Divort. Decizia 370/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 370
Ședința publică de la 02 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Valeria
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 36/A din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată, recursul este nemotivat, declarat în termen, recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimată.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind netimbrarea recursului de către.
Avocat solicită anularea ca netimbrat a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 103/03.07.2009 reprezentând onorariu avocat de 500 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției. După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2280/01.09.2008 a Judecătoriei Vaslui s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și a desfăcut prin divorț, din culpa pârâtului, căsătoria părților încheiată la data de 15.08.1981, înregistrată la Primăria municipiului V, jud. V sub nr. 286/1981.
S-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei de "", iar pârâtul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată reclamantei în cuantum de 1039,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 15.08.1981 și din căsătoria lor a rezultat un copil care în prezent, este major.
Din depoziția martorei audiate a rezultat că între soți au apărut neînțelegeri încă de la începutul căsătoriei deoarece pârâtul avea un comportament violent față de reclamantă, martora văzând-o pe aceasta de mai multe ori cu urme de lovituri. Aceste violențe aveau loc pe fondul geloziei exagerate și nejustificate pe care o manifesta pârâtul și, în final, au dus la despărțirea în fapt a soților.
Această situație denotă că relațiile dintre părți sunt grav și iremediabil vătămate, ceea ce determină conform art. 38 al. 2 din Codul familiei desfacerea căsătoriei părților prin divorț, din culpa pârâtului care nu și-a îndeplinit obligația de sprijin moral și a avut un comportament violent față de reclamantă.
În temeiul art. 40 al. 3 Codul familiei s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei de "", iar în temeiul art. 275, Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată întrucât s-a reținut culpa sa exclusivă la desfacerea căsătoriei.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 36/A din 24.03.2009, a respins apelul declarat de și a păstrat sentința instanței de fond.
Apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată cu ocazia soluționării căii de atac.
Pronunțând această decizie tribunalul a reținut că principalul motiv pentru care apelantul a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei l-a constituit pretinsele relații extraconjugale ale soției și faptul că ea ar fi părăsit domiciliul comun tocmai pe fondul acestor relații.
Ori, din nici una din probele administrate în cauză, inclusiv din declarația martorei, mama apelantului, nu rezultă că într-adevăr reclamanta ar fi avut relații extraconjugale. Astfel, martora a arătat că apelantul este cel care i-a spus că i s-ar fi mărit salariul reclamantei deoarece are o relație cu patronul de la SC, dar ea nu a văzut-o niciodată pe reclamantă în compania altor bărbați și nici nu a auzit de la alte persoane că reclamanta ar avea relații cu alți bărbați. De asemenea, tot de la apelant susține martora că ar fi aflat și că reclamanta ar fi luat bunuri din casă și doar după ce a plecat de la domiciliul comun, nu înainte, așa cum susține apelantul în cuprinsul cererii de apel.
În lipsa altor dovezi care să susțină afirmațiile pârâtului cu privire la motivele care l-au determinat să creadă că reclamanta ar avea într-adevăr o relație cu alt, simplele sale bănuieli nu pot justifica reținerea ca dovedit a acestui fapt.
În schimb, depoziția martorei confirmă împrejurările care au determinat reținerea culpei exclusive a apelantului pârât la desfacerea căsătoriei, anume violențele exercitate de pârât asupra reclamantei, în mod frecvent, pe fondul geloziei nejustificate a acestuia. În condițiile în care din probele administrate rezultă că reclamanta a părăsit domiciliul comun datorită atitudinii violente a pârâtului, nu se poate reține vreo culpă a acesteia la desfacerea căsătoriei.
De asemenea, nici celelalte aspecte invocate de apelant în cuprinsul motivelor de apel nu au fost dovedite deoarece din probele administrate nu rezultă că reclamanta ar fi luat bunuri din casă, ar fi lipsit nopțile de acasă ori ar fi provocat scandaluri.
a declarat recurs fără, însă, a arăta motivele de nelegalitate a deciziei tribunalului.
La termenul de judecată din 02.10.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția netimbrării recursului.
Legal citat, recurentul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția invocată.
Intimat,a prin apărător, a solicitat anularea recursului ca netimbrat.
Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, conform art. 137 Cod procedură civilă,Curtea reține că, pentru termenul de judecată din 02.10.2009, recurentul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, însă acesta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a făcut dovada achitării acestor taxe.
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Faptul că recurentul nu a respectat cerința referitoare la achitarea taxei de timbru, indiferent din ce motive și de a nu fi depus la dosar dovada plății acestei taxe, constituie motiv de anulare a cererii de recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin nr.HG 752/1999, Curtea va anula ca netimbrat recursul declarat de și va menține decizia recurată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul - aflat în culpă procesuală - va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 36/A din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi 02 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
-
26.10.2009
2 ex.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Valeria
| ← Situație juridică minor. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Iasi | Incuviintare nume minor. Decizia 494/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
