Divort. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.375
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.167/24.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru contestatoare și intimatul personal și asistat de avocat care se prezintă și pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța acordă cuvântul cu privire la contestația în anulare.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației întemeiată pe dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă, astfel cum a fost formulată, arătând că decizia atacată este nulă de drept, fiind pronunțată de același judecător care a soluționat și prima contestație în anulare, fiind incidente dispozițiile art.27 Cod procedură civilă, procedura pentru termenul la care s-a judecat cauza în recurs nu a fost legal îndeplinită partea fiind citată la o altă sală decât cea în care s-a desfășurat ședința de judecată, iar pe fond, că soluția este greșită, contestatoarei nedându-i-se cota care i se cuvine din masa partajabilă, că greșit s-a administrat proba cu martori în contra înscrisurilor, astfel că se impune casarea deciziei contestate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimaților solicită respingerea contestației, pentru motivele invocate în întâmpinare, arătând că în cauză nu se regăsesc motivele prevăzute de art.317 al.1 și art.27 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 10.03.2009, contestatoarea ). ) a solicitat anularea deciziei civile nr.167/24.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA într-o altă contestație în anulare, rejudecarea acelei contestații, anularea deciziei de recurs și, în consecință admiterea recursului său.
În ceea ce privește decizia pronunțată în contestația în anulare inițială contestatoarea a invocat nulitatea deciziei pronunțate în dosar pentru două motive și anume pentru faptul că la pronunțarea ei a participat și domnul judecător care - în opinia sa - era incompatibil întrucât soluționa-se și dosarul de recurs finalizat prin decizia civilă nr.753/16.09.2008 precum și pentru faptul că la termenul când s-a soluționat această contestație procedura a fost viciată.
În acest sens s-a susținut că pe citație a fost indicată o sală de judecată greșită (237 în loc de 282 cum era corect) astfel încât la momentul în care apărătorul său a aflat despre această greșeală, ședința era terminată la sala 282 iar cauza a rămas în pronunțare.
În ceea ce privește fondul pretențiilor, contestatoarea a criticat hotărârea din apel a Tribunalului Arad și hotărârea din recurs a Curții de APEL TIMIȘOARA pentru aceea că au dispus un partaj injust după cei 16 ani de căsătorie, în care ea a participat cu veniturile sale la dobândirea bunurilor comune și în care a îngrijit și crescut doi copii.
În subsidiar, ca urmare a rejudecării recursului a solicitat casarea acestor două hotărâri cu trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Arad.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.317 pct.1 Cod procedură civilă și art.27 pct.7 Cod procedură civilă.
Examinând această contestație prin prisma motivelor invocate și prin raportare la probele dosarului la care ea se referă, se constată că este parțial fondată pentru următoarele considerente:
În dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA având ca obiect contestația în anulare formulată de recurenta împotriva deciziei din recurs nr.753/16.09.2008 a aceleiași instanțe, pe citația remisă contestatoarei (fila 16) s-a indicat greșit numărul sălii de ședință în care se judeca dosarul său ca fiind "237" în loc de "282" cum era corect, ceea cei-a permis tardiv avocatului acesteia să o identifice și să se prezinte în cauză.
Chiar dacă această mențiune greșită de pe citație nu este un motiv de nulitate absolută, existența ei reprezintă o cauză de nulitate relativă de natură a afecta drepturile procesuale ale contestatoarei, ale cărei efecte nu pot fi înlăturate decât prin refacerea procedurii.
Prin urmare, motivul prevăzut de art.317 pct.1 Cod procedură civilă invocat de contestatoare se confirmă în cauză și impune, pe cale de consecință, admiterea contestației.
Celălalt motiv, (referitor la pretinsa incompatibilitate a domnului judecător - membru al completului de judecată desemnat cu soluționarea contestației în anulare - cauzată de participarea lui și la alcătuirea completului de judecată care a pronunțat decizia de recurs a cărei anulare se solicită), nu este prevăzut de lege ca motiv de admisibilitate a unei asemenea căi extraordinare de atac.
Pe de altă parte, în mod substanțial, o astfel de soluție nu este de natură să genereze incompatibilitate, aspect stabilit prin Decizia nr.II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, cu efect general obligatoriu.
În consecință, în baza art.317 pct.1 Cod procedură civilă Curtea va anula decizia civilă nr.167/24.02.2002 din dosar nr- și va proceda la reexaminarea cererii ce constituie obiectul acestui dosar.
În menționatul dosar, recurenta a solicitat prin contestația în anulare formulată la data de 27.01.2009, anularea deciziei civile nr.753/16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul de recurs nr- și rejudecarea și admiterea recursului său.
În drept au fost invocate generic dispozițiile art.318 - 320 Cod procedură civilă iar în fapt aceea că la pronunțarea deciziei s-au comis erori grave în sensul că în procesul său de divorț și partaj, deși s-a cerut citarea fostului ei soț la interogatoriu acest lucru nu s-a dispus pentru a lămuri și dovedi sursele și modul se investire ale veniturilor părților, felul în care reclamanta recurentă s-a implicat în întreținerea unei persoane de la care socrii său au primit o casă, că instanța de fond trebuia să-l oblige pe pârât să prezinte o adeverință cu veniturile sale pe ultimele șase luni pentru stabilirea drepturilor copiilor săi, faptul că pensia de întreținere trebuia stabilită de la data de 6.11.2007 și că negarea contribuției reclamantei la dobândirea apartamentului este nelegală.
S-a criticat decizia instanței de recurs pentru aceea că nu a luat în considerare toate probele dosarului din care ar fi putut trage concluzia justă cu privire la faptul că și ea a contribuit la dobândirea apartamentului, fapt reieșit din carnetul său de muncă și din aceea că a prestat muncă în gospodărie și pentru îngrijirea copiilor, că a fost lipsită de apărare, avocatul său fiind în spital, că pârâtul a beneficiat și de ajutorul părinților reclamantei la care părțile au locuit timp de șapte ani, că acesta nu și-a achitat obligațiile față de copiii săi în anii 2006-2007 și nici măcar nu i-a vizitat, și în concluzie, pentru aceea că instanțele au luat în considerare doar probele pârâtului și nu au dovedit rol activ în stabilirea adevărului în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și prin raportare la probele dosarului de recurs, rezultă ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată de recurenta .
Potrivit art.318 Cod procedură civilă invocat în contestație, o astfel de cale extraordinară de atac, în retractare, este admisibilă doar atunci când, cu ocazia judecării recursului, s-au comis greșeli materiale înțelese și recunoscute de jurisprudență și doctrină ca fiind acelea care țin doar de aspectele formal-procedurale ale soluționării recursului și nu de aspectele de interpretare a probelor sau a legii, astfel cum rezultă din dezvoltarea pe larg a motivelor contestației formulate de recurenta.
O interpretare contrară ar permite exercitarea unui recurs la recurs lucru pe care legea îl interzice, astfel cum rezultă, în mod neechivoc din dispozițiile art.299 Cod procedură civilă.
Din prezentarea detaliată a motivelor contestației rezultă că este vizată doar ipoteza prevăzută de art.318 Cod procedură civilă referitoare la pretinsele greșeli materiale (menționate de contestatoare în chiar prima pagină a cererii sale, ca fiind "grave erori"), neinvocându-se în nici un fel cea de-a doua teză a aceluiași articol referitoare la pretinsa necercetare a vreunui motiv de recurs, prin toate susținerile dorind de fapt să se evidențieze interpretarea pretins eronată dată probelor din dosar de către toate instanțele, inclusiv de către instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente, în rejudecare, constatând că motivele invocate de reclamanta recurentă nu fac admisibilă contestația sa în anulare pentru motivul invocat, Curtea va respinge, pe cale de consecință, contestația în anulare declarată de aceasta împotriva deciziei civile nr.753/16.09.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.167/24.02.2009 pe care o anulează și în rejudecare:
Respinge contestația în anulare formulată de reclamanta ). ) împotriva deciziei civile nr.753/16.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Civilă în dosar de recurs nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/16.04.2009
Dact./22.04.2009
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Erica Nistor, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Craiova | Răpire internațională de copii. Decizia 1314/2009. Curtea de... → |
|---|
