Divort. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 354
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta G - - împotriva deciziei civile nr. 186 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1117 din 30 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G și Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliilor Locale și C, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă G - -, intimatul pârât G personal și asistat de avocat -, lipsind Autoritățile Tutelare Primăria și Primăria
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut că instanța de fond în mod greșit a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părți, când în realitate desfacerea căsătoriei se datorează culpei exclusive a pârâtului așa cum rezultă din materialul probator. De asemenea, în mod greșit a fost stabilit cuantumul pensiei de întreținere pentru minor la 100 lei/lună și nu la 125 lei/lună.
S-a mai criticat decizia civilă cu privire la modalitatea în care s-a decis asigurarea legăturii personale cu minorul a pârâtului, atât în ceea ce privește durata și locul stabilit de instanță.
Față de cele susținute a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Dolj, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a intimatului-pârât, obligarea acestuia la plata sumei de 125 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului, precum și stabilirea legăturii între tată și minor la domiciliul mamei, respectiv reclamantei, și în prezența acesteia, o dată la două săptămâni, fără cheltuieli de judecată.
Avocat -, pentru intimatul pârât, a susținut că este de acord cu criticile ce vizează culpa părților la desfacerea căsătoriei și cuantumul pensiei de întreținere, nefiind de acord cu modalitatea stabilită privind legătura cu minorul.
A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Dolj, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1117/30.05.2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă pentru divorț formulată de reclamanta G -, împotriva pârâtului G.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul G.
S-a declarat desfăcută, din vina ambelor părți, căsătoria încheiată în data de 25.09.2004 la Primăria comunei, trecută în registrul stării civile.
În viitor de la rămânerea definitivă a acestei sentințe civile, reclamanta va relua numele de familie avut anterior, acela de "."
A fost încredințat minorul G, născut la 16.10.2003, spre creștere și educare mamei reclamante.
A fost obligat pârâtul la 100 lei lunar pensie de întreținere, în favoarea minorului G, născut la 16.10.2003 începând cu data înregistrării acțiunii civile - 13.04.2006 și până la majorat, ori până la intervenirea unei cauze legale de încetare, ori de modificare a obligației de întreținere.
A fost obligată reclamanta să-i permită pârâtului să întrețină legături personale cu minorul, luându-l la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni calendaristice începând cu ziua de sâmbătă orele 10,00 și până duminică orele 18,00, cât și în prima Jav acanțelor școlare.
S-a reținut că reclamanta G - a întreținut relații de concubinaj cu pârâtul G, rezultând minorul G, născut la data de 16.10.2003.
Ulterior, reclamanta a încheiat căsătoria cu pârâtul în data de 25.09.2004 la Primăria comunei, stabilindu-și domiciliul conjugal în gospodăria proprietatea părinților acestuia
Că, în vara anului 2005 părțile s-au despărțit în fapt, dar la insistențele pârâtului, reclamanta a acceptat reluarea relației de căsătorie și a revenit în domiciliul conjugal, dat fiind și faptul că cel în cauză l-a luat pe minor din locuința părinților acesteia, situată în Municipiul C, ducându-l în gospodăria bunicilor paterni din comuna.
Părțile au continuat să locuiască împreună, timp în care pârâtul a manifestat același comportament violent, verbal și fizic față de reclamantă, situație în care, la sfârșitul lunii ianuarie 2006, când el a plecat să lucreze în străinătate, aceasta l-a luat pe minor și a plecat la domiciliul părinților săi din C, unde se află și în prezent.
S-a mai reținut că din momentul despărțirii în fapt a părților, reclamanta nu i-a permis pârâtului să întrețină legături personale cu fiul lor, iar cel în cauză nu a contribuit la cheltuielile de creștere, educare și întreținere ale fiului său, deși realizează venituri, prezumându-se existenta unui câștig din muncă egal cu salariul minim net de 500 lei garantat pe economia națională, pe care îl poate obține prin prestarea unei activități productive corespunzătoare pregătirii și calificării sale.
S-a constatat că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, existând conform art. 38 al. 1 Codul familiei motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei, din vina ambilor soți.
Art. 100 Codul familiei prevede că minorul locuiește cu părinții săi, iar dacă aceștia nu locuiesc împreună și nu decid de comun acord la care dintre ei va locui copilul, asupra acestui fapt va hotărî instanța de judecată.
Totodată, conform art. 42 alin.1 Codul familiei, este în interesul minorului sa fie încredințat spre creștere si educare reclamantei, în întreținerea căreia se află în prezent, aceasta prezentând garanții morale și materiale, existând un fond afectiv corespunzător.
De asemenea, s-a mai reținut că în conformitate cu art. 86 Codul familiei, obligația de întreținere există între părinți și copii, având drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă din cauza incapacității de a munci. Descendenții cât timp sunt minori au dreptul la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află.
Copilul minor, conform art. 107 Codul familiei, este întreținut de părinții săi, iar în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere datorată de părinții minorului, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți va fi stabilită de instanța de judecată.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește în temeiul art. 42 al. 3 raportat la art. 94 alin. 1 și 3 Codul familiei, în raport de nevoia celui care o cere, cât și de posibilitățile materiale ale celui care urmează aop lăti, până la din venitul său din muncă pentru un copil.
Totodată, în raport de nevoile actuale ale minorului, de posibilitățile materiale ale pârâtului, având în vedere și prevederile art. 93 alin.2 Codul familiei, fost admis si acest capăt de acțiune civilă, iar cel în cauză obligat la 100 lei lunar pensie de întreținere, în favoarea minorului, începând cu data înregistrării acțiunii civile 13.04.2006 și până la majoratul acestuia, ori până la intervenirea unei cauze legale de încetare, ori de modificare a obligației de întreținere.
Conform art. 43 al.3 raportat la art. 97 Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i-au fost încredințați copiii, păstrează dreptul de a avea legături personale cu aceștia, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională, ambii părinți având aceleași drepturi si îndatoriri față de copiii lor minori, exercitate numai în interesul acestora.
Având în vedere că între părți există neînțelegeri cu privire la modul de exercitare a drepturilor pe care le au în cadrul ocrotirii părintești, văzând și prevederile art. 100 al. 3 Codul familiei, instanța de fond a admis acest capăt de acțiune, obligând-o pe reclamantă să-i permită pârâtului să întrețină legături personale cu minorul, luându-l la domiciliul său în prima și a treia săptămână a fiecărei luni calendaristice, începând cu ziua de sâmbătă orele 10,00 și până duminică orele 18,00, cât și în prima Jaf iecărei vacanțe școlare.
Întrucât nu a intervenit o învoiala între părți cu privire la numele de familie ce urmează a fi purtat în viitor, în baza art.40 alin.3 Codul familiei, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele de familie avut anterior, acela de "".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G -, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a intimatului-pârât, obligarea acestuia la plata sumei de 125 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere în favoarea minorului, precum și stabilirea legăturii personale între tată și minor în domiciliul apelantei, odată la două săptămâni, preferabil sâmbăta între orele 12,00-17,00.
Prin decizia civilă nr.186 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă -, în contradictoriu cu intimatul pârât G și Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliilor Locale, județul D și C, județul
S-a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, respectând principiile consacrate de Codul familiei, stabilind un program echitabil de vizitare minor în favoarea tatălui, apreciind în mod corect nevoia de afecțiune și sprijin manifestată de minor față de tată, dat fiind faptul că minorul este băiat.
Împotriva acestei decizii în termen legal declarat recurs reclamanta G -, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A susținut că, deși prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1117/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Calafat au fost invocate 3 motive distincte, tribunalul fără să analizeze motivele nr. 1 și 2 de apel, face o referire generică numai la motivul 3 de apel, fără să-l analizeze din perspectiva criticilor și probelor invocate de reclamantă.
A arătat că într-o asemenea situație decizia dată în apel este practic nemotivată, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină și totodată nelegală, fiind în contradicție cu dispozițiile art.261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 alin.5 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât, din aceasta să rezulte justețea soluției pronunțate.
Motivarea hotărârii cu respectarea întocmai a dispozițiilor imperative înscrise în art. 261 pct.5 Cod pr. civilă, constituie o garanție pentru evitarea arbitrarului judecătoresc și face posibil exercitarea controlului judiciar.
În speță, dispozițiile imperative citate nu au fost respectate.
Astfel, instanța de apel nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel d e reclamanta G -, referitoare la culpa părților în desfacerea căsătoriei, precum și la cuantumul pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului G, motive expuse pe larg la punctele 1 și 2 din apel.
Cu privire la cel de-al 3-lea motiv de apel prin care s-a criticat modalitatea de stabilire a legăturii cu minorul, Curtea constată că acesta a fost respins printr-o frază lapidară, fără a se arăta în mod argumentat, cu trimitere la probatoriul administrat, motivele pentru care susținerile reclamantei au fost înlăturate.
Față de această situație, hotărârea pronunțată de instanța de apel este practic nemotivată și face imposibil de exercitat controlul judiciar.
Câtă vreme criticile aduse în apel d e reclamantă nu au fost analizate de tribunal, Curtea apreciază că nu s-a făcut o cercetare pe fond a cauzei și că în aceste condiții, reclamanta nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. 3 din Constituție, iar încălcarea acestui drept fundamental nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârii recurate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă raportat la art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, recursul declarat de reclamantă este fondat și urmează a fi admis.
Se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de declarat de reclamanta G - - împotriva deciziei civile nr. 186 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1117 din 30 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât G și Autoritățile Tutelare din cadrul Consiliilor Locale și
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Martie 2009.
Președinte, Pt.Judecător Judecător,
- - - - aflată în CO - -
Semnează Vicepreședinte instanță
-
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
25.03.2009
Jud.fond Șt.
Jud.apel
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
