Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1865/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1219
Ședința publică din 5.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 42 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă () și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei, județul
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru încredințare minor.
La apelul nominal se prezintă avocatul G, în calitate de reprezentant al recurentului pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40/2009, eliberată de Baroul Giurgiu și intimata pârâtă; lipsește Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria comunei.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, că autoritatea tutelară a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare și referatul de anchetă socială, în dublu exemplar, iar intimata reclamantă a depus, la rândul său, întâmpinare și o copie a acesteia pentru comunicare.
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța în cuantum de 19,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, aferentă cererii de recurs, pe care instanța o anulează.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.
În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, solicită casarea celor două hotărâri pronunțate anterior în cauză și trimiterea pricinii spre rejudecare la prima instanță, potrivit prevederilor art. 312 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Susține că instanța de fond nu a luat în discuție cererea pârâtului privind administrarea de probe, deși acesta depusese la dosar dovada imposibilității sale de a se prezenta, fiind internat în spital, precum și o cerere scrisă de probatorii. Așa fiind, consideră că motivarea instanței în sensul că părțile au beneficiat de tratament egal nu este susținută de fapte.
De asemenea, consideră că pricina s-a judecat cu lipsă de procedură în mod constant, cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei, unde susține reclamanta că ar locui, precum și cu pârâtul, care nu a fost citat regulat.
Invocă și dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă, arătând că decizia Tribunalului Giurgiu nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată. Astfel, instanța a arătat într-o singură frază care sunt aspectele care au dus la pronunțarea deciziei atacate, în sensul că s-a reținut vârsta copilului și condițiile pe care reclamanta i le poate acestuia oferi.
Arată că, prin decizia civilă nr. 154/19.03.2008, a Tribunalului Giurgiu, irevocabilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta, pe cale de ordonanță președințială, privind încredințarea minorului. Această hotărâre, pronunțată de același judecător care s-a pronunțat și în prezentul dosar, a avut în vedere interesul superior al minorului.
Instanța a reținut, la judecarea cererii pe cale de ordonanță președințială, faptul că intimata nu a produs dovezi cu privire la condițiile pe care i le poate oferi copilului și nici atașamentul față de acesta. De altfel, nici în prezenta cauză aceasta nu a adus probe în legătură cu aspectele amintite.
Critică hotărârea recurată și pentru cazul prevăzut la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că instanța nu a respectat dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul familiei și art. 2 alin. 1 și 3 din Legea nr. 272/2004, privitoare la interesul superior al copilului.
În prezent, minorul se află la recurentul, este bine îngrijit și este înscris la grădiniță, din dovada eliberată de această instituție reieșind clar că singura persoană de contact este tatăl. Menționează că minorul se află, încă de la naștere, în grija tatălui, ajutat de bunica paternă, la domiciliul acestuia din localitatea.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și încredințarea copilului spre creștere și educare tatălui.
Subliniază faptul că, din informațiile pe care le deține, intimata reclamantă locuiește în prezent în B, într-o garsonieră, împreună cu o colegă.
Depune la dosar copia deciziei civile nr. 154/2008, invocată mai înainte și precizează că recurentul respectă hotărârea judecătorească, în sensul că minorul i-a fost acestuia încredințat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la susținerile recurentului în sensul că nu a fost legal citat pe parcursul procesului, solicită a se observa că acesta a fost prezent în fața instanței la prima zi de înfățișare, când a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător, pentru ca apoi să nu se mai prezinte, deși a depus la dosar diverse cereri.
Arată că minorul nu a locuit de la naștere la tată, ci de la vârsta de 8 luni, atunci când mama, în speță intimata, a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, din motive justificate, probate cu certificatele medicale depuse la dosar.
Menționează că, în prezent locuiește la părinții săi, în localitatea și lucrează în B, făcând naveta zilnic pe distanța de aproximativ 30 km.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Bolintin Vale la data de 25.06.2007 și înregistrată sub nr-, reclamata a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca pe baza probelor ce se vor administra, instanța să dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.12/2002 din culpa exclusivă a soțului pârât; să-i fie încredințat spre creștere și educare reclamantei copilul minor născut la 29.07.2002; obligarea pârâtului la cheltuielile pentru creșterea, educarea și învățătura minorului, precum și reluarea numelui avut înainte de căsătorie, acela de.
Prin sentința civilă nr.1048 din 27.03.2008, Judecătoria Bolintin Valea admis această acțiune și, pe cale de consecință, a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 29.06.2002 din culpa exclusivă a pârâtului, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minorul; a obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere de 125 RON, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la majoratul copilului și a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că în data de 17.06.2007 a survenit separarea definitivă în fapt, atunci când pârâtul a lovit-o pe reclamantă, așa cum rezultă și din certificatul medico - legal cât și din declarațiile martorilor, iar reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu minorul.
Despărțirea în fapt a soților s-a datorat atitudinii pârâtului care era violent și consuma băuturi alcoolice.
Din conținutul referatelor de anchetă socială și din declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că minorul are bune condiții de trai, atât la mamă cât și la tată (unde se află în prezent) dar având în vedere vârsta acestuia, apreciază că este în interesul său să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
Această hotărâre a fost menținută de Tribunalul Giurgiu care, prin decizia civilă nr.42 din 10.03.2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.
Tribunalul a reținut că, prin probele administrate în cauză, apelantul a făcut dovada că are condiții bune pentru creșterea minorului și că se ocupă cu creșterea și educarea acestuia, dar și intimata are condiții bune pentru creșterea și educarea copilului, de la despărțirea în fapt, copilul a rămas la mamă de unde a fost luat în luna noiembrie 2008 de către tată și nu a mai fost înapoiat acesteia.
Având în vedere vârsta fragedă a minorului, condițiile bune materiale și morale de creștere și educare a minorului de către mamă, tribunalul a apreciat că este benefic pentru minor, pentru dezvoltarea lui să crească lângă mamă.
Faptul că apelantul s-a aflat în imposibilitate să administreze proba cu martori în fața instanței de fond a fost suplinit de către tribunal prin audierea martorilor și, propuși de către apelant, astfel că ambele părți au beneficiat de tratament juridic egal în fața instanței.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5,7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, s-a susținut, în motivarea recursului, că instanța de fond a încălcat grav normele de procedură atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului, procedând la judecarea cauzei în lipsa sa, la data de 27.03.2008, deși, prin cererea înregistrată la Judecătoria Bolintin Vale sub nr.1574 la data de 26.03.2008, a făcut cunoscut instanței imposibilitatea de a fi prezent la proces, fiind internat în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central. Fără a se respecta standardele minime de administrare a probelor, atât sentința cât și decizia au fost pronunțate cu încălcarea legii în raport de noțiunea de "proces echitabil" consacrată prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cererea de probatorii formulată de reclamant, nu a fost luată în considerare de instanță, nici în cadrul ședinței publice din data de 05.03.2008, când instanța nu s-a pronunțat asupra ei și nici la termenul următor din 27.03.2008 când reclamantul a făcut cunoscut instanței imposibilitatea de a se prezenta la proces și a solicita să se dispună citarea celor doi martori propuși.
Deși pârâtul a solicitat să se dispună refacerea probelor administrate la prima instanță, tribunalul nu a încuviințat reaudierea martorilor audiați la fond la propunerea reclamantei, privându-l astfel pe acesta de dreptul de a le putea pune întrebări și a demonstra netemeinicia motivelor de divorț.
Decizia tribunalului este nelegală, fiind pronunțată în condițiile în care Autoritatea Tutelară a comunei, județul G nu a fost citată.
Se mai susține că hotărârea tribunalului nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea respingerii apelului fiind compusă dintr-o singură frază eliptică și stereotipă.
Instanța trebuia să aibă în vedere interesul superior al copilului și că vârsta minorului nu este un impediment în păstrarea locuinței la tată care îi poate oferi condițiile corespunzătoare creșterii și educării, recurentul fiind ajutat de familia paternă.
Tribunalul a dispus respingerea apelului ca nefondat, în condițiile în care unul dintre magistrați a făcut parte și din completul care a soluționat cererea având ca obiect ordonanță președințială - încredințare minor, formulată de reclamantă, împrejurare care nu l-a împiedicat ca în raport de aceeași situație de fapt, să pronunțe două hotărâri contradictorii.
Atât decizia pronunțată de tribunal, cât și hotărârea primei instanțe, sunt nelegale, fiind date cu încălcarea dispozițiilor art.42 alin.1 din Codul Familiei, cât și ale art.2 alin.1 și 3 din Legea nr.272/2004 prin nerespectarea principiului interesului superior al copilului care va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
După reanalizarea probelor depuse la dosar, solicită instanței de recurs să aprecieze dacă luarea minorului din mediul în care a trăit de când s-a născut și unde este crescut, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra probei cu interogator și nu a fost de acord nici cu solicitarea de a fi audiat copilul deși poate ar fi oferit posibilitatea verificării atașamentului și dependenței acestuia față de mamă sau față de tată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.09.2009, intimata a susținut că în mod eronat recurentul solicită casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate în cauză, deși atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel procedura a fost legal îndeplinită față de recurentul pârât.
Mai mult, în fața instanței de apel, recurentul a fost legal reprezentat de către apărător pe tot parcursul judecății și prezent și asistat la termenul când au avut loc dezbaterile pe fond.
Potrivit cu dispozițiile art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă, actele îndeplinite cu nerespectarea formelor legale, se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Atât recurentul cât și autoritatea tutelară au fost legal citați.
Instanța de apel a analizat toate motivele de apel invocate de către recurentul - intimat și a răspuns fiecăruia dintre acestea, iar motivarea hotărârii este simplă, clară, concisă, sprijinită pe argumente logice.
Instanțele au avut în vedere interesul superior al minorului, care nu se poate dezvolta sănătos într-un mediu violent.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în motivarea recursului, Curtea constată că în prezenta cauză instanțele au respectat dreptul consacrat prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv, dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul la apărare și principiul contradictorialității procesului civil.
Sub acest aspect, Curtea constată că, într-adevăr la data de 21.11.2007, prin cererea depusă la dosar pârâtul a solicitat amânarea judecății pentru termenul de judecată de la 22.11.2007 întrucât se află imobilizat la pat, fără a solicita audierea martorilor care nu au fost propuși cu listă de către pârât, așa cum acesta afirmă prin memoriul de recurs. Singurul termen la care pârâtul s-a prezentat a fost cel anterior celui din 22.11.2007, respectiv, cel de la 18.10.2007, amânarea fiind acordată tot în beneficiul pârâtului care a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-și angaja un apărător.
În fața instanței de fond dreptul la apărare al pârâtului a fost asigurat, acestuia aparținându-i alegerea de a nu se mai prezenta la termenul stabilit.
Potrivit cu dispozițiile art.129 alin.1 din Codul d e procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și au, de asemenea, obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1 din Codul d e procedură civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
În acest context, tribunalul a încuviințat pârâtului proba cu martori, aceasta fiind administrată în ședința publică din data de 10.03.2009.
Cu trimitere la dispozițiile legale de mai sus, este lipsită de relevanță juridică critica recurentului relativă la imposibilitatea în care s-a aflat, respectiv aceea de a nu mai putea adresa întrebări martorilor care au fost audiați de prima instanță, aceasta fiind opțiunea sa, cu atât mai mult cu cât nimeni nu-și poate invoca propria culpă în apărarea sa.
Tot cu referire la chestiunile prejudiciale legate de aspectele formale, procedurale, ale desfășurării procedurilor în fața primei instanțe, Curtea constată că aceasta a respectat atât dispozițiile art.129 cât și pe cele ale art.167 și art.189 din Codul d e procedură civilă, cât și principiile contradictorialității și oralității procesului civil.
Simpla cerere intitulată note de probatorii depusă la dosar la data de 26.02.2008 și nesusținută de parte și nediscutată în contradictoriu, nu poate determina instanța să încuviințeze probele solicitate în a căror administrare partea nu a stăruit, procesul civil fiind guvernat, printre alte principii, și de principiul disponibilității.
Părțile au fost legal citate în fața instanțelor, fiind respectate dispozițiile art.85 - 107 din Codul d e procedură civilă, autoritatea tutelară neavând o astfel de calitate, și, mai mult, viciul de procedură cu aceasta atrage sancțiunea nulității relative a actelor de procedură, prin urmare nu este de natură a atrage sancțiunea casării hotărârii criticate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru acest motiv.
Se observă că hotărârea tribunalului este concisă în motivare ceea ce nu echivalează cu o nemotivare, așa cum pretinde recurentul, câtă vreme, instanța de apel a examinat toate criticile cu a căror dezlegare a fost învestită de către apelantul - pârât.
Ambele instanțe au avut în vedere dispozițiile art.2 alin.1 și 3 din Legea nr.272/2004 cât și pe cele ale art.42 alin.1 din Codul Familiei, fiind respectat principiul interesului superior al minorului, cu referire la măsura de încredințare a acestuia către mama reclamantă, spre creștere și educare.
Chiar dacă recurentul face referire la concluziile anchetelor sociale, acestea au fost avute în vedere, ca întreg ansamblul probator, de către instanțe care, în plus față de similitudinea condițiilor pe care le oferă părinții copilului lor minor, au avut în vedere și faptul că, deși prezenta cauză nu a fost soluționată irevocabil, recurentul pârât a luat minorul la domiciliul său pentru a invoca stabilitatea în asigurarea condițiilor de trai ale copilului, mama încercând, pe calea ordonanței președințiale, înapoierea copilului minor.
Măsura dispusă la data de 19.03.2008 de către Tribunalul Giurgiu asupra cererii de ordonanță președințială formulată de mamă, are caracter provizoriu, până la pronunțarea hotărârii de divorț care face obiectul prezentei căi de atac, astfel că nu există nici un motiv de incompatibilitate în ceea ce privește componența completului care au soluționat acea cerere, cu componența completului care a soluționat apelul.
Reanalizarea probelor depuse la dosar și reținerea unei alte situații de fapt decât aceea reținută de instanțele anterioare, de către C, este inadmisibilă, deoarece recursul este o cale de atac extraordinară, iar hotărârile pronunțate sunt examinate de către instanțele de recurs doar sub aspectul nelegalității acestora, nu și al netemeiniciei, consecință a abrogării dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă, prin Legea nr.219/2005.
La termenul de discutare a probatoriului, respectiv acela de la data de 25.11.2008, tribunalul a încuviințat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.138 din Codul d e procedură civilă, probatoriul pe care l-a considerat, util, pertinent și concludent în cauză, arătând că, încă o dată, la termenul de judecată din 10.03.2009, că proba cu interogatoriu și audierea minorului nu sunt utile soluționării apelului.
Prin urmare, Curtea apreciază că nu există nici un motiv care să atragă soluția de modificare sau de casare a hotărârii recurate și, în condițiile prevăzute de art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.42 din 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă () și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Comunei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/14.10.2009
Tribunalul Giurgiu -
- Gh.
Jud.B -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
| ← Divort. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
