Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/FM
Ședința publică din 19.10. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul-reclamant - C,-.-.2..-.65 județ C - împotriva deciziei civile nr.337/2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, - C,-.-...3..13 județ C având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.10.2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.10.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.120/06.01.2006 reclamantul in contradictoriu cu parata a solicitat paratajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei. Reclamantul a aratat ca partile au dobandit doua imobile apartamente, bunuri mobile, un garaj si un autoturism marca 1300 iar ca modalitate de partajare a solicitat sa se ia act de tranzactia incheiata de parti. Actiunea nu a fost motivata in drept.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat initial respingerea actiunii. In sustinerea acesteia parata a aratat ca cel de al doilea apartament cumparat de soti a fost achizitionat exclusiv cu banii mamei sale care a lucrat in SUA in perioada 11991-1994. S-a mai aratat ca reclamantul nu a mai lucrat nicaieri in perioada 1995-2000, ca a acumulat o serie de datorii pentru apartamentul din str - in care locuieste, reclamanta fiind nevoita sa plateasca suma de 4.000 lei reprezentand datorii de intretinere si telefon ale acestui imobil. Ulterior parata si-a angajat apartoar si a formulat precizari scrise prin care a aratat ca solicita o cota majoritara de 75 % in dobandirea bunurilor comune(filele 44,51 dosar). Aceasta a reiterat situatia de fapt aratata initial sustinand ca apartamentul din str - a fost cumparat din banii mamei sale, ca paratul in perioada in care pleca in voiaje isi imprumuta banii prietenilor, ca din ultimul voiaj a venit fara bani deoarece i s-au furat, ca nu a platit datoriile de intretinere ale apartamentului. In sedinta din data de 17.04.2007 parata a precizat ca nu solicita sa i se constate existenta vreunui drept de creanta cu privire la aceasta suma, si ca a invocat acest aspect doar ca un criteriu de atribuire a bunului.
Pentru termenul din data de 23.05.2006 reclamantul a depus cerere de renuntare la judecata actiunii de partaj, cerere respinsa de instanta ca urmare a faptului ca aceasta a fost facuta dupa intrarea in dezbaterea fondului iar parata nu a fost de acord.
Intampinarea paratei prin care aceasta a solicitat cota majoritara a fost calificata de instanta drept cerere reconventionala si a fost timbrata ca atare. De asemenea in sedinta din data de 15.05.2007 ambele parti au aratat ca nu solicita partajarea bunurilor mobile.
A fost incuviintata partilor proba cu inscrisuri si proba testimoniala fiind audiati martorii si pentru parata si si pentru reclamant. Au fost depuse la dosar inscrisuri intre care: copii carnet de marinar si carte de munca parata, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr 5133/30.07.1996 la BNP, sentinta civila nr 10064/12.09.2000 a Judecatoriei Constanta, chitante, copie pasaport de servicdiu, ordine de imbarcare, contract de vanzare-cumparare nr 2302/08.02.1991, declaratie autentificata sub nr 5248/01.08.1996 la BNP, declaratie cu incheiere de data certa nr 3/10.04.2007, copie carte de identitate autovehicul, etc.
Intrucat partile nu s-au inteles cu privire la drepturile lor asupra bunurilor ce compun masa succesorala, instanta a pronuntat o incheiere de admitere in principiu cf art 673/5-673/6.prin care a stabilit ca partile au dobandit,in timpul casatoriei,in cote de 30% reclamantul si 70 % parata reconvenienta bunurile enumerate atat in cererea introductiva,cat si in cererea reconventionala,cu exceptia garajului auto.
Pentru a retine o cota diferentiata de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor comune a retinut instanta de fond ca din probele administrate in cauza a rezultat ca imobilul apartament situat in str. - a fost cumparat cu bani proveniti aproape in totalitate de la mama paratei. Din declaratiile martorilor paratei a rezultat ca mama acesteia a lucrat in perioada 1991- 1994 in SUA, ca din banii castigati a dorit sa cumpere o garsoniera, ca in final a fost cumparat apartamentul cu o diferenta de pret, ca acesta a fost cumparat pe numele sotilor ca urmare a faptului ca mama paratei dorea oricum sa lase imobilul nepoatei sale. martorul propus de reclamant a declarat ca l-a auzit pe acesta spunand ca fosta soacra a lucrat in strainatate ca. Faptul ca apartamentul a fost cumparat cu banii provenind de la mama paratei este sustinut si de imprejurarea ca acesteia i se instituie prin declaratia autentificata sub nr 5248/01.08.1996 (fila 52) un drept de habitatie viagera asupra acestui imobil. Se mai retine ca la momentul cumpararii apartamentului reclamantul nu era in tara (tocmai ce plecase in voiaj). Sustinerile acestuia in sensul ca apartamentul ar fi fost cumparat din economiile sotilor raman fara relevanta. Desi martorul a afirmat ca imobilul a fost cumparat din economiile de la Banca, declaratia acestuia nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de proba, nici macar cu declaratia celuilalt martor al reclamantului care a declarat ca nu stie din ce bani s-au cumparat cele doua imobile. De asemenea, reclamantul nu a facut dovada niciunui depozit bancar din acea perioada, iar martorii paratei au declarat ca reclamantul nu facea economii deoarece obisnuia sa isi imprumute diversi prieteni cand venea din voiaje. Martora a declarat ca la venirea din ultimul voiaj in 1996 reclamantului i s-au furat banii asa ca nu a ajuns cu ei acasa.
Asadar aproape toti banii necesari achizitionarii imobilului au fost donati paratei reconveniente de catre mama acesteia, numita. Instanta de fond a apreciat ca se afla in prezenta unei donatii sub forma darului manual, caz in care nu este necesara incheierea contractului in forma autentica, actul perfectandu-se prin simpla predare a bunului in momentul realizarii acordului de vointa al partilor.
Celelelate bunuri au fost dobandite prin contributia egala a sotilor. Apartamentul din str. - a fost cumparat cf DL 61/1990 cu credit CEC. Partile au avut locuri de munca in perioada achizitionarii bunurilor si chiar daca o vreme reclamantul ar fi avut venituri ceva mai mari decat sotia sa ulterior in perioada 1996-2000 acesta nu a mai avut loc de munca. Datoriile substantiale de intretinere si telefon acumulate pentru imobilul din str - au fost achitate de catre parata reconvenienta astfel cum a rezultat din chitantele aflate la dosar.
Prin sentinta civila nr.1919/2008 instanta a admis,in parte,actiunea pricipala si,in parte,cererea reconventionala,in sensul ca a dispus iesirea din indiviziune prin formare si atribuire de loturi astfel: a atribuit reclamantului in deplina proprietate lotul nr 1 in valoare de 196.327 lei alcatuit din apartamentul situat in Constanta,-, - B, 65 in valoare de 194.791 lei si autoturismul 1310 cu nr de inmatriculare - in valoare de 1536 lei.iar paratei reconveniente in deplina proprietate lotul nr 2 in valoare totala de 193.040 lei alcatuit din apartamentul situat in Constanta, Al - nr 6, - A, III, 13.
In vederea egalizarii loturilor cf cotelor detinute de parti instanta a obligat reclamantul in favoarea paratei reconveniente la plata unei sulte in valoare de 79.517 lei.iar în temeiul art 276 a dispus compensarea cheltuielilor de judecata iar in urma compensarii obliga reclamantul in favoarea paratei reconveniente la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 1.330 lei.
Pentru determinarea modalitatii de partaj a bunurilor comune instanta a avut in vedere dispozitiile art 6739potrivit caruia "la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Partile nu s-au inteles cu privire la modalitatea de impartire a bunurilor comune. Reclamantul a solicitat sa ii fie atribuit apartamentul din str. - deoarece locuieste acolo si nu a are alte posibilitati locative in timp ce parata reconvenienta a solicitat atribuirea ambelor imobile in considerarea cotei sale majoritare.
Impotriva acestei sentinte,precum si impotriva incheierii de admitere in principiu,in termen legal,a declarat apel reclamantul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie,in ceea ce priveste cota parte retinuta de instanta,la dobandirea bunurilor comune.
Arata apelantul in anul 1975 lucrat,in mod constant,ca frigotehnnist pe diverse nave,iar din anul 1993 si pana in anul 1996 lucrat in ca specialist pe un pescador.Cu toate ca veniturile sale au fost substantial mai mari.arata reclamantul,instanta a considerat ca parata justifica o contributie majoritara la dobandirea bunurilor comune.
Astfel,martora,propusa de parata a declarat,in instantei de fond,ca reclamantul avea un salariu mai mare decat parata(fila 59)deoarece a lucrat in strainatate,iar salariul sau era de 700-800 de dolari pe luna.De asemenea martorul a confirmat ca reclamantul castiga foarte bine (fila 60),iar martorul,care i-a fost coleg de serviciu,a declarat ca reclamantul castiga aproximativ 2000 de dolari si ca parata avea venituri incomparabil mai mici.
Pe de alta parte,mai sustine apelantul,parata nu a facut dovada sumelor pe care le-a castigat,la data achizitionarii celor doua apartamente.Cu privire la pretinsul dar manual primit de parata de la mama sa inaintea cumpararii apartamentului din str.- cel,arata apelantul ca nu a fost dovedita suma concreta cu care acesta a contribuit la cumpararea acestuia,iar declaratiile martorilor audiati au rezultat,in mod indirect,din declaratiile paratei si ale mamei sale.
A solicitat,de asemenea,apelantul rectificarea numelui sau din,in,asa cum este corect.
Prin intampinare intimata-parata reconvenient a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In suplimentarea probatoriilor s-a administrat proba testimoniala,proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul partilor.
In ceea ce priveste proba testimoniala,martorul,coleg de serviciu cu apelantul,a invederat instantei ca,in perioada cat acesta naviga,realiza venituri de 3000-4000 de dolari.In voiajul efectuat in anul 1996,apelantul nu s-a mai intors cu nici un acasa,deoarece i-au fost furati.Aspectul legat de furtul banilor a fost infirmat de martorul,care a navigat cu apelantul in anul 1996 si care a declarat ca,in acel voiaj,nu s-a furat nici o suma de bani de la nimeni.Acesta a confirmat aspectele legate de veniturile mari obtinute de apelant si a aratat ca acesta este un om cumpatat cu banii,chiar zgarcit,astfel incat nu se poate afirma ca a cheltuit sumele de bani sau ca a impumutat diferite persoane din veniturile salariale obtinute.
Martora S - a declarat ca,la momentul achizitionarii celui de al doilea apartament partile nu aveau bani suficienti,astfel incat mama paratei,care se intorsese din strainatate,le-a dat o suma de 5-7000 dolari.La acel moment,a mai aratat martora,reclamantul era plecat in Irlanda,chiar achizitionarea apartamentului s-a facut fara stirea acestuia,aspect confirmat si de martorul.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr.337 din 2 iunie 2009, prin care a admis apelul formulat de reclamantul împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 12 iunie 2007 și a sentinței civile nr.1919/01.02.2008,pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu pârâta.
fost schimbată în parte sentința civilă apelată și încheierea de admitere în principiu din data de 12 iunie 2007, în sensul că:
S-a constatat că părțile au o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60% pârâta și 40% reclamantul.
În vederea egalizării loturilor conform cotelor deținute de părți, a fost obligat reclamantul către pârâtă la plata unei sulte în cuantum de 40.580,20 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că deși reclamantul a făcut dovada veniturilor mai mari decât pârâta, dar o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune a avut-o pârâta motivat de faptul că apartamentul situat în str.- cel a fost cumpărat din banii proveniți de la mama pârâtei.
Motivarea instanței de apel a demonstrat faptul că pârâta a avut o contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune, comparativ cu reclamantul care are o contribuție de 40%.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.337 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat recurs reclamantul, ca fiind nelegală.
Motivează recursul arătând că în mod greșit Tribunalul Constanțaa reținut că apartamentul situat în C, str.- cel a fost cumpărat din banii proveniți de la mama pârâtei,întrucât veniturile recurentului erau suficiente pentru procurarea celui de-al doilea apartament.
în continuare că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, fapt dovedit cu probele administrate în cauză.
Veniturile substanțiale ale recurentului au fost folosite integral în vederea achiziționării de bunuri comune.La plecarea în ultimul voiaj, recurentul a lăsat în casă sume de bani care depășea necesarul achiziționării celui de-al doilea apartament situat în str.- cel.
La dosar nu există nicio dovadă certă că mama pârâtei deținea o sumă de bani, ca urmare a șederii ei în și a fost folosită la cumpărarea celui de-al doilea apartament.
Înainte de cumpărarea celui de-al doilea apartament tot în lipsa recurentului, intimata a înstrăinat autoturismul 10, iar de sumele rezultate din vânzarea acestui bun a dispus intimata.
Instanța de apel nu a motivat cum a ajuns la concluzia, că soții au avut o contribuție diferențiată la dobândirea bunurilor comune.
De asemenea nu a fost răsturnată prezumția legală relativă reglementată de art.30 Codul Familiei privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor.
Hotărârea recurată este nelegală și cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele:
Potrivit art.30 Codul Familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data dobândirii lor iar la desfacerea căsătoriei se împart potrivit învoielii sau, după caz contrar, prin hotărâre judecătorească, în raport de partea de contribuție a fiecăruia.
Prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor operează numai în lipsa unor probe convingătoare din care să rezulte că efortul unuia dintre soți a fost mai mare decât a celuilalt.
În cauza dedusă judecății, reclamantul a învestit instanța cu o acțiune civilă, în baza căruia a solicitat să se ia act de tranzacția încheiată cu soția, cu privire la partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Pârâta la rândul ei a formulat cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale și împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu o cotă de 75% pentru ea și 25% pentru soțul reclamant.
Din probele administrate în cauză, fapt reținut și de către instanța de apel rezultă că reclamantul a făcut dovada că a realizat venituri substanțiale comparativ cu pârâta care a realizat venituri mai mici, dar aceasta a solicitat împărțirea bunurilor comune, reținându-se că au avut o contribuție egală la dobândirea lor.
De asemenea, pârâta nu a răsturnat prezumția legală relativă reglementată de art.30 Codul Familiei, privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune; ea nu a făcut dovada că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Astfel cum s-a menționat mai sus, veniturile mari ale recurentului erau suficiente pentru achiziționarea și celui de-al doilea apartament situat în C, str.- cel (fapt ce a rezultat din înscrisurile existente la dosarul de fond, fiind închiriat, realiza lunar venituri mari).
De altfel, la plecarea în ultimul voiaj a lăsat în casă sume de bani care depășeau necesarul achiziționării celui de-al doilea apartament.
Tot înainte de cumpărarea celui de-al doilea apartament soția intimată a înstrăinat și autoturismul 10 care era în stare de funcționare, iar prețul dobândit urmare a înstrăinării a intrat în patrimoniul comun al soților.
Cele relatate demonstrează că soții au dispus de resurse financiare dobândite în timpul căsătoriei pentru cumpărarea și celui de-al doilea apartament.
Probele administrate în cauză nu fac dovada certă că mama pârâtei deținea ca urmare a șederii ei în de sume de bani, pentru achiziționarea celui de-al doilea apartament pe numele soților.
În concluzie, ținând cont de opinia exprimată de recurent de a se împărți bunurile comune în cote egale de, cu toate că aceasta a realizat venituri mai mari decât soția intimată și de probele administrate, curtea constată că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de recurentul reclamant.
Va modifica în tot decizia recurată, sentința civilă nr.1919/2008 și încheierea de admitere în principiu din 12 iunie 2007 ale Judecătoriei Constanța, în sensul că părțile au o contribuție de fiecare la dobândirea bunurilor comune.
Va dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Va atribui reclamantului în deplină proprietate apartamentul situat în municipiul C,-.-2...65 jud.C în valoare de 194.791 lei, precum și autoturismul 1310 înmatriculat cu nr.-, în valoare de 1.536 lei (valoarea totală a lotului - 196.327 lei).
Va atribui pârâtei apartamentul situat în municipiul C, Al.- nr.6.-...III..13 județul C, în valoare de 193.040.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, va obliga reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte de 1644 lei.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga intimata-pârâtă la plata către recurentul-reclamant a sumei de 2.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța având în vedere cheltuielile efectuate de fiecare parte și contribuția de fiecare la dobândirea bunurilor comune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul-reclamant - C,-, -.2,.B,.65 județ C - împotriva deciziei civile nr.337/2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, C,-, -,.A,.3,.13, județ
Modifică în tot decizia civilă nr. 337/2.06.2009 a Tribunalului Constanța, sentința civilă nr.1919/01.02.2008 și încheierea de admitere în principiu din 12.06.2007 ale Judecătoriei Constanța, în sensul că:
Constată că părțile au o cotă de contribuție de câte la dobândirea bunurilor comune.
Dispune ieșirea din indiviziune, astfel:
Atribuie reclamantului în deplină proprietate apartamentul situat în municipiul C,-.-.2...65 județul C, în valoare de 194.791 lei, precum și autoturismul 1310 înmatriculat cu nr.-, în valoare de 1.536 lei (valoarea totală a lotului - 196.327 lei).
Atribuie pârâtei apartamentul situat în municipiul C, Al.- nr.6.-...III..13 județul C, în valoare de 193.040 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor, obligă reclamantul la plata, către pârâtă, a unei sulte de 1644 lei.
Obligă intimata-pârâtă la plata, către recurentul-reclamant a sumei de 2.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 19.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Ptr. - -
aflat în concediu medical.potrivit dispozițiilor
art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează
Vicepreședinte instanță,
Ptr. Grefier,
- -,
aflată în concediu medical,
potrivit dispozițiilor art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef,
Jud. fond -
Jud.apel - -
Red.dec.jud./20.11.2009
Tehnored.gref./02.12.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
| ← Divort. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
