Divort. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.287/A din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât, care se legitimează cu carte de identitate seria - eliberată de Poliția Com. Podu T la data de 10.01.2002, asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 16.01.2009, întâmpinare de către intimata-reclamantă și o serie de acte, respectiv 2 caracterizări și copie după carnetul de elev al minorului, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru având în vedere că recursul privește încredințarea minorilor.
I se înmânează un exemplar pe de întâmpinare apărătorului recurentului-pârât.
Avocat pentru recurentul-pârât depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-pârât solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat și modificarea hotărârii în ceea ce privește încredințarea minorilor, cu obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere într-o cotă procentuală. În susținere arată că soluțiile primei instanțe și a celei de apel sunt greșite. Arată că minorii trebuie crescuți de părinți, nu de bunici, iar intimata este plecată în Italia. Precizează că recurentul asigură condiții foarte bune de creștere a copiilor, așa cum arată și ancheta socială. Mai arată că la bunici, unde locuiesc minorii sunt 7 persoane într-un spațiu locativ foarte mic. Învederează că recurentul-pârât a formulat și cerere reconvențională în apel ca să obțină copiii. În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în ce privește încredințarea minorilor și obligarea intimatei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cotă procentuală. Nu solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 185 din 09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul civil nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant a fost desfăcută căsătoria părților încheiată în registrul stării civile al Primăriei Comunei Podu T la nr. 35 din 3.12.1999 din culpă comună a soților, au fost reîncredințați reclamantei pârâte spre creștere și educare minorul născut la 18.12.2001 și, născut la 9.04.2008, s-a dispus ca reclamanta - pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei, "", a fost obligat pârâtul - reclamant la plata sumei de 150 lei, în favoarea minorilor cu titlul de pensie de întreținere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorilor, au fost compensate cheltuielile de judecată între părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 03.12.1999, căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al Primăriei comunei Podu T la nr. 35 din 03.12.1999.
Soții au împreună doi copii minori, -, născut la 18.12.2001 și -, născut la 09.04.2000.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că reclamanta a plecat în Italia în august 2005, iar cu timpul relația părților a început să se deterioreze, ajungând ca cei doi sa nu se mai înțeleagă, și chiar la situația în care pârâtul a lovit-o pe reclamantă ultima dată când aceasta a venit în țară, aspect confirmat de martorii propuși de reclamantă (filele 65, 66 dosar fond) și de către un martor propus de pârât, G (fila 59 dosar fond).
Astfel culpa pentru deteriorarea relațiilor de familie aparține ambelor părți, care și-au încălcat obligațiile prevăzute de Codul familiei, de sprijin reciproc material și moral.
În ceea ce privește îngrijirea celor doi minori, instanța a reținut că aceștia au stat la pârât o perioadă de aproximativ doi ani, de când a plecat reclamanta în Italia și până în vara anului trecut când i-a dus la bunicii materni din satul Scheia, județul I, de unde nu i-a mai putut lua deoarece aceștia nu au mai dorit să îi dea pe cei doi minori.
Între timp, instanța a pronunțat o sentință, într-o ordonanță președințială, în dosarul atașat nr-, prin care cei doi minori erau încredințați reclamantei spre creștere și educare până la soluționarea acțiunii de divorț.
Cei doi minori stau în prezent la bunicii materni, sunt îngrijiți de către aceștia, au condiții decente de trai, frecventează amândoi cursurile școlare, respectiv preșcolare din satul bunicilor materni, reclamanta le trimite frecvent bani și pachete din Italia pentru ca minorii să beneficieze de tot ce le trebuie.
În perioada cât minorii au stat la pârât, și acesta a avut grijă corespunzător de ei, îi lăsa în supravegherea unei mătuși de ale sale cât timp era la muncă, dar instanța, în luarea deciziei privind încredințarea minorilor, trebuie să aibă în vedere în primul rând interesul copiilor, care, audiați și-au exprimat opțiunea de a fi încredințați reclamantei.
Pensia de întreținere a fost stabilită raportat la salariul minim pe economie, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
Pârâtul a promovat apel, criticând hotărârea numai sub aspectul încredințării minorilor.
A motivat că atunci când intimata a plecat din țară, minorii au rămas în îngrijirea sa, iar ulterior când s-a întors, i-a luat, refuzând să îi lase să se întoarcă înapoi, în prezent aceștia aflându-se în îngrijirea bunicilor materni. A susținut că are condiții pentru creșterea minorilor spre deosebire de intimată, iar rămânerea copiilor în îngrijirea bunicilor ar avea consecințe grave pentru ei.
Prin decizia civilă nr.287/6.2008, Tribunalul Bacău, a respins apelul ca nefondat reținând următoarele:
Prima instanță și-a întemeiat soluția de încredințare a minorilor, către reclamantă pe baza probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile de martori, concluziile, anchetele sociale precum și pe dorința minorilor de a fi încredințați mamei. A fost în vedere și împrejurarea că minorii sunt bine îngrijiți, intimata le trimite părinților săi bani și pachete din Italia în vederea îngrijiri minorilor iar aceștia frecventează cursuri școlare.
În condițiile în care și reclamanta are condiții pentru creșterea și educarea minorilor trebuie să se țină seama și de stabilitatea ca factor important în dezvoltarea minorilor.
Apelantul a promovat recurs reiterând aceleași critici din petiția de apel, în esență susținând că minorii locuiesc în condiții improprii la bunici, mama este plecată din țară, astfel că nu se justifică măsura dispusă.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea examinând criticile formulate constată recursul nefondat.
Într-adevăr, potrivit art.97 Codul familiei și art.5 (2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Probele administrate, însă relevă că, reclamanta, cu ajutorul părinților săi a reușit să creeze celor doi copii un mediu de viață stabil, merg la școală, sunt bine îngrijiți, sunt supravegheați, au condiții bune de locuit, astfel că, susținerile recurentului privind condițiile improprii sunt nereale.
Relevante în acest sens sunt actele de la filele 13-16, recurs, opinia minorilor, anchetele sociale și martorii audiați (fila 39, 42, 65, 66 fond), dovezile de venituri ale intimatei (filele 54-58 fond).
Prin urmare, instanțele au apreciat temeinic și au avut în vedere interesul superior al minorilor, astfel că, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.287/A din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Viziteu, Elena Pașcan, Niculina Țiț
- - - -
Pt.judecător,
aflat în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
POLITIC
Red.C
Red.
Red.
Tehnored./2 ex.
10.02.2009
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Elena Pașcan, Niculina Țiț
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 61/2010. Curtea de... | Plasament. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
