Divort. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 156 din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței recurentul - reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - reclamant G având cuvântul solicită admiterea recursului. Arată că nu primește pensia de întreținere pentru minori de la intimată, nu a fost specificat venitul acesteia din Italia, motiv pentru care s-a adresat Ministerului d e Interne care ia răspuns că doar instanța de judecată poate să facă demersuri în acest sens.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin decizia civilă nr. 156/A din 20 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de către reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 2969/04.04.2008 a Judecătoriei Bacău, a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de pârâta, a fost schimbată în parte sentința apelată sub aspectul cuantumului obligației de întreținere și a fost obligată pârâta la plata sumei de 667 lei lunar pensie de întreținere în favoarea minorilor, câte 135,4 lei pentru fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1996/04.04.2008 a Judecătoriei Bacăua fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect" divorț" formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulară de către pârâta.
S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpă comună.
S-a dispus revenirea pârâtei - reclamante la numele avut anterior căsătoriei, acela de.
Au fost încredințați reclamantului -pârât spre creștere și educare cei cinci copii rezultați din căsătorie.
A fost obligată pârâta - reclamantă să achite fiecărui minor 50 lei cu titlu de pensie de întreținere.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 05.06.1992, din căsătorie rezultând minorii -, -, și. Soții sunt despărțiți în fapt de 1 an de zile de când pârâta a plecat la muncă în străinătate, anterior existând neînțelegeri datorită nemulțumirii pârâtei în sensul că reclamantul nu contribuia la întreținerea familiei. De la plecarea pârâtei cei cinci copii au rămas în grija tatălui, situația financiară a familiei fiind precară.
Apreciind că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă, instanța a dispuns desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți.
În conformitate cu art.40 alin 3 din Codul Familiei, pârâta-reclamantă a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de.
Pentru a dispune cu privire la încredințarea minorilor, instanța a avut în vedere concluziile referatului de anchetă socială, opțiunile exprimate de minorii -, - și în sensul de a rămâne împreună cu tată și de asemenea situația pârâtei, care nu a făcut precizări și dovada cu privire la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești în ipoteza încredințării în condițiile în care se află în străinătate, arătând doar, la solicitarea instanței, că înțelege ca minorii să rămână la domiciliul prezent. Față de situația actuală, instanța a apreciat că este preferabil ca minorii să rămână în continuare în îngrijirea tatălui, prin încredințarea către acesta în temeiul art. 42 alin.1 din Codul familiei.
Instanța a obligat pârâta-reclamantă la pensie de întreținere în favoarea fiecărui minor în favoarea fiecărui minor în cuantum de 50 RON, de la data introducerii acțiunii 28.08.2007 și până la majorat. Cuantumul pensiei de întreținere a fost stabilit în conformitate cu art. 94 din Codul Familiei prin raportare la venitul minim pe economie, având în vedere că nu s-a făcut dovada că eventualelor venituri pe care pârâta le-ar realiza din muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul - pârât G, criticând-o sub aspectul greșitei stabiliri a cuantumului obligației de întreținere și desfacerii căsătoriei din culpă comună.
Intimata a formulat cerere de aderare la apel înregistrată pe rolul instanței la data de 16.06.2008.
Prin cererea de aderare la apel, intimata critică hotărârea sub aspectul faptului că trebuia desfăcută căsătorie din culpa exclusivă reclamantului, iar cei cinci copii ar fi trebuit încredințași spre creștere și educare intimatei.
În apel, apelantul - reclamant înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
Prin raportate la motivele de apel, precum ași ale cererii de aderare la apel, instanța încuviințat efectuarea unui referat de anchetă-socială la reședința apelantei - pârâte în Italia.
Având în vedere faptul că apelanta - pârât nu s- conformat obligației stabilită în sarcina sa de către instanță de a traduce în limba italiană înscrisurile necesare pentru efectuarea anchetei sociale, s-a constatat că la termenul din data de 27.04.2009, imposibilitatea realizării acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel și ale cererii de aderare la apel, s-a constatat că apelul este în parte fondat, iar cererea de aderare la apel este nefondată pentru următoarele considerente:
Prima instanța a apreciat în mod corect asupra culpei soților în desfacerea căsătoriei.
Din depozițiile tuturor martorilor audiați rezultă faptul că relațiile de căsătorie nu mai pot continua, culpa aparținând ambilor soți.
Reclamantul a determinat deteriorarea relațiilor de căsătorie prin manifestările de gelozie la adresa pârâtei, acesteia reproșându-i-se că este mai tânără și mai frumoasă, iar pârâta prin dezinteresul pe care l-a manifestat față de familie: soț și copii, după ce a plecat în străinătate.
În ceea ce privește cererea pârâtei de ai se încredința spre creștere și educare cei cinci copii minori rezultați din căsătorie, constată de asemenea că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Nici la judecata în prima instanță și nici la judecata în apel, pârâta nu a fost prezentă personal fiind reprezentată de avocat, având în vedere faptul că are reședința în Italia.
Pârâta nu a făcut dovada condițiilor în care locuiește în Italia, a locului de muncă și a condițiilor de natură materială și morală pe care le poate oferi copiilor.
De altfel, a solicitat încredințarea minorilor în mod formal întrucât precizat că solicită ca minorii să rămână la domiciliul actual, acolo unde locuiește de fapt reclamantul.
Măsura încredințării spre creștere și educare presupune contactul nemijlocit al părintelui căruia îi sunt încredințași copii, iar nu în modul în care solicită pârâta, care nu a făcut nicio dovadă că intenționează să se întoarcă în România.
Apelul este fondat însă sub aspectul cuantumului obligației de întreținere stabilită în sarcina pârâtei.
Prima instanță s-a raportat la venitul minim pe economia națională, considerând că nu s-a făcut dovada eventualelor venituri pe care aceasta le realizează din muncă.
Pârâta are reședința în Italia și tot în această țară lucrează, aspect ce rezultă din depozițiile martorilor și chiar din cuprinsul cererii reconvenționale.
Din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe ( ordin de transfer bancar în limba italiană ), rezultă că pârâta a trimis diverse sume de bani în țară, reclamantului și surorii sale.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a constatat că pârâta realizează în Italia venituri superioare venitului minim pe economia națională, urmând considera că realizează cel puțin venituri echivalente salariului net, al cărui cuantum a fost de 1355 lei pe luna ianuarie 2009, conform Institutului Național de Statistică.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 alin.1 cod procedură civilă, ca a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată sub aspectul obligației de întreținere.
A fost obligată pârâta - reclamantă la plata sumei de 677 lei lunar, câte 135,4 lei pentru fiecare minor cu titlu de pensie de întreținere.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
A fost respinsă ca nefondată cererea de aderare la apel.
Impotriva hotărârii tribunalului a promovat recurs apelantul G solicitând reanalizarea soluției date în apel sub aspectul cuantumului de întreținere.
Examinând hotărârea criticată în raport de motivele de recurs formulate, curtea reține următoarele:
Prin hotărârea instanței de apel s-a majorat cuantumul pensiei de întreținere datorată de mamă copiilor de la 50 lei pentru fiecare minor la 135,4 lei, reținându-se că deși nu sunt date certe cu privire la veniturile realizate de intimată în Italia pensia stabilită se situează peste veniturile minime pe economia națională, fiind stabilită în funcție de salariul net pe economie, în cuantum de 1355 lei pe luna ianuarie 2009.
In această situație, critica recurentului legată de cuantumul pensiei de întreținere, se dovedește a fi neîntemeiată, astfel că recursul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 304 cod pr.civilă pentru a fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul G din com. Secuieni, sat Secuieni, nr. 32, jud. B împotriva deciziei civile nr. 156/A din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/6 ex.
18.01.2010
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
| ← Divort. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Timisoara | Plasament. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
