Divort. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 371
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în satul, comuna S M,-, județul S, împotriva deciziei nr. 153 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâta recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, pârâta recurentă arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
La data de 14 noiembrie 2008 reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 5 martie 2000 din vina exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei și încredințarea minorului din căsătorie reclamantului.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, însă din vina ambelor părți.
Prin sentința civilă nr. 5164 din 11 decembrie 2008 Judecătoriei Rădăuțis -a admis acțiunea de divorț, s-a desfăcut căsătoria părților din culpă comună, pârâta revenind la numele avut anterior căsătoriei. Minorul rezultat din căsătorie a fost încredințat pârâtei, urmând ca reclamantul să plătească lunar în favoarea acestuia, pensie de întreținere în cuantum de 125 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit instanța a pronunțat divorțul din culpă comună, în condițiile în care singurul vinovat de destrămarea relațiilor de căsătorie este reclamantul, însă nu a avut posibilitatea de a dovedi această culpă deoarece, deși prezentă la termen, nu a fost strigată în instanță.
A solicitat ca reclamantul să fie obligat la o pensie majorată în favoarea minorului deoarece acesta urmează cursurile școlare și este bolnav, necesitând îngrijiri medicale permanente.
Prin decizia civilă nr. 153 Tribunalului Suceavaa fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
S-a reținut, în motivare, că pârâta și-a exprimat acordul cu privire la desfacerea căsătoriei din culpă comună atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât și cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei.
Cu privire la numele dobândit prin căsătorie, cererea a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel, fiind calificată ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă. În ce privește pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului, instanța a reținut că nevoile minorului și veniturile reclamantului nu s-au schimbat de la data stabilirii și până la soluționarea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, în dezvoltarea motivelor arătând că dorește să păstreze numele avut în timpul căsătoriei, pentru ca numele copiilor să nu fie diferit de al ei.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate instanța constată următoarele:
Potrivit art. 40 din Codul Familiei, la desfacerea căsătoriei prin divorț părțile soții se pot învoi ca soțul care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț să poarte acest nume și după desfacerea căsătoriei.
Pentru motive temeinice, instanța poate să încuviințeze acest drept chiar și în lipsa unei învoieli între soți.
În prezenta cauză pârâta a solicitat, prin memoriul depus la fila 34 dosar fond, să poarte numele din căsătorie și după pronunțarea divorțului, însă nu a dovedit existența unor motive temeinice în acest sens. Comportamentul necorespunzător al reclamantului pe durata căsătoriei sau dorința pârâtei de a avea același nume cu copiii săi, nu constituie împrejurări care să îndrituiască instanța să încuviințeze acest drept în lipsa acordului părților.
Cum nu există învoială a soților cu privire la acest aspect și cum pârâta nu a dovedit existența unor motive temeinice în sensul prevăzut de art.40 din Codul Familiei, instanțele anterioare în mod corect au făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. 3 Codul Familiei, dispunând revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.
Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține decizia atacată, cu schimbarea motivării așa cum a fost expusă în ce privește cererea pârâtei de menținere a numelui din căsătorie.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, domiciliată în satul, comuna S M,-, județul S, împotriva deciziei nr. 153 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./15.12.20009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
| ← Divort. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
