părțile locuind în apartamentul bun comun, conform actului de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei.
Se reține că este în interesul minorului a fi încredințat către tată, care are condiții materiale de creștere și educare, este o persoană morală, de-a lungul conviețuirii soților s-a dovedit că a manifestat interes față de creșterea și educarea copilului.
Pe cale de consecință, relațiile de familie fiind grav vătămate, singura soluție fiind divorțul, au fost admise cererile de divorț în parte și a fost desfăcută căsătoria din culpa ambelor soți.
S-a dispus revenirea soției la numele de "".
A fost încredințat copilul către tată, cu obligarea mamei la plata lunară a pensiei de întreținere de câte 100 lei lunar, în raport de veniturile realizate ca agent de pază la Independent (500 lei lunar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Apelanta susținut că minorul fost în îngrijirea tatălui o scurtă perioadă de timp (noiembrie 2007) în rest ea s- ocupat de îngrijirea acestuia. Apelanta arată că intimatul luat minorul fără acordul ei și l-a dus la părinții săi.
Consideră apelanta că pe tot parcursul procesului de divorț intimatul a denigrat-o și a încercat să acrediteze ideea că ar fi consumatoare de băuturi alcoolice, aspecte neprobate.
Prin decizia civilă nr. 851/3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respins apelul declarat de pârâta împotriva sentințe civile nr. 1671/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost păstrată.
A fost respinsă cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor și rezultă că apelanta pârâtă consumă băuturi alcoolice și are un comportament necorespunzător.
Situația este confirmată chiar de apelantă potrivit înscrisului depus la fila 51 dosar fond.
Probele administrate direct în fața instanței se coroborează și cu declarațiile extrajudiciare depuse la filele 54, 81 dosar fond.
Este adevărat că potrivit adeverinței de la fila 76 dosar fond, nu s-au constatat contraindicații majore pentru acordarea custodiei mamei.
Se apreciază că deprinderile apelantei nu sunt de natură conduce la crearea unui climat favorabil necesar creșterii și educării minorului.
Instanța de fond avut în vedere, la încredințarea minorului, probatoriul administrat în dosar și trecut peste opțiunea acestuia urmărind interesul său.
Din fișa de evaluare psihologică (fila 89 dosar) rezultă că ar fi favorabil pentru copil să fie încredințat tatălui său.
Este adevărat că martorul audiat la solicitarea apelantei pârâte nu confirmă situația dar declarația sa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din dosar.
În încredințarea minorului, instanța este obligată avea în vedere doar interesul superior al acestuia iar conform probatoriului administrat, hotărât corect.
Nu se afecțiunea apelantei față de copil și preocuparea acesteia pentru îngrijirea sa dar, pentru moment, se justifică încredințarea minorului către reclamantul intimat avându-se în vedere aspectele anterioare.
În măsura în care situația se va schimba, în viitor, apelanta poate solicita reîncredințarea copilului.
A fost respins ca nefondat apelul declarat cu păstrarea hotărârii de fond.
A fost respinsă cererea intimatului cu privire la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu au fost dovedite conform art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 42 alin 1 din Codul familiei, instanța nesocotind condiția esențială pentru darea hotărârii de încredințare, respectiv interesul minorului, care se stabilește în raport de vârsta copilului, condițiile pe care i le oferă părintele pentru a-i asigura o bună dezvoltare, atașamentul părintelui față de copil și a copilului față de părinte, vârsta copilului.
Așa cum s-a dovedit și în fața instanței de fond, minorul fost doar o scurtă perioadă de timp în îngrijirea tatălui și a bunicilor paterni, respectiv începând cu luna noiembrie 2007. De la începutul căsătoriei și până la despărțirea părților în fapt, minorul a fost în permanență sub îngrijirea și supravegherea sa, ea fiind aceea care s-a ocupat de buna creștere și dezvoltare a copilului.
Minorul a fost răpit de către intimat și dus la părinții săi, moment de la care a rămas în grija socrilor, fiindu-i interzis să ia legătura cu acesta.
Or, interesul minorului nu se limitează la asigurarea condițiilor materiale de trai. Ele se raportează și la posibilitatea de dezvoltare fizică, morală și intelectuală, pe care le poate asigura în mai bune condiții unul dintre părinți, instanța fiind datoare să țină seama de orice element legat de interesul minorului.
Prin educația pe care copilul o primește de la tată și bunicii paterni i se inoculează în permanență ideea că mama lui este alcoolică și că nu ar putea avea grijă de el.
De asemenea, deși minorul a fost audiat de către instanță în camera de consiliu și deși a arătat că în cazul în care părinții s-ar despărți ar dori să rămână cu mama, totuși copilul a fost încredințat tatălui. Mai mult decât atât, ancheta socială efectuată în prezenta cauză atestă faptul că apartamentul din I, B-dul. - cel, nr. 41, fiind amenajat într-un stil modern și având 3 camere oferă atât spațiul necesar, cât și un ambient adecvat pentru creșterea copilului.
Instanța a ignorat și o altă probă importantă de la dosar, și anume examenul psihologic efectuat la data de 14.11.2007 ei și minorului A.
Cu toate că în urma acestui examen medical nu s-a constatat de către medicul specialist că ar exista vreo contraindicație pentru a-i fi încredințată custodia copilului, totuși instanța nu a ținut cont nici de această probă.
Mai mult, această fișă psihologică relevă faptul că minorul a asistat la scene de violență domestică din partea tatălui, minorul însuși fiind și el victima agresiunilor fizice.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs - invocate, cât și dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține că prezentul recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Minorul A, născut la 04.09.2002 este rezultat din căsătoria părților.
În noiembrie 2007 a intervenit separația în fapt a soților în urma unui scandal produs de recurentă aflată în stare de ebrietate, împrejurare în care au fost chemate și organele de poliție.
În prezentul recurs, Curtea este investită a analiza încredințarea minorului, recurenta apreciind că soluțiile pronunțate de instanțe ar fi de natură a încălca interesul superior al minorului.
Curtea reține că interesul superior al copilului a fost ridicat la de principiu ca urmare a apariției Legii 272/2004 care, în art. 1 și 2 statuează că el este impus în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Mai mult acest principiu trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanțele pentru a decide cu privire la încredințarea copilului minor este interesul acestuia.
În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie să se țină seama de o serie de factori, cum ar fi: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta acestora, comportamentul părinților față de copil. Mai pot fi avuți în vedere și alți factori precum sexul copilului sau starea sănătății acestuia.
Rezultă așadar, că noțiunea de interes superior al copilului, dar care trebuie să țină seama pentru încredințarea acestora din urmă, are un caracter complex, instanța urmând să aibă în vedere întregul context situațional, respectiv de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea acestuia.
Articolul 32 din Lege 272/2004 statuează că minorul are dreptul de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, potrivit cu înscrisurile sale, spre a-l face folositor societății.
În cauza pendinte, ținând cont de probatoriul administrat, Curtea apreciază că este în interesul superior al minorului să fie încredințat spre creștere și educare tatălui, astfel cum au decis judecătoria și tribunalul, care oferă reale condiții și garanții în ceea ce privește asigurarea unui climat favorabil unei dezvoltări normale și armonioase a acestuia.
Ceea ce particularizează cauza pendinte este faptul că recurenta consumă frecvent băuturi alcoolice și are un comportament necorespunzător, probatoriul administrat evidențiind indubitabil acest lucru.
Martorii, au relatat amănunte ale neînțelegerilor ce au generat separația în fapt a părților, cauza majoră fiind imposibilitatea recurentei de a renunța la consumul de alcool, astfel cum recunoaște prin înscrisul de la fila 51 dosar fond.
Datorită acestui viciu, recurenta își neglija îndatoririle de soție și mamă, de creșterea și educarea copilului ocupându-se intimatul, ceea ce a generat mai multe despărțiri în fapt ale părților.
Pentru a procura băuturile, recurenta a ajuns să amaneteze bunuri din casă, aspect dovedit prin depozițiile martorelor, cât și din copiile acestor contracte de amanet (filele 55 - 56 dosar fond).
În aceste condiții, în mod corect au apreciat instanțele că interesul superior al minorului reclamă încredințarea acestuia către tată.
Sub aspectul în discuție este irelevantă împrejurarea că minorul a declarat, cu ocazia audierii în cameră de consiliu, că dorește să fie încredințat spre creștere și educare mamei, declarația sa fiind apreciată în contextul ansamblului probator.
Potrivit art. 101 alin. 2 Cod familie, părinților le revine obligația de a crește copiii, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestora.
Curtea are în vedere faptul că în împrejurările particulare ale cauzei, încredințarea minorului spre creștere și educare mamei ar crea potențialitatea înregistrării unor consecințe dăunătoare asupra minorului.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea reține că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
Urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 11 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de pârâta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 851/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligată partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 851/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
23.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Pensie întreținere. Decizia 66/2008. Curtea de Apel Iasi | Divort. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
